Vi l-ați imaginat vreodată pe Mircea Badea vrînd să fie Valentin Stan cînd va fi mare ? Ei, cam asta e premisa The Interview, filmul care a mutat ciondăneala dintre SUA și Coreea de Nord la un alt etaj. Comedia lui Evan Goldberg și Seth Rogen n-a mai fost lansată în cinematografe 'după program'(o serie de rețele au renunțat să-l găzduiască), însă s-a rostogolit online, în ajunul Crăciunului, pe YouTube, Sony, Microsoft Xbox și Google Play.
N-am rezistat să nu mă uit - nu atît de dragul poveștii din jurul lansării, cît chiar al poveștii în sine, să văd cum a fost executat conceptul de Dumber and Dumbest in North Korea. Și, ce să zic, sînt satisfăcut: atunci cînd va ajunge, în sfîrșit, în România, și dat fiind că sîntem în afara razei de acțiune a vreunei rachete nord-coreene, The Interview va avea mare succes în mall-uri.
Povestea e simplă: doi jurnaliști americani care fac un show tv 'tabloid' capătă șansa de a fi luați în serios grație unui interviu oferit de către Kim Jong-un; CIA profită de ocazie pentru a-i încălța pe cei doi cu misiunea de a-l asasina pe liderul nord-coreean; cum cei doi sînt personaje tipice de-ale lui Seth Rosen, adică total defecți, misiunea o ia razna de îndată ce respectivii aterizează în Phenian.
Indiferent ce-aș scrie aici (spoiler au ba), sigur o să vreți să-l vedeți, chiar dacă publicul său țintă efectiv ar trebui să aibă în jur de 15 ani (băieți) și chiar mai puțin în cazul fetelor. Asta pentru că s-a făcut (deja) atîta mișto online de filmul ăsta încît ironia profundă s-a strecurat și în rating-ul de pe IMDb: 8.6 în acest moment !!! Eu însumi m-am regăsit în comentariul unui spectator care a văzut The Interview ieri într-un cinematograf din New York - și anume:
There’s not enough marijuana in the world to explain that screenplay.
Acestea fiind zise:
a) așteptați ca The Interview să ajungă și pe un ecran mai accesibil (sau nu);
b) pînă atunci, aruncați o privire pe acest documentar (inclusiv dacă vreți să-l înțelegeți mai mult pe Ceaușescul anilor '80)
c) acceptați încă o odă, scurtă, la adresa ștrumfilor colorați de la DOMO, care m-au asigurat, încă o dată, că lucrurile bune se întîmplă în fiecare zi (adică și ieri și azi) - inclusiv datorită, de pildă, a unui Smart TV Sony. Alt Sony decît Sony Pictures Entertainment, cei cu The Interview - dar Sony e Sony. Tot în fiecare zi.
La sfîrșitul anului 2013 aveam motive serioase să mă îndoiesc că numărul 13 îmi mai poartă noroc, așa cum o făcuse mult-mult timp: anul începuse prost, dar rezonabil - însă încă din februarie a luat-o razna complet și nu s-a oprit nici-o secundă.
La sfîrșitul anului 2014, încrederea mea în 13 e restabilită complet. Am ajuns la concluzia înțeleaptă că, de fapt, 2013 a fost un an foarte util: am ieșit dintr-o fundătură evidentă și am învățat multe lucruri noi. În 2014, în schimb, vai-vai-vai...
Firește, nu e ca și cum nu s-ar întîmpla lucruri bune în fiecare zi și în 2014 :) De pildă, duminică n-am cîștigat la loto - ceea ce e, fără îndoială, o veste bună, pentru că se știe ce fac cîștigurile la loto din oameni ! Luni am primit vestea că s-a aprobat un proiect în care am contribuit la cooptarea unor prieteni ca parteneri - în care sigur că e cu bani de dat, nu de luat, dar în care, dacă particip și eu în continuare, poate adaug o țară nouă la cele 36 în care am ajuns pînă acum. Ieri... ieri, triind un teanc de vederi vechi, am găsit una cu autograful lui Florian Pittiș, și am și dat-o mai departe.
Iar azi am văzut asta:
Ei ? Procesor overclocked i7-4900MQ, memorie de 16GB, HDD 750GB SATA + 80GB SSD, placă video Dual NVIDIA GeForce GTX 770M cu 3GB GDDR5 și alte cîteva goodies :) E adevărat că e un monstru pentru gaming - DAR asta înseamnă, pur și simplu, o placă video solidă, bună la multe alte lucruri, ca să mai vorbim de cei 16GB de memorie... De la ștrumfii colorați de la DOMO.
Sigur, ar trebui să cîștig la loto ca să mi-l iau - but I never said it would be easy :) Wishlist it is ! Orice ca să nu-mi mai văd laptop-ul utilizînd în permanență peste 80% din memoria de 8GB...
