brînzoaice cu gem

Thursday, November 13, 2014

ice comic con - fără lena headey :)

Să nu uitați: de mîine pînă duminică, în București, are loc ICE COMIC CON :)

Știți cum e la din astea: întîlniri cu actori - de la James Cosmo la Ian McElhinney (Game of Thrones, zău!); întîlniri cu graficieni, inclusiv autori de benzi desenate - de la Guillermo Ortego la Suzanne Helmigh, dar și Pisica Pătrată și Simona Simpson; întîlniri cu creatori de jocuri - de la Crytek Black Sea (Arena of Fate) la Creative Monkeyz; în mod evident, întîlniri cu alți fani ai celor de mai sus; și încă, neapărat, oportunități de fotografiere - cu voi înșivă și cu most of the above :)

Program complet: aici.

Firește, că veni vorba de Game of Thrones, eu aș fi vrut să mă pozez, de pildă, cu Lena Headey. Sau cu Sibel Kekilli. Dar de asta există actrițe celebre - ca să vrem noi, ăștilalți, să facem filme și alte alea, ca să reușim să apărem în poze măcar cu actrițele din propriile producții. De pildă, măcar așa...:)

#TFB9Lumia930. la bistrița

Nu prea am avut voie, cînd eram mic, în tabere, căci aș fi scos din minți prea mulți adulți în același timp. Deabia în vacanța de după clasa a zecea am scăpat, cu mare greu, la Năvodari. Probabil tocmai oferisem o probă de responsabilitate (?): mă întorsesem cam mohorît de la ambele probe scrise ale examenului 'de treaptă', iar tata se consolase cu faptul că s-ar putea să continui liceul 'la seral' și se apucase să-mi caute un fotograf cu care să fac un curs și care să mă ia, apoi, ucenic (nu mă întrebați de ce 'fotograf', probabil în virtutea faptului că era o profesiune artistică, din care se putea și trăi, chiar dacă nu te dădea talentul afară din casă); dar povestea asta a durat doar vreo două zile, pînă s-au afișat rezultatele și m-am găsit al șaptelea pe listă.
După care au trebuit să treacă exact douăzeci de ani ca să ajung în a doua 'tabără', primul meu proiect de tineret (în Ungaria) și, imediat după el, al doilea (în Cehia).
În nici-una din taberele astea n-am făcut poze - și era să zic io acuma cîți ani exact au mai trecut pînă cînd am pus mîna pe prima mea cameră foto profesionistă (pe care am făcut-o cadou) și, apoi, pe a doua (cu care nu vreți să știți ce s-a întîmplat fix acum două luni). Ceea ce nici n-ar conta, pentru că fac poze, mai degrabă, tot cu telefonul: pentru că mă văd greu, în ochii altora, în postura de turist (ceea ce s-ar întîmpla, inevitabil, dacă m-aș preumbla cu un aparat de gît) și pentru că îmi vine să fotografiez, mai degrabă, oameni decît clădiri și copaci (iar prezența unui aparat foto șmecher, în raza de vizibilitate a omului, ar intimida).

Drept care, dacă așa s-a potrivit, n-am mai făcut niciodată cursul acela de fotografie, n-am buchisit niciodată chestii tehnice, n-am învățat să fotografiez (pur și simplu am văzut o scenă, m-am chinuit s-o încadrez ca lumea și am apăsat pe un buton) - și chiar în acest moment, în timp ce scriu, mă uit fix la două truse de developare, vechi de niște zeci de ani, pe care se așează praful în apartamentul meu din Piatra Neamț. Sigur, aș putea face asta peste o săptămînă - dacă aș cîștiga un loc în tabăra de fotografie dedicată bloggerilor (Cetatea Bistriţei, 20–23 noiembrie 2014). Powered by Lumia 930. Și fueled by #TFB9Lumia930 :)

Ceea ce ar fi cool, pentru că aș ajunge într-un oraș în care nu am călcat decît o dată în viață, dar foarte repede; și în care am și un văr pe care nu l-am întîlnit niciodată (și care are o soție pe care n-am întîlnit-o, de asemenea, niciodată, dar care îmi colorează tot wall-ul atunci cînd își bea cafeaua, dimineața); și în care aș poza, mai puțin, Cetatea Bistriței, cît alți bloggeri.

Sau nu. Că o fi și altă lună din an mai bună pentru o pălinciadă la Bistrița decît noiembrie...

Wednesday, November 12, 2014

pe foarte scurt despre dezbaterea iohannis - ponta de la realitatea tv

În primul rînd: mulțumesc, Denise Rifai :) Căci, fără tine, nu apucam să zîmbesc măcar o dată în alea două ore... 'Să zîmbesc' am zis, nu 'să rîd' - hai că e de bine...:)

Și asta pentru că a fost limpede din prima secundă de ce a insistat atîta timp staff-ul lui Iohannis ca dezbaterea să nu fie găzduită de o televiziune de știri, fie ea și una presupus mai prietenoasă cu candidatul liberal. Căci s-au întîmplat, acolo, toate relele posibile, începînd cu moderatorul care a uitat să enunțe, de la bun început, regulile și agenda dezbaterii (prea ocupat fiind cu anunțarea 'momentului istoric' și promovarea postului), continuînd cu lipsa oricărui control efectiv al duratei intervențiilor celor doi, non-administrarea replicilor acestora, intervențiile din off ale unei realizatoare celebre, precum și surpriza din final referitoare la reținerea suplimentară a candidatului Ponta, deoarece "fetele au întrebări"...

Din punctul de vedere al unui observator, io zic că premierul a ieșit în avantaj. Dezbaterea i-a lăsat pe toți votanții pe aceleași poziții: pentru 'pontiști', candidatul lor pare un cîștigător clar - informat, dezghețat și sigur pe sine; pentru 'iohanniști', propriul candidat a avut o prestație dezamăgitoare, dar continuă să impresioneze prin calm, politețe, seriozitate și 'chibzuială'; iar nehotărîții nu s-au ales cu absolut nici-o bomboană decisivă. Ceea ce îl avantajează pe cel care conduce în sondaje.
Premierul a stăpînit începutul și finalul, a debutat agresiv, deturnînd dezbaterea din primele minute, mitraliindu-l pe candidatul Iohannis cu o rafală de etichete care să-i consolideze acestuia poziționarea ca 'băsist', 'moșier', tăietor de pensii și salarii și alte alea, precum și întrerupîndu-l frecvent și îngropîndu-l pe oponentul său în cifre. Dar nu și-a atins obiectivul de a-l enerva, pe acesta, încă din debutul dezbaterii, drept care a continuat cu inexplicabile ruperi de ritm și chiar absențe îndelungate din peisaj.
Klaus Iohannis a reușit să-și păstreze calmul primele zece minute și a ținut sub control fondul dezbaterii, chiar sufocat cu cifre - dar a ratat cîteva contre facile, ne-cifrice, precum și, integral, finalul foarte important (sloganul și întrebarea adresată oponentului său), în care, teoretic, ar fi trebuit să fie în avantaj. Și (părerea mea, de votant, de regulă, 'liberal'), a insistat puțin prea mult pe apartenența sa de partid, în condițiile în care publicul său, în acest tur doi, NU este electoratul liberal.

Cea mai mare gafă a lui Victor Ponta: "[Fiecare cetăţean are dreptul la vot] e o lozincă".
Cea mai mare ratare a lui Klaus Iohannis: "Acele localităţi [Cernăuţi şi Chişinău] nu se află încă pe teritoriul României."

Înregistrarea dezbaterii - deocamdată doar aici. Niște text - aici.
Un reușit 'jurnal vizual' - aici.

Cît despre mine...? Votez tot Iohannis, desigur. Dar de revăzut, o să revăd, mai degrabă, chestia asta, de acum zece ani.

electric marching band. by byron

Au cîntat în salina Turda.

Și în cetatea Târgu Mureș... Și cum, pe 2 decembrie, byron serbează 8 ani de activitate, au pus-o de o operațiune specială, pe nume Electric Marching Band: vor cînta, la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, alături de Fanfara Militară Bistriţa. Dar și de corul de elevi Excelsior, Luiza Zan și Alexander Bălănescu!

Așa să știți că

Biletele la concert s-au pus în vînzare prin www.biletmaster.ro și www.iabilet.ro, acestea fiind disponibile și în rețeaua magazinelor UMAN, Senia și agențiile Perfect Tour.