spin: friday

Aida Avieriței - avanpremieră :)

spin: thursday

Still a little stuck in a Hugh Grant mood

spin: wednesday

Badly Drawn Boy - something to talk about a boy and the author who would never write a 'traditionally' happy ending.

spin: tuesday

Amy Winehouse plus acustica unei biserici. Mici.

spin: any monday

Annette Peacock (via Gabriela Andreea), surviving mondays

lock: blue sunday

Royal Wood, being human before Monday

lock: blue saturday

Royal Wood, scrisoarea de intenție

lock: blue friday

Aurora, running.

lock: blue thursday

Tot Aurora, încă iarnă.

lock: blue wednesday

Aurora, iarna

lock: blue tuesday

R.I.P. Dolores O'Riordan (1971-2018), thank you for the amazing songs and for your stunning voice.

lock: blue monday

Pink is the new blue: Suzanne Vega.

blot: sunday

Zuby Nehty, altă viață

blot: saturday

Zuby Nehty, o privire în perioada post-Praga...

blot: friday

Cristian mi-a atras atenția, pe Facebook, că, aparent, toți cei care am călcat prin Boemia părem a ne fi virusat cu ska :) Chiar dacă, foarte probabil, 'toți' = eu plus încă o persoană, mă aventurez să presupun că prima explicație ține de noutate, de nota exotică :) Ska n-a prea făcut purici prin Europa, cu excepția UK, Germania și, iată, Cehia - dar chiar dacă ar fi făcut, valul (al treilea, conform experților de pe Wikipedia) era pe sfîrșite în anii '90, cînd am început, și noi, să mișunăm prin vecini. Pentru a doua explicație, trebuia să treci prin experiența unui un concert, nu era suficient să asculți - și, odată ajuns acolo, erai cucerit, pentru că nu există concert ska la care să nu danseze toată lumea. Firește, 'dans' era un cuvînt foarte meschin ]n acel context...

blot: thursday

Glam break - cu Noddy Comet :)

blot: wednesday

Tot Zuby Nehty, tot fără comentarii, sîc...

blot: tuesday

Zuby Nehty - fără comentarii, de data asta...

blot: monday

Nu mi-a plăcut Evita și nu l-am văzut niciodată de la cap la coadă. Dar Szent István tér (din Budapesta) pavoazată cît să aducă a un colț de Buenos Aires era bestială: fațade de magazine, o terasă, parcă și o gură de metrou - să tot treci pe-acolo, zi de zi. Chiar cînd nu se filmează, chiar cînd nu e Madonna prin preajmă. 

blow: sunday, 1996

Pe 4 ianuarie 1996 dimineața, după doar o noapte de călătorit dinspre București, nu doar că am călcat pe solul Ungariei, dar am așezat pe el și niște bagaje, în fața (nu doar în perimetrul) gării Keleti. Pentru că mă descurcam cu hărțile și planurile, odată ce descoperisem că Kerepesi út se termină chiar lîngă gară, mă decisesem să merg pe jos pînă la numărul 87, cît de rău poate fi ? O oră, trei stații de metro și trei stații de autobuz mai tîrziu, ajungeam înțepenit de frig... nu de frig, de fapt, ci de vînt, la căminul CEU din Budapesta. Era vîntul acela pe care ni-l imaginăm atunci cînd un ne-iubitor de unguri rostește, tăios, sintagma 'pusta maghiară'. Relația mea politicoasă, dar rece, cu Budapesta, a fost marcată pentru totdeauna de dimineața aceea de ianuarie 1996.