ating, deci exist

Dacă mai era Elena Udrea prin preajmă, România ar fi fost, acum, o Grădină a Maicii Domnului înțesată de plăcuțe pe care scrie 'NU călcați pe iarbă!' și 'NU hrăniți animalele!'. În actualele circumstanțe, România e un muzeu. Nici ție nu-ți erau simpatice plăcuțele cu 'Nu atingeți exponatele', nu ?

Căci ăl mai urgisit simț la vreme de coronavirus este cel tactil. Într-o lume normală, realitatea era de neînchipuit fără toate clanțele, balustradele, butoanele de lift, băncuțele, frunzele, sau fructele și legumele din piață, atinse zi de zi de zi. Dar chiar mai mult, fără contactul uman accidental: mâna cuiva pe vreo bară din tramvai, degetele casierei care îți oferă restul în supermarket. Acestea din urmă au dispărut complet - și mai durează până se întorc. 

Cândva, într-o bună dimineață, vom pipăi și vom fi liberi.

take me now, we can try

 Acum exact un an scriam așa:

"[...] din 2013 încoace, [...] am avut New Year resolutions, le-am reportat, le-am storcit complet, le-am înlocuit cu insulte la adresa anului care se încheia și, în fine, din decembrie 2017, am renunțat complet la ele. În consecință (?), atât 2018, cât și 2019 mi-au adus câte o experiență nouă, fabuloasă și absolut inimaginabilă. Zău, n-aș fi putut anticipa vreuna dintre ele, nici să fi vrut s-o fac...

Așa că, în întâmpinarea anului z0z0, nu-mi doresc, mie, absolut nimic care să înceapă să se rostogolească de mâine încolo - ci, în primul rând, lor, persoanelor care le-au făcut posibile (se știu ele!), și tuturor celorlalți care văd acest mesaj într-o sticlă. Pentru mine, e absolut EXCLUS să-mi imaginez ceva, speriind și zbârlind realitatea."

Tare înțelept m-am mai simțit atunci nedorindu-mi nimic de anul z0z0 de teamă să nu bruschez realitatea - și, evident, sperând într-o nouă experiență 'fabuloasă și absolut inimaginabilă'. Și tare stupid m-am mai simțit toată primăvara, vara, toamna și, iată, iarna, descoperind că, tocmai procedând astfel trei ani la rând, e posibil să fi forțat mâna universului dincolo de anumite limite. Ah, sentimentul că ai deochiat realitatea...

Așa că m-am învățat minte. Pentru că toate lucrurile bune vin (doar) câte trei și pentru că, acum, definesc cu mult mai multă grijă 'inimaginabilul', îmi doresc, pentru z0zi, să fie pace în lume. E ok așa, realitateo...?

O să fie bine, zău. La mulți ani !

Take me now, we can try