mmmonday via AdePosted by Lucian Branea on Monday, July 20, 2015
Monday, July 20, 2015
Sunday, July 19, 2015
Saturday, July 18, 2015
Friday, July 17, 2015
Thursday, July 16, 2015
Wednesday, July 15, 2015
Tuesday, July 14, 2015
Monday, July 13, 2015
Sunday, July 12, 2015
Saturday, July 11, 2015
Friday, July 10, 2015
Thursday, July 9, 2015
povestind bucureștiul
Planul inițial al întregului proiect Povestind Bucureștiul, derulat de Asociația Epsilon III în 2008-2009, era
· să lanseze
un apel public solicitînd povestiri (în format text, foto și video) focalizate
asupra unor experiențe specifice Bucureștiului; apoi
· să
evalueze povestirile colectate, selectînd un număr de povestitori iscusiți, cu
care
· să
lucrăm de-a lungul unei serii de ateliere, adaptînd povestirile astfel încît
acestea să genereze
· un
spectacol de teatru labirint
· și
o expoziție (inclusă în itinerariul de teatru labirint, cel mai probabil în
finalul acesteia),
· precum
și o publicație care să include cele mai remarcabile povestiri.
Cu toate acestea, solicitarea noastră de povestiri a avut un succes excesiv (în special după ce am pierdut controlul asupra promovării via Facebook, iar proiectul a fost prezentat, printre multe altele, și la MTV România), ceea ce a impus modificarea planului: ne-am extins aria selecției și, în loc să încercăm să-i strîngem laolaltă pe toți povestitorii în seria de ateliere (cu o agendă foarte strînsă) pe care o aveam în cap, i-am intervievat individual sau în grupuri mici și, cu sugestiile lor, echipa proiectului a construit un scenariu-cadru pentru spectacol. În consecință, numai unii dintre povestitori s-au implicat personal (adică nu numai prin povestirile lor) în spectacolul din 23 și 24 mai 2009, iar alții au parcurs itinerariul ca spect-actori - dar fiecare și-a asamblat propriul spațiu în expoziție.
Spectacolul, deci:
Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity când, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întîlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întîmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hîrtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare țigancă); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.
Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity când, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întîlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întîmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hîrtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare țigancă); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.
Am rezumat mai sus un scenariu orientativ de șapte pagini pe baza căruia am lucrat, care descria firul narativ general, precum și contextul și rațiunea fiecărui ‘moment’ din spectacol, fără a indica un dialog obligatoriu - sau orice altceva obligatoriu. Rezultatul, chiar dacă nu a fost un spectacol 'tipic' de teatru labirint (nu a existat nici un segment în care spectatorul să fie legat la ochi, printre altele), dar pigmentat cu o doză rezonabilă de quest urban, a dezvoltat o serie de povestiri bazate pe prezentul și trecutul Bucureștiului și cele ale unora din locuitorii săi.
* Acest brief este inclus, ca studiu de caz, în It’s All About Games: A Labyrintheme Handbook for Trainees (BIVEDA: Sofia, 2012)
Cît despre cărticica Povestind Bucureștiul (Epsilon Press: București, 2009) - încă mai am exemplare tipărite, așa să știți :)
Wednesday, July 8, 2015
vara, mișcarexona
Rămîne așa cum ne-am înțeles: soarele s-a topit și a curs pe pămînt.
De niște luni, în conformitate cu structura pieței muncii din Piatra Neamț, n-am mai prea lucrat noaptea - cu trezirea, ca boierul, pe la 9-10. Mă trezesc la 6, cît să întîmpin funcțional schimbarea zilei pe server-ele de pe coasta de est a Statelor Unite (la 7). Trebăluiesc online pînă după 10 (schimbarea zilei pe coasta de vest), apoi mă scurg prin tîrg, vreo oră, pentru varii activități offline - după care, înapoi de la 35 de grade de afară la cele 28 din casă. Altă tură de offline e de neconceput pînă după apusul soarelui - ca la spaniolii de oriunde sau la italienii din sud :)
Și, în acest context de năclăire cu soarele ăla topit, nu poate fi decît binevenită reîntîlnirea cu mereu-reinventata-cu-ajutorul-tehnologiei Rexona :) Care nu te lasă la greu - căci dacă nici soarele topit din zilele astea nu înseamnă o greutate notabilă...
Pentru că MotionSense face ca micro-capsulele de deodorant să se activeze la mișcare ! Bine, nu e ca și cum toropeala asta ar încuraja tare multă mișcare... Deși: știați că o oră de împins căruciorul de supermarket face cît o jumătate de oră de aerobic ? :)
Pentru că MotionSense face ca micro-capsulele de deodorant să se activeze la mișcare ! Bine, nu e ca și cum toropeala asta ar încuraja tare multă mișcare... Deși: știați că o oră de împins căruciorul de supermarket face cît o jumătate de oră de aerobic ? :)
Cu vorbele lor, deci:
• Rexona este primul antiperspirant din lume care conține microcapsule activate de mișcare și îți asigură protecție eficientă și senzație de prospețime pe parcursul întregii zile.
• Pentru că susține un stil de viață activ, Rexona a creat MotionSense, o tehnologie inovatoare, cu microcapsule, ce se activează la fiecare mișcare.
• Cu cât faci mai multă mișcare, cu atât se eliberează mai multă prospețime. Microcapsulele cu parfum se sparg la fiecare mișcare pe care o faci, pentru ca tu să te bucuri de o senzație de prospețime îndelungată. Oricare ar fi pasiunea ta și orice ti-ai dori să realizezi, Rexona, cu tehnologia unică MotionSense, te ajută să faci faţă provocărilor fiecărei zile.
labels:
blogal initiative
,
campanie
,
kooperativa 2.0
,
motionsense
,
rexona
Tuesday, July 7, 2015
mișcarea face minuni - de exemplu, cea mai mare oră de sport
Cînd eram mic, n-am făcut mai nici-un sport, pentru că eram extrem de competitiv (cam prea competitiv, adică) și pentru că ignoram absolut orice reguli. Dar de alergat, am alergat berechet. O bună bucată de vreme - cu gînduri războinice, după alți copii. Apoi, în cadru organizat, pe tot felul de stadioane.
Cînd aveam aproape 12 ani, am participat la o cursă de 1000 de metri despre care îmi mai amintesc doar că alergam cuminte, în pluton - cînd, la ultima tură de stadion, le-am zis vecinilor: băi, eu m-am plictisit ! am plecat ! Am executat un sprint final de 300-350 de metri, am cîștigat liniștit cursa, cu un sfert de stadion avans - dar, a doua zi, eram deja în spital, cu o chestie care mi-a adus o scutire de sport pînă la sfîrșitul anului și o interdicție de 'a face efort' pe șase luni, apoi alte șase luni (just in case!). Și cu asta, gata cu sportul competițional. În afară de bridge, firește...
Am mai prins, însă, multe ore de sport după aceea. Așa că am suspinat... cum îi zice...? așa: nostalgic! atunci cînd am auzit de Cea mai mare oră de sport - sîmbătă, 11 iulie, în Piaţa Sfatului din Brașov.
Cea mai mare ora de sport din Braşov înseamnă, deci, 12 ore de mişcare şi voioșie în aer liber. Hai și tu - căci am verificat prognoza și cică în Brașov vor fi doar 23 de grade pe 11 iulie :)
Și ca să știți: următoarea Cea mai mare oră de sport se va desfășura pe 1 august, la Mamaia - iar detalii despre ea găsiți pe miscareafacebine.ro.
Monday, July 6, 2015
Sunday, July 5, 2015
Saturday, July 4, 2015
Friday, July 3, 2015
friday swing
friday swing - with Mark Knopfler, a guy directly responsible for my giving up learning to (properly) play a guitarPosted by Lucian Branea on Friday, July 3, 2015
labels:
dire straits
,
eric clapton
,
vineri
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)



