Monday, October 2, 2017

and bubbly to you too

N-am ajuns niciodată la Borsec. M-am imaginat trecînd pe acolo, în drum spre Tîrgu Mureș, în căutarea a tot felul de chestii bubbly - inclusiv conversație bubbly cu localnici (și localnice) plesnind de sănătate. Preferabil nu în maghiară, limbă în care nu pot lega mai mult decît o frază în care salut interlocutorul și mă scuz că nu știu să-i zic mai multe. 

Dar nu cred că voi face vreodată acest drum. Doar dragul de Borsec (apa minerală, adică, de data asta) n-are cum să mă convingă să mă hurducăi pe drumul dintre Poiana Largului și Toplița. Munți, păsărele și ace de brad am și la mine, la sute de metri de casă. Iar mostre de apă - chiar mai aproape.

Borsec este un brand 100% românesc ce are în spate o istorie de peste 210 ani, iar izvoarele sale au calități curative benefice asupra organismului în cazuri de diabet, boli cardiovasculare sau afecțiuni inflamatorii. Poți găsi mai multe informații despre tot ce înseamnă istoricul și compoziția apelor Borsec uite-aici: http://romaqua-group.ro/brands/borsec/.



Monday, September 18, 2017

tame: monday


sixt to go

Cu niște timp în urmă, TripAdvisor îmi confirma că am vizitat 36 de țări (inclusiv România). Acum ar trebui să le renumăr 'de mînă', mi se contorizează numai orașele. Sau, mă rog, localitățile. 
Ceea ce e ok. Deși, în ultimii trei ani, n-am bifat nici-o țară nouă, am înmulțit 'localitățile'. Am pus pe listă locuri ca Pățăligeni, Mitocul Bălan, Orbic și Goșmani. Însă tot n-am ajuns, încă, la Zugreni, o insulă în mijlocul Bistriței foarte montane - de care am povestit aici. (Am avut o zvîcnire, atunci, la o zi sau două după ce. M-am urcat în mașină și am luat-o spre Bicaz - dar, în centrul orașului, văzînd semne de furtună spre nord-vest, am luat-o la stînga, spre Lacu Roșu. Bun așa, am făcut Cheile Bicazului, în sus și-n jos, pe o ploaie torențială cu bulbuci. Asta provocare !)   
Dar o să ajung.

Friday, September 15, 2017

tear: friday

Nu sînt ascultător de muzică simfonică. Doar sînt un fan al artelor participative și nu am răbdare să stau nemișcat într-o sală pe parcursul unui concert :) Și, dintr-un motiv încă necunoscut, profunzimea generică a muzicii simfonice nu mă atinge.

Cu toate acestea, există trei concerte care...
Primul e concertul de vioară al lui Mendelsohn, pe care l-ați văzut pe-aici luni.
Al doilea este concertul de pian no.2 al lui Rahmaninov, de care am pomenit ieri.
Iar al treilea este singurul de dragul căruia mi-am cumpărat, cu mîna mea, nu unul, ci două viniluri (firește, interpretări diferite - și ambele cînd eram 'mai mic'): concertul de pian no.1 al lui Ceaikovski. Ta-daaa: