Cînd eram mic, n-am făcut mai nici-un sport, pentru că eram extrem de competitiv (cam prea competitiv, adică) și pentru că ignoram absolut orice reguli. Dar de alergat, am alergat berechet. O bună bucată de vreme - cu gînduri războinice, după alți copii. Apoi, în cadru organizat, pe tot felul de stadioane.
Cînd aveam aproape 12 ani, am participat la o cursă de 1000 de metri despre care îmi mai amintesc doar că alergam cuminte, în pluton - cînd, la ultima tură de stadion, le-am zis vecinilor: băi, eu m-am plictisit ! am plecat ! Am executat un sprint final de 300-350 de metri, am cîștigat liniștit cursa, cu un sfert de stadion avans - dar, a doua zi, eram deja în spital, cu o chestie care mi-a adus o scutire de sport pînă la sfîrșitul anului și o interdicție de 'a face efort' pe șase luni, apoi alte șase luni (just in case!). Și cu asta, gata cu sportul competițional. În afară de bridge, firește...
Am mai prins, însă, multe ore de sport după aceea. Așa că am suspinat... cum îi zice...? așa: nostalgic! atunci cînd am auzit de Cea mai mare oră de sport - sîmbătă, 11 iulie, în Piaţa Sfatului din Brașov.
Cea mai mare ora de sport din Braşov înseamnă, deci, 12 ore de mişcare şi voioșie în aer liber. Hai și tu - căci am verificat prognoza și cică în Brașov vor fi doar 23 de grade pe 11 iulie :)
Și ca să știți: următoarea Cea mai mare oră de sport se va desfășura pe 1 august, la Mamaia - iar detalii despre ea găsiți pe miscareafacebine.ro.
No comments :
Post a Comment