take me now, we can try

 Acum exact un an scriam așa:

"[...] din 2013 încoace, [...] am avut New Year resolutions, le-am reportat, le-am storcit complet, le-am înlocuit cu insulte la adresa anului care se încheia și, în fine, din decembrie 2017, am renunțat complet la ele. În consecință (?), atât 2018, cât și 2019 mi-au adus câte o experiență nouă, fabuloasă și absolut inimaginabilă. Zău, n-aș fi putut anticipa vreuna dintre ele, nici să fi vrut s-o fac...

Așa că, în întâmpinarea anului z0z0, nu-mi doresc, mie, absolut nimic care să înceapă să se rostogolească de mâine încolo - ci, în primul rând, lor, persoanelor care le-au făcut posibile (se știu ele!), și tuturor celorlalți care văd acest mesaj într-o sticlă. Pentru mine, e absolut EXCLUS să-mi imaginez ceva, speriind și zbârlind realitatea."

Tare înțelept m-am mai simțit atunci nedorindu-mi nimic de anul z0z0 de teamă să nu bruschez realitatea - și, evident, sperând într-o nouă experiență 'fabuloasă și absolut inimaginabilă'. Și tare stupid m-am mai simțit toată primăvara, vara, toamna și, iată, iarna, descoperind că, tocmai procedând astfel trei ani la rând, e posibil să fi forțat mâna universului dincolo de anumite limite. Ah, sentimentul că ai deochiat realitatea...

Așa că m-am învățat minte. Pentru că toate lucrurile bune vin (doar) câte trei și pentru că, acum, definesc cu mult mai multă grijă 'inimaginabilul', îmi doresc, pentru z0zi, să fie pace în lume. E ok așa, realitateo...?

O să fie bine, zău. La mulți ani !

Take me now, we can try