resurse storytelling: the point is... (christmas special treat)

Da, The Point (1971). Cu vocea lui Ringo Starr și muzica (dar și vocea, dar și story-ul) lui Harry Nilsson.

Post by Lucian Branea.

resurse storytelling: the parting glass

The Parting Glass este o reclamă la Tullamore Dew Irish Whiskey - creată de Opperman Weiss, o agenție din New York. Regizorul britanic Laurence Dunmore a filmat în County Wicklow (Irlanda, firește) - asta în caz că vă întrebați unde găsiți combinația asta de gri și verde, precum și ploaia asta... arhetipală de-a binelea :) Iar capela este asta.

resurse storytelling: kurt vonnegut, jr. - do not use semicolons

Kurt Vonnegut, Jr. este unul din autorii pe care am început să-i urmăresc sistematic 'de mic' - încă mai am o ediție din 1972 din Cat's Cradle cu niște ștampile de American Reading Room pe ea. Și aproape toate celelalte cărți ale lui, firește (din care doar alte două cu ștampile pe ele, că începuse să se traducă din el și s-a făcut și decembrie 1989).

8 sfaturi de la Kurt Vonnegut, Jr., deci:

1. Use the time of a total stranger in such a way that he or she will not feel the time was wasted.
2. Give the reader at least one character he or she can root for.
3. Every character should want something, even if it is only a glass of water.
4. Every sentence must do one of two things — reveal character or advance the action.
5. Start as close to the end as possible.
6. Be a Sadist. No matter how sweet and innocent your leading characters, make awful things happen to them-in order that the reader may see what they are made of.
7. Write to please just one person. If you open a window and make love to the world, so to speak, your story will get pneumonia.
8. Give your readers as much information as possible as soon as possible. To hell with suspense. Readers should have such complete understanding of what is going on, where and why, that they could finish the story themselves, should cockroaches eat the last few pages.

Poate nu sînteți de acord cu 'Punctul 8 de la Vonnegut' și vă plictisește cititul...? Încerc cu niște grafice, atunci...

Acest video circulă de multă vreme și este, în mod evident, doar un fragment dintr-o conferință mai consistentă. În consecință, de vreți să aflați dacă există viață de povestitor și după Cenușăreasa, treceți înapoi la citit (nu mult!) - Maria Popova administrează (cu cuvintele lui Vonnegut din A Man Without a Country), și veștile bune și veștile rele.  

resurse storytelling: andrew stanton - make me care !

Odată cu acest post, încep să organizez pe-aici un set de resurse storytelling - materiale și referințe care să poată fi folosite într-un atelier (workshop adică, da) în curs de asamblare sub umbrela Ghildei Povestitorilor. Enjoy :)



Și încep revenind, neapărat, la Andrew Stanton - The clues to a great story, un TED Talk din februarie 2012. 19 minute. Worth every second :) Transcript și în română ! 

Storytelling -- is joke telling. It's knowing your punchline, your ending, knowing that everything you're saying, from the first sentence to the last, is leading to a singular goal, and ideally confirming some truth that deepens our understandings of who we are as human beings.

Andrew Stanton este scenaristul sau autorul poveștilor din Toy Story 1, 2 și 3, A Bug's Life, Monsters, Inc., Finding Nemo, WALL-E. De anul trecut - și scenaristul pentru John Carter, primul său film care nu este de animație (dar cu CGI in ADN). 

Nu cred că n-ai avut răbdare 19 minute. Dar, pentru orice eventualitate, vezi mai jos 'regulile de aur' ale ceea ce numim storytelling (așa cum sînt ele explicitate de Stanton) vizualizate de către Karin Hueck și Rafael Quick de la revista braziliană Superinteressante via blogul TED. 

învață să povestești :)

Acum cîtva timp, prin august, m-am înscris la un curs care se cheamă Future of Storytelling la iversity, pe care l-am recomandat (și îl recomand) și altora - pentru că începe deabia pe 25 octombrie: 

Post by Lucian Branea.

Ce e special de data asta este că iversity, prima platformă MOOC dezvoltată într-o țară nevorbitoare de engleză și a doua în Europa (după experimentul almost British-only de la Future Learn) iese online cu primele cursuri chiar astăzi - de fapt, chiar acum, chiar cînd dau drumul online la textul ăsta ! :)  

Nu e prima mea experiență cu un MOOC (massive open online course) - în primăvară/vară fusesem învățăcel la Coursera. N-am reușit să fiu un student model, nu mi-am dat toate testele și examenele și, deci, n-am absolvit nimic (inclusiv deoarece cursurile respective se numeau Gamification și, respectiv, Synapses, Neurons and Brains - deci, în care o luam cam de la 0 și aveam de recuperat o bibliografie gigantică, într-o perioadă aglomerată), dar m-am scufundat binișor în proces și, bineînțeles, mi-am descărcat și păstrat toată documentația posibilă. Și vă spun că este o experiență fabuloasă.

Principiul e foarte simplu: în fiecare săptămînă, timp de un număr de săptămîni (firește, în funcție de curs), urmărești o serie de prelegeri filmate (filmulețe scurte, de maximum 10-15, poate 20 de minute) dublate de prezentări în format pdf și/sau ppt și citești niște bibliografie; tot în fiecare săptămînă, ai de dat cîte un test (de regulă, un quiz) pentru care ai la dispoziție mai multe zile ȘI pe care îl poți repeta, în caz că nu ești mulțumit de rezultat; pe toată perioada cursului e posibil să trebuiască să interacționezi online cu profesorii și alți cursanți pe un forum; și, la finalul cursului, ai de elaborat o temă mai amplă - pe care, tot așa, o poți preda după o perioadă de timp rezonabilă, nici prea scurtă, nici prea lungă. Primești, desigur, un certificat de absolvire.    

Firește, dacă n-am fost suficient de clar, încercați cu asta:

Vorbind de platforme MOOC, am menționat Coursera, cel mai agresiv înfipt pe piață, în acest moment - [astăzi are] 460 de cursuri în 12 limbi. Într-o paradigmă mai 'de elită': edX - cu [astăzi: 77 de] cursuri de Harvard, MIT, Berkeley și cîte și mai cîte. Și Udacity. Mai sînt și altele, firește, dar mai mici - și despre care o să vorbim mai încolo...

Primul MOOC apărut în Europa se numește Future Learn și a fost construit ca un exercițiu de cooperare între o serie de universități britanice, cărora li s-au alăturat British Council, British Library, The British Museum ȘI o universitate australiană și una neo-zeelandeză. 

Dincolo de miza 'primei universități cu adevărat europene' (citiți Does Europe need its own MOOC ? pe site-ul The Guardian pentru o discuție pe tema asta), abordarea iversity, ca new kid on the block, a fost să se ocupe de la bun început de chestiunea creditării cursurilor online: unele din cursurile lor vor beneficia de credite ECTS. Asta mi s-a părut o chestie tare bună, ca avantaj competitiv: să ai, de la bun început, în vedere faptul că, în Europa, oamenii ăștia funcționează într-un sistem educațional ceva mai rigid și mai dependent de hîrtii ca în State :) 

Baftă, deci, la cursurile gratuite online de la iversity - și folosiți, vă rog, acest link (https://iversity.org/c/6?r=a631f) pentru explorare și înscriere.  

Căci trebuie să știți: am insistat mai energic decît de obicei cu promovarea online a cursului Future of Storytelling nu numai pentru că (în sfîrșit) e un curs pe o temă pe care o pot recomanda relaxat absolut tuturor cunoscuților mei online și offline (pentru că sînt 'în branșa' asta prin tot felul de chestii pe care le fac, online și offline, de multă vreme), dar și pentru că iversity a pus la bătaie, pentru cei mai iscusiți recrutatori de cursanți, niscaiva recompense. Înscriindu-vă la oricare din cele 24 de cursuri iversity (sau, preferabil, mai multe) folosind link-ul pe care îl furnizez, mă ajutați să devin ambasador iversity. Nu cred, sincer, că se va întîmpla acest lucru, căci competiția e mai mult decît acerbă.  
Dar, în acest context, chestia asta cu ambasadorul iversity e o miză secundară: pur și simplu mi se pare foarte important să avem (în România, cel puțin) cît mai multă lume care vorbește despre conceptul MOOC - cu atît mai mult cu cît universitățile românești au ratingul penibil pe care îl au la nivel mondial.   

tot ceea ce spui...

Storytelling -- is joke telling. It's knowing your punchline, your ending, knowing that everything you're saying, from the first sentence to the last, is leading to a singular goal, and ideally confirming some truth that deepens our understandings of who we are as human beings.

Andrew Stanton - The clues to a great story, un TED Talk din februarie 2012. 19 minute. Worth every second :) 

Andrew Stanton este scenaristul sau autorul poveștii din Toy Story 1, 2 și 3, A Bug's Life, Monsters, Inc., Finding Nemo, WALL-E. De anul trecut - și scenaristul pentru John Carter, primul său film care nu este de animație (dar cu CGI in ADN). 

forța - aici și acum :)

Am fost întotdeauna un admirator necondiționat, 'de principiu', al prozei scurte - pentru că, pe spații mici, e mult mai dificil (și mai recompensant) să susții o poveste coerentă. Hills Like White Elephants a lui Hemingway va fi utilizată și peste alți 80 de ani (povestirea datează din 1927) ca material didactic în toată lumea. Și tot lui Hemingway i se atribuie faimoasa 'povestire din șase cuvinte' - un exercițiu care se folosește în workshop-urile de creative writing din toată lumea...

Această atitudine a mea față de proza scurtă se extinde și asupra scurt metrajelor și, deci, implicit, asupra reclamelor - căci să spui o poveste cu cap și coadă în doar 30 sau 60 de secunde e mare lucru. V-o mai amintiți pe aceasta ? Vă rog, amintiți-v-o :)

Cît despre forță... N-are legătură cu Volkswagen (deși fac și eu parte din clubul ăla: 'și cînd o să fiu milionar, tot Volkswagen [Golf] o să vreau să conduc!') și nici cu Star Wars (eu sînt cu Stargate... hai, poate și cu Star Trek), ci cu ziua de azi...:) Mulțumesc tuturor celor vizați !