don't let me down, tinospora

Cît am fost mic, am avut cam toate bolile posibile. Cred că doar scarlatina am ratat-o, respectiv ciuma, malaria și alte asemenea... 

Apoi a venit vacanța de după clasa a unșpea, cînd eram calificat la o finală națională de Ștafeta Munților, care a avut loc în Piatra Mare. N-am cărat după mine cort, mizam pe faptul că găsesc loc la unii sau la alții. Cînd am ajuns acolo, mai devreme decît mai toți ceilalți, ploua pe rupte și nu părea că se va însenina prea curînd, drept care, într-un tîrziu, cele două echipe din Neamț cu care venisem au pus corturile pe ploaie. Pe două dealuri diferite. Cel în care am dormit eu (rucsacul meu a ajuns în celălalt) a fost pus cam cîș - astfel încît, la 4 dimineața, m-am trezit în apă. Realmente în apă, cu sacul de dormit îmbibat integral și apa de ploaie clipocindu-mi la 20 de centimetri de față. Cum am zis, rucsacul meu, cu haine uscate, era pe alt deal, afară ploua în continuare, iar ceilalți colocatari dormeau liniștiți. N-am trezit pe nimeni, am cotrobăit printr-un alt rucsac după ceva cu care să mă usuc cît de cît pe spate și m-am ghemuit ud, în spatele cortului, pe rucsacii cu cadru ai celorlalți (era septembrie!), așteptînd lumina de dimineață, ca să mă pot refugia în cabană (care se afla, normal, pe alt deal). Cam după trei ore am făcut-o și pe asta - și, cînd am ajuns și la rucsac, am început să iau și niște antibiotice, pe lîngă aspirina obligatorie.