Sunday, January 3, 2016
Saturday, January 2, 2016
Friday, January 1, 2016
Thursday, December 31, 2015
wishlist & new year resolutions 2016
Nu că n-am avut mînă bună la wishlists sau new year resolutions din 2013 încoace - pur și simplu listele mele din ultimii doi ani n-au avut nici-o legătură cu realitatea...
'Să aplic cît mai mult, aproape tot, din ceea ce am învățat în anul care s-a scurs', 'să aplic o fracțiune semnificativă din ceea ce N-am învățat în anul care tocmai se termină', 'să iasă nu doar 'cartea aia', ci chiar cărțile alea', 'să ajung în Tallinn și, poate, în Albania (deci să revin și în Muntenegru)' și, culmea tupeului, 'să ajung în Ceuta' - pfuaaai, ce delir...
Pentru 2016, deci, 'lista' e mult mai scurtă - și fundamental diferită.
Pentru 2016 îmi doresc doar ca 2016 să existe !
Hai, 2015, cară-te odată, că m-ai enervat îngrozitor...
labels:
#lucianbranea
,
lucian branea
,
resolutions
,
wishlist
Wednesday, December 30, 2015
și încă o tură de blog fără ler
Etapa prelungită fără ler pentru Brînzoaice cu gem a continuat și lunile trecute: în cea mai recentă ediție a Campionatului Național de Blogging, marca Blogal Initiative, m-am clasat pe un loc de nepomenit - inclusiv din cauza pauzei de după 13 noiembrie am ratat chiar și Top 20... Am fost 1029 de 'concurenți'.
De asemenea, am ratat, după patru victorii consecutive, 'campionatul' de București (m-am clasat pe locul 8, au participat 189 de bloggeri). N-aveam cum să ratez, însă, primul loc în cel de Iași (a cincea oară ne-consecutiv; am fost doar 31).
Încă mă pregătesc de etapa a treia din viața acestui blog, deci absolut nici-o prognoză...
De asemenea, am ratat, după patru victorii consecutive, 'campionatul' de București (m-am clasat pe locul 8, au participat 189 de bloggeri). N-aveam cum să ratez, însă, primul loc în cel de Iași (a cincea oară ne-consecutiv; am fost doar 31).
Încă mă pregătesc de etapa a treia din viața acestui blog, deci absolut nici-o prognoză...
Tuesday, December 29, 2015
Monday, December 28, 2015
care crăciun ?
În copilărie n-am avut Crăciun, n-am avut Moș Crăciun, ci numai Moș Gerilă. În consecință, Crăciunul (cu zilele conexe) mi s-a relevat, treptat, ca una din perioadele acelea în care nu sînt chestii urgente de făcut și nu sună telefonul, deci poți să faci absolut orice-ți trece prin cap. Mai mult și mai eficient decît în toate celelalte zile în care poți să faci absolut orice-ți trece prin cap, vreau să zic...
Printr-o coincidență, probabil, în toate iernile anilor petrecuți în afara țării (1995, 2004, 2005), s-a întîmplat ca, de Crăciun și de Revelion, să revin în România. Nu-mi aduc aminte de nici-un Crăciun cu totul și cu totul de aur petrecut în țară. Însă, de două ori, în anii de București, am evadat.
Într-un an, am plecat, în ajunul Crăciunului, la Ruse. Urma să mă întîlnesc acolo cu o parteneră bulgăroaică de bridge jucat online - Ruse aflîndu-se la jumătatea distanței dintre noi. Drept care am petrecut noaptea de Crăciun, jucînd bridge și sporovăind, într-un internet café, apoi într-un bar oarecare. Dimineața la 8 eram înapoi în București - pentru un Crăciun dormit exemplar.
În alt an, am plecat, de pe 23, spre Ljubljana. Însă, în timpul escalei din Budapesta, am ratat un tren. Am luat-o spre Slovenia cu trenul următor, pînă în următorul oraș, apoi în cabina unui automotor spre frontieră - dar pînă am ajuns, în sfîrșit, la graniță, se făcuse mult prea tîrziu și n-am mai convins pe nimeni să mă ducă mai departe; drept care am petrecut o noapte de Crăciun în sala de așteptare a gării maghiare. Dimineața - cred că bănuiți: drum spre Ljubljana, mic dejun pe la ora prînzului, apoi de-acum tradiționalul somn de Crăciun.
De ce e important ? Pentru că fiecare zi poate fi o sărbătoare...? A doua, a treia, a patra zi de Crăciun - după caz...
Printr-o coincidență, probabil, în toate iernile anilor petrecuți în afara țării (1995, 2004, 2005), s-a întîmplat ca, de Crăciun și de Revelion, să revin în România. Nu-mi aduc aminte de nici-un Crăciun cu totul și cu totul de aur petrecut în țară. Însă, de două ori, în anii de București, am evadat.
Într-un an, am plecat, în ajunul Crăciunului, la Ruse. Urma să mă întîlnesc acolo cu o parteneră bulgăroaică de bridge jucat online - Ruse aflîndu-se la jumătatea distanței dintre noi. Drept care am petrecut noaptea de Crăciun, jucînd bridge și sporovăind, într-un internet café, apoi într-un bar oarecare. Dimineața la 8 eram înapoi în București - pentru un Crăciun dormit exemplar.
În alt an, am plecat, de pe 23, spre Ljubljana. Însă, în timpul escalei din Budapesta, am ratat un tren. Am luat-o spre Slovenia cu trenul următor, pînă în următorul oraș, apoi în cabina unui automotor spre frontieră - dar pînă am ajuns, în sfîrșit, la graniță, se făcuse mult prea tîrziu și n-am mai convins pe nimeni să mă ducă mai departe; drept care am petrecut o noapte de Crăciun în sala de așteptare a gării maghiare. Dimineața - cred că bănuiți: drum spre Ljubljana, mic dejun pe la ora prînzului, apoi de-acum tradiționalul somn de Crăciun.
De ce e important ? Pentru că fiecare zi poate fi o sărbătoare...? A doua, a treia, a patra zi de Crăciun - după caz...
labels:
crăciun
Sunday, December 27, 2015
ce s-a întîmplat cu românia în 2015 ?
În 2013 România era definită (conform Google Trends) de fainoșag și de curele de slăbire. În 2014, conducea diaspora, urmată de șase termeni medicali (din restul de nouă din Top10).
În 2015, avem: răspunsuri pixwords !!! Mai avem ISIS, Dumnezeu (urmat de Dacian Cioloș în categoria cine este...?) și, iarăși, Simona Halep (Horia Tecău nu există în Top10).
Altele - aici.
Saturday, December 26, 2015
Thursday, December 24, 2015
Wednesday, December 2, 2015
Tuesday, December 1, 2015
Monday, November 30, 2015
Sunday, November 29, 2015
sub asediu
E prima oară, în cei peste doi ani de Brînzoaice cu gem, cînd nu postez nimic timp de... nu una, nu două, ci treisprezece zile... 13 e un număr care îmi este prieten, pauza auto-impusă post-#paris nu putea dura șase sau unsprezece zile, ci neapărat treisprezece (de data asta). Și, între timp, a venit și textul Adinei despre Orașe sub asediu.
Am mai spus: 9/11 m-a prins în Marsilia. Deși ud leoarcă la întoarcerea dintr-o expediție scurtă, dimineața, pe Île Ratonneau, am campat într-un internet café înainte de a mă întoarce la hotel. Întîi am văzut, în e-mail, o ciurdă de depeșe Mediafax pe temă. Apoi, cineva a comutat un televizor pe un canal de știri și am privit imagini filmate din New York în compania cîtorva franțuzoaice care urmăreau totul cu mîna la gură, ca băbuțele din cartier.
Însă nici după ce am ieșit pe stradă, în Marsilia, nici a doua zi și în zilele următoare, la Strasbourg, Franța-de-după nu a fost diferită. Lumea era diferită, se schimbase fundamental - dar nu și Franța. Nici în gară, nici în TGV, nici la instituțiile europene din Strasbourg 9/11 nu păruseră să se fi activat cineștiece măsuri speciale de securitate; poate existau, dar erau foarte discrete. Doar șase zile mai tîrziu, în Paris, am simțit diferența: aparent, ca parte a măsurilor de securitate moștenite de pe timpul atentatelor GIA din 1995, coșurile de gunoi (metalice) se sigilau; în consecință, kilometrul de Paris pe care l-am parcurs între Gare de l'Est și Gare du Nord a fost o expediție printre gunoaie și, deci, mirosuri de nedescris...
Parisul nu s-ar fi schimbat, însă, nici acum: atunci cînd sînt 'sub asediu', parizienii ies din casă, se cațără pe metereze, țipă la agresori și aruncă în ei cu legume. Parisul mai doarme, dar asta nu înseamnă că trebuie să stea în casă cu una, cu două...
Prin contrast, Bruxelles-ul, plasat artificial (zic eu) într-o reală stare de asediu, ar fi stat în casă - ca de obicei ! Zice Adina: "În 2005, la prima mea ieșire tîrzie în Occidentul „adevărat“, am avut un șoc cultural." În 2005 locuiam în Bruxelles. Încă de pe-atunci povesteam vizitatorilor mei, exagerînd doar un picuț, că în week-end, în Brussel-ul flamand, dacă nu te oploșești pe lîngă o biserică sau un supermarket, poți să dormi liniștit în stradă, că nu te deranjează nimeni pînă luni dimineața.
Dar lucrurile nu stăteau cu mult altfel în Bruxelles-ul valon. Practic, capitala Europei are doar trei zone în care e lume la mai toate orele: centrul (turiști), arealul universitar din sud-vest (studenți) și o zonă cu preponderență africană, la 'începutul' Chaussée de Wavre (artiști; acolo locuiam și eu). În rest, multă liniște, oricînd...
Lecția numărul 1 de tratat cu teroriștii a rămas, deci, aceeași: nu renunța la nimic din ceea ce faci, fă totul ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, dacă îți modifici stilul de viață înseamnă că au cîștigat. Ieși pe stradă. Stai în casă. Eat Pray Love.
Am mai spus: 9/11 m-a prins în Marsilia. Deși ud leoarcă la întoarcerea dintr-o expediție scurtă, dimineața, pe Île Ratonneau, am campat într-un internet café înainte de a mă întoarce la hotel. Întîi am văzut, în e-mail, o ciurdă de depeșe Mediafax pe temă. Apoi, cineva a comutat un televizor pe un canal de știri și am privit imagini filmate din New York în compania cîtorva franțuzoaice care urmăreau totul cu mîna la gură, ca băbuțele din cartier.
Însă nici după ce am ieșit pe stradă, în Marsilia, nici a doua zi și în zilele următoare, la Strasbourg, Franța-de-după nu a fost diferită. Lumea era diferită, se schimbase fundamental - dar nu și Franța. Nici în gară, nici în TGV, nici la instituțiile europene din Strasbourg 9/11 nu păruseră să se fi activat cineștiece măsuri speciale de securitate; poate existau, dar erau foarte discrete. Doar șase zile mai tîrziu, în Paris, am simțit diferența: aparent, ca parte a măsurilor de securitate moștenite de pe timpul atentatelor GIA din 1995, coșurile de gunoi (metalice) se sigilau; în consecință, kilometrul de Paris pe care l-am parcurs între Gare de l'Est și Gare du Nord a fost o expediție printre gunoaie și, deci, mirosuri de nedescris...
Parisul nu s-ar fi schimbat, însă, nici acum: atunci cînd sînt 'sub asediu', parizienii ies din casă, se cațără pe metereze, țipă la agresori și aruncă în ei cu legume. Parisul mai doarme, dar asta nu înseamnă că trebuie să stea în casă cu una, cu două...
Prin contrast, Bruxelles-ul, plasat artificial (zic eu) într-o reală stare de asediu, ar fi stat în casă - ca de obicei ! Zice Adina: "În 2005, la prima mea ieșire tîrzie în Occidentul „adevărat“, am avut un șoc cultural." În 2005 locuiam în Bruxelles. Încă de pe-atunci povesteam vizitatorilor mei, exagerînd doar un picuț, că în week-end, în Brussel-ul flamand, dacă nu te oploșești pe lîngă o biserică sau un supermarket, poți să dormi liniștit în stradă, că nu te deranjează nimeni pînă luni dimineața.
Dar lucrurile nu stăteau cu mult altfel în Bruxelles-ul valon. Practic, capitala Europei are doar trei zone în care e lume la mai toate orele: centrul (turiști), arealul universitar din sud-vest (studenți) și o zonă cu preponderență africană, la 'începutul' Chaussée de Wavre (artiști; acolo locuiam și eu). În rest, multă liniște, oricînd...
Lecția numărul 1 de tratat cu teroriștii a rămas, deci, aceeași: nu renunța la nimic din ceea ce faci, fă totul ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, dacă îți modifici stilul de viață înseamnă că au cîștigat. Ieși pe stradă. Stai în casă. Eat Pray Love.
labels:
#paris
,
trip advisor
Saturday, November 28, 2015
Saturday, November 14, 2015
Friday, November 13, 2015
Thursday, November 12, 2015
Wednesday, November 11, 2015
'chiar au trecut doi ani' se întoarce: map of the solent
Further Bulgarian coincidences ... After a hard day's subbing, there's nothing finer than discovering that something you...Posted by Tom Edward Phillips on Wednesday, November 11, 2015
labels:
guest post
,
tom edward phillips
Tuesday, November 10, 2015
hai cu revoluția aia odată...
Am zis cu voce, hai să dau și-n scris: sînt foaaarte frustrat că am ratat revoluția asta. Din decembrie '89 încoace n-am ratat nici-un eveniment major cu ieșire în stradă din București - de la decembrie '89 propriu-zis, pînă la #unițisalvăm, am fost acolo, ca jurnalist, participant sau simplu observator. Dar acum...
Sau poate nu. Un protest generează o revoluție, m-am gîndit eu, atunci cînd protestul e luat în serios și în afara spațiului său strict de desfășurare, atunci cînd iradiază în zone noi și, poate, neașteptate. Joia trecută, în cancelaria unei instituții de învățămînt preuniversitar din reședința unui județ din acela, cu baron clasic, fără înlocuitori, și anume în mijlocul unei ședințe în care directoarea, firește numită politic, abuzase mai mult decît de obicei de funcția ei, s-a pus de un vot pentru propunerea de demitere a ei, directoarei. Cei prezenți au ratat de puțin cvorumul - dar, orișicît, e un semnal... Și poate că nu chiar vineri, că a fost 'zi scurtă', dar ieri sau azi, în vreo altă reședință de județ, într-un birou dintr-o altă instituție publică românească, unui grup de angajați i-a sărit muștarul.
Nu într-un birou al Poștei Române. În ciuda a ceea ce se spune despre poștași, Poșta Română va fi, foarte posibil, ultima instituție publică din România care va găzdui o revoltă.
Dar să nu divaghez... Joia trecută - o cancelarie. Ieri și azi a răbufnit și în media un val de bombăneli din sănătate. Sună bine, ce să zic, educația și sănătatea parcă erau domeniile prioritare în România last time I checked, deci de acolo trebuie să vină primele semnale energice de eliminare a politizării. Sau, mă rog, debaronizării...
Sau poate nu. Un protest generează o revoluție, m-am gîndit eu, atunci cînd protestul e luat în serios și în afara spațiului său strict de desfășurare, atunci cînd iradiază în zone noi și, poate, neașteptate. Joia trecută, în cancelaria unei instituții de învățămînt preuniversitar din reședința unui județ din acela, cu baron clasic, fără înlocuitori, și anume în mijlocul unei ședințe în care directoarea, firește numită politic, abuzase mai mult decît de obicei de funcția ei, s-a pus de un vot pentru propunerea de demitere a ei, directoarei. Cei prezenți au ratat de puțin cvorumul - dar, orișicît, e un semnal... Și poate că nu chiar vineri, că a fost 'zi scurtă', dar ieri sau azi, în vreo altă reședință de județ, într-un birou dintr-o altă instituție publică românească, unui grup de angajați i-a sărit muștarul.
Nu într-un birou al Poștei Române. În ciuda a ceea ce se spune despre poștași, Poșta Română va fi, foarte posibil, ultima instituție publică din România care va găzdui o revoltă.
Dar să nu divaghez... Joia trecută - o cancelarie. Ieri și azi a răbufnit și în media un val de bombăneli din sănătate. Sună bine, ce să zic, educația și sănătatea parcă erau domeniile prioritare în România last time I checked, deci de acolo trebuie să vină primele semnale energice de eliminare a politizării. Sau, mă rog, debaronizării...
labels:
marți
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)