rip, mr. spock :(

Live long and prosper among stars, Leonard Nimoy ! 

dap, lyoness tv...

Indiferent de ipostaza in care va aflati, niciodata sa nu va simtiti exteriorizati fata de voi insiva atunci cand soarta va acorda o multitudine de incercari in a iesi din inconvenientele aparute exact cand aveati impresia ca totul decurgea ca la carte. De multe ori, tot ce ni se intampla in viata ne poate duce la un rezultat mai putin asteptat, mai ales ca toti avem anumite asteptari de la viata, si anume de a reusi sa ne indeplinim conditiile financiare de care depindem. Mentinerea unei vieti mai putin alerte este descrisa printr-o operatiune care poarta numele Lyoness. Acest cuvant are un caracter considerabil de accentuat prin importanta pe care o conduce atunci cand parcurge anumite interese in scopul rezolvarii aceluia care se confrunta cu o situatie nu tocmai placuta. Am descoperit ca secretul acestui card Lyoness sta in achizitionarea oricarui produs dorit, iar in momentul acela rezultatul este unul cu totul uimitor, veti primi automat discount-uri din ce in ce mai mari daca il aplicati impreuna cu familia. Pe moment mi se parea totul incredibil, dar cand mi-am vazut familia in sfarsit fericita, am realizat ca zambetul lor lipsise cu desavarsire, iar acum sosise cea mai buna ocazie pentru a zambi cu incredere. Lucrurile bune se intampla repede daca iti doresti cu adevarat aparitia lor. 
Pentru a face rost de cardul Lyoness, puteti intra pe site-ul Lyoness Romania sau pagina de fani a Lyoness Romania, acolo va asteapta unica sansa in a va pastra investitiile cat mai mici si va ofera toate serviciile pe care dumneavoastra le doriti. M-a incantat destul de mult, atunci cand am aflat despre existenta proiectelor: Lyoness Greenfinity, Lyoness Tv, Lyoness Child and Family Foundation, pe care firma vrea sa le puna in vizor pentru o dezvoltare mult mai avansata pe piata moderna. In cazul in care doriti sa va exprimati opiniile despre facilitatile acestui card, va invit sa ne scrieti in sectiunea de mai jos.

re-call thursday

Post by Lucian Branea.

pretty monkeyed

Post by Lucian Branea.

door to february

[door to february - Lisbon, Portugal, Feb 2013]

miercurea fără cuvinte

...și 11 ani

OK, am înțeles (sau cred că e explicabil) de ce Chris Simion a pus Piatra Neamțul pe o hartă - prin includerea orașului în turneul de lansare al romanului 40 de zile. Dar folkistul Marius Matache ? Dacă încă ne întrebăm ce-a căutat neamțul în Bulgaria, oare putem spera să aflăm vreodată de ce vine ialomițeanul în Neamț - și nu numai că o face, dar chiar își încheie turneul la Piatra Neamț ?

Căci, la 11 ani de la debutul în Big Mamou, cercetătorul și bloggerul Marius Matache se aventurează prin 11 orașe pentru turneul național Primăvara HOINARă - realizat cu sprijinul celor de la Domeniile Sâmburești. Piesele interpretate pe parcursul Primăverii HOINARe sînt atît de pe albumul de debut Marius Matache – HOINAR prin Piața Matache, dar e acolo și material discografic care urmează a fi lansat spre finalul anului. 

O să aflu de ce Piatra Neamț. Pînă atunci, însă: 

40 de zile

'Prietena mea de pe Facebook', Chris Simion, a scris o carte: 40 de zile.

Pe care o lansează pe 1 martie, ora 15.00, la Cărtureşti Verona. După care pleacă, împreună cu ea, într-un turneu. De 40 de zile. În 40 de orașe: Focşani, Bacău, Piatra Neamţ, Iaşi, Suceava, Baia Mare, Oradea, Arad, Timişoara, Deva, Reşiţa, Drobeta Turnu Severin, Ploieşti, Constanţa, Braşov, Tg. Mureş, Turda, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Sibiu, Rm. Vîlcea, Brăila, Galaţi, Tulcea, Călăraşi, Piteşti, Mangalia, Giurgiu, Făgăraş, Buşteni, Craiova, Alexandria, Buzău, Slobozia, Cîmpina, Predeal, Sinaia, Tîrgovişte.

Da, și la Piatra Neamț. Unde, ieri seară, am văzut într-un cartier, doi copii care se instalaseră pe o alee, cu cutiile lor de carton pe care asamblau de zor mărțișoare - și începuseră deja să vîndă, direct de pe 'linia de producție'. Hai că vine și primăvara aia, totuși...

Post by Chris Simion.

i lived through sunday

Post by Lucian Branea.

shake saturday

Post by Lucian Branea.

she'll always be friday

Post by Lucian Branea.

zolty e în campanie

Zolty Bogata (mai exact, Egyed Petru Zoltan) e blogger. Mi-a sărit în ochi numele lui și, deci, al blogului lui, încă din primele luni de Blogal Initiative - dar n-am 'investigat'. 
Deabia după ce i-a luat Chinezu un interviu, acum un an, am aflat. Că Bogata nu e un adjectiv, ci e numele satului din județul Cluj în care locuiește. Că scrie cu un singur deget (ca și mine) - dar nu pentru că e leneș și n-a avut timp sau răbdare să învețe (ca mine), ci pentru că suferă de distrofie musculară progresivă congenitală, ceea ce presupune că se deplasează strict în cărucior. De foarte mulți ani.

Acuma știți cum se întîmplă: oricare dintre noi cunoaște oameni care își petrec viața, de voie, nu într-un cărucior, ci într-un fotoliu, în fața televizorului. Însă Zolty, care e legat, de nevoie, de un cărucior, nu stă deloc locului. 
Sînt multe de povestit despre proiectele lui - și, așa cum se întîmplă cîteodată, cel mai bine povestește despre ele însuși inițiatorul. 

Iar unul dintre ele e vizat și de textul de față. Zolty caută un sponsor - pentru altcineva. Zolty a primit un cărucior electric nou și ar vrea să-l ofere, pe cel vechi, ca premiu în cadrul unui concurs la care să participe persoane cu dizabilități (respectiv, persoane cărora un astfel de cărucior le-ar fi util). Însă ar fi bineveniți sponsori care să acopere costul acumulatorilor aferenți căruciorului (circa 1500 RON), precum și transportul pînă la cîștigătorul concursului. 

 

Ei, cum vi se pare ? 

Propunerile de sponsorizare se centralizează pe e-mail, la contact @ blogalinitiative.ro. Dar dați o tură și pe blogul lui, cît să vedeți cîte și mai cîte face Zolty [din] Bogata și să-i mai dați idei !

a început anul caprei de lemn

Ca să aflu al cui an e acesta, care a început azi la ora 18, am căutat pe Google și am intrat pe primul text care promitea ceva, orice cu privire la Noul An chinezesc. Textul nu avea inclus un horoscop extins - menționa doar că

Este anul marilor revelații pentru Berbec, Fecioară și Săgetător. Aceștia vor trăi provocări uriașe prin care vor înțelege mai bine mecanismele vieții, după ani de zile în care au tras și nu au înțeles de ce trebuie să pătimească, fără să se bucure vreodată de ceva anume.

Cred, deci, că merg la sigur dacă dorința pe care mi-o pun, de acest An Nou chinezesc, e să am revelații :) E cam timpul...


Dincolo de (dar la pachet, cumva cu) asta, Wu Xing (primul restaurant chinezesc cu livrare din Bucureşti) care, normal, profită de orice ocazie de sărbătoare, s-a gîndit să ofere cîte un lampion la fiecare comandă efectuată pînă la intrarea în noul an şi să organizeze un concurs pentru cei care se fotografiază înălţînd lampionul. Am pierdut startul, ce-i drept - dar încă nu e foarte tîrziu nici pentru lampion și, deci, nici pentru concurs. Așa să știți...:)

flowers grow slowly

[flowers grow slowly — Brussels, Belgium, Aug 2010]

miercurea fără cuvinte

hell tuesday

Post by Lucian Branea.

looking back to monday

Post by Lucian Branea.

looking out to monday (on sunday evening)

Post by Lucian Branea.

seems like a friday

Post by Lucian Branea.

improvizație. școala de improvizație.

Sînt rareori spontan. 
Și timid. 
Drept care îmi caut, mai mereu, un pretext. Așa că am ales ziua de 14 februarie ca să mărturisesc că sînt un fan (pînă acum, discret) al Mihaelei Sîrbu. Am văzut-o în film, apoi pe scenă. Însă, în afara scenei, am întîlnit-o tîrziu (prea tîrziu!) via Bogdan Nechifor (mare improvizator! unul din spiridușii cu care am început, în 2008, să rostogolesc bulgărele de teatru labirint prin România) - de fapt, exact după ce Bogdan părăsise bărcuța în curs de scufundare a Epsilon III și începuse să rostogolească un ghem pe cont propriu, inclusiv în colaborare cu Teatrul fără Frontiere al actriței. Drept care, cu bărcuța scufundată și, deci, în drum spre debarcaderul de pe Bistrița, am rămas cu admirația neverbalizată...
  
Dar pentru că e de povestit, în perioada asta, despre Școala de Improvizație (unde cei doi de mai sus sînt profesori, alături de Arabela Neazi, Consuella Crăciun și Alexandra Homeniuc), care pune la cale lansarea semestrului de primăvară, am găsit și pretextul. Al doilea pretext, de fapt (vezi mai sus), căci n-am spus niciodată că e ușor - sau simplu...

Acuma: cred că e limpede că Școala de improvizație e pentru 'neprofesioniști'. Ce e improvizația și la ce folosesește ea povestesc înșiși organizatorii, uite-aici - și merită să citiți ce spun cu cuvintele lor (ignorați doar paragraful în care se face, cu o acuratețe ceva mai limitată, o referire la 'teatrul oprimaților'). 
Cît despre mine... Mie mi-ar prinde bine un curs/seminar de improvizație mai mult ca oricărui [alt] 'neprofesionist' deoarece:
* chiar dacă nu devin mai spontan după o experiență limitată, măcar învăț și reînvăț să mimez spontaneitatea (da, există așa ceva!)
* un boost de creativitate, în general, așaaa, nu strică niciodată
* un boost de creativitate specific (care să susțină inventarea de povești pentru copii) e mai mult decît binevenit în acest moment
* aș fi studentul Mihaelei Sîrbu
* aș fi studentul lui Bogdan Nechifor (mare improvizator! v-am mai spus, nu?) - ceea ce nu s-a întîmplat niciodată, de cînd ne știm
* aș fi colegul altor 'neprofesioniști' - cu care cine știe ce se mai leagă ulterior
* și toate astea în spațiul din Hristo Botev pe care nu l-am mai văzut de cînd am fost cobai la avanpremiera avanpremierei spectacolului Brioc, în 2012 - trei ore de improvizație de neuitat.

La școală, deci.   

boomerang - înapoi la adulți

Disputele cu privire la violența unor jocuri video și la impactul lor asupra copiilor este, încă, în actualitate. Însă, atunci cînd statul California a încercat să interzică vînzarea de jocuri video violente către minori, Curtea Supremă a Statelor Unite a spus 'pas' - inclusiv pe motiv că o serie considerabilă de desene animate, aflate în circulație de ani și zeci de ani, se află exact în aceeași situație (exemplul explicit a fost seria Looney Tunes - p.13 în documentul de mai sus, datînd din iunie 2011).

Nu e nevoie, însă, să faceți cine-știe-ce efort de memorie ca să confirmați ce au identificat zeci de studii din ultimii ani - și anume că, în desenele animate pentru copii, incidența violenței este de multe, foarte multe ori mai mare decît în filmele pentru adulți. Tom și Jerry ? Popeye și Bluto ? Bugs Bunny sau Road Runner și dușmanii lor ? V-ați reamintit repede: o cafteală continuă. Și încă nici n-am pomenit de Happy Tree Friends (don't ask!)... 
Să fim bine înțeleși: nu e ca și cum unele din poveștile care s-ar afla la baza lor ar fi mai breze. Cenușăreasa ? Alba ca Zăpada ? Hansel și Gretel ? Vai-vai-vai...

V-ați prins, nu ? Deși și adulții se instalează, cu mare plăcere, în fața unui ecran pe care rulează desene animate (South Park, anyone? iar The Simpsons a ajuns la sezonul 26 și NU se oprește!), distanța dintre ceea ce urmăresc aceștia și copiii e ceva mai mică decît ne așteptam - și asta nu de ieri, de azi, ci de cînd există desene animate...

Acuma, nu sînt foarte sigur că ăsta a fost contextul rebranding-ului Boomerang, postul de televiziune pentru copii, dar cam asta a ieșit. Căci Boomerang şi-a schimbat recent logo-ul, iar acum urmează o altfel de schimbare: vor să ofere mai multe seriale de desene animate pentru întreaga familie, nu numai pentru copii - acel tip de desene la care te poţi uita cu toţi cei dragi, indiferent de vîrstă. 

Lista serialelor din grila Boomerang e cam asta:
* Inspectorul Gadget
* Patrula Junglei în acțiune
* Tom și Jerry
* Scooby-Doo, unde ești tu?
* Looney Tunes: Micii poznași şi Baby Looney Tunes
* Garfield Show
* Orășelul leneș
* Pantera Roz și prietenii
* Animaniacii
* Krypto, cîinele erou

Nu știu Orășelul leneș, de pildă (o să verific), dar altfel, rămîne cum am vorbit: Tom și Jerry și Looney Tunes, da...? :)

tot noroc ? nooo, niște sănătate...

Mi-e frică de medici. Sînt unul dintre aceia care, cît au fost mici, au avut toate bolile posibile. Chestia asta, în România tare profundă dinainte de 1990, s-a tradus printr-o serie de întîlniri traumatice, an după an, cu medici plictisiți și tracasați. 
Acest thriller de nepovestit s-a suspendat o bună bucată de vreme, începînd cu finalul vacanței dinaintea ultimului an de liceu. După o noapte cel puțin neplăcută în Piatra Mare și după vreo două zile de răceală, totuși, minoră, m-am pomenit cu o imunitate inexplicabilă, dar binevenită - care m-a ținut departe de medici (mă rog, nu și de dentiști) mulți-mulți ani de zile...

Anii au trecut și lucrurile s-au mai schimbat. Sigur, mi-am văzut ultima oară medicul de familie în primăvara lui 2004 - și, chiar și atunci, i-am cerut, de fapt, o consultație pentru altcineva ! Însă, acum că sînt proaspăt posesor de card de sănătate, ard de nerăbadare să-l folosesc. Căci nu-i absolut deloc exclus ca medicii care m-au chinuit în copilărie să se mai fi pensionat...

Ați mai auzit-o pe asta, nu: sănatate înainte de toate ? Fix asta mi-a venit în minte cînd am văzut fețele negociatorilor Angela Merkel, François Hollande și Petro Poroșenko la încheierea discuțiilor prelungite de la Minsk... 
Dacă nu de dragul lor, măcar de cel al clinicilor Hipocrat - cu unități în București, Ilfov, Giurgiu și Prahova (inclusiv o 'salină' - firește, în București).