don't let me down, tinospora

Cît am fost mic, am avut cam toate bolile posibile. Cred că doar scarlatina am ratat-o, respectiv ciuma, malaria și alte asemenea... 

Apoi a venit vacanța de după clasa a unșpea, cînd eram calificat la o finală națională de Ștafeta Munților, care a avut loc în Piatra Mare. N-am cărat după mine cort, mizam pe faptul că găsesc loc la unii sau la alții. Cînd am ajuns acolo, mai devreme decît mai toți ceilalți, ploua pe rupte și nu părea că se va însenina prea curînd, drept care, într-un tîrziu, cele două echipe din Neamț cu care venisem au pus corturile pe ploaie. Pe două dealuri diferite. Cel în care am dormit eu (rucsacul meu a ajuns în celălalt) a fost pus cam cîș - astfel încît, la 4 dimineața, m-am trezit în apă. Realmente în apă, cu sacul de dormit îmbibat integral și apa de ploaie clipocindu-mi la 20 de centimetri de față. Cum am zis, rucsacul meu, cu haine uscate, era pe alt deal, afară ploua în continuare, iar ceilalți colocatari dormeau liniștiți. N-am trezit pe nimeni, am cotrobăit printr-un alt rucsac după ceva cu care să mă usuc cît de cît pe spate și m-am ghemuit ud, în spatele cortului, pe rucsacii cu cadru ai celorlalți (era septembrie!), așteptînd lumina de dimineață, ca să mă pot refugia în cabană (care se afla, normal, pe alt deal). Cam după trei ore am făcut-o și pe asta - și, cînd am ajuns și la rucsac, am început să iau și niște antibiotice, pe lîngă aspirina obligatorie. 


Spre surprinderea mea, nu numai că n-am făcut o cvintuplă pneumonie (și, da, am prins și premiu) - însă, din acel moment, nu m-am mai îmbolnăvit de nimic, dar de nimic, mulți ani de zile. Aparent, toată copilăria și adolescența mea, universul conspirase întru construirea unui sistem imunitar fără cusur. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd, în armată fiind, am rămas, într-o noapte hiper-geroasă și ultra-vîntoasă de ianuarie, pe dealurile de la Basarabi (și, apoi, am împins camionul unității, vreo 25 de kilometri pînă în Constanța), chestia asta mi-a prins foarte-foarte bine - inclusiv pentru că eu, băiet 'de la munte', eram îmbrăcat mai subțire decît oricare din sportivii de performanță cu care împărțeam dormitorul unei companii de 'teriști'...  

Anii au trecut, vorba aia, ca norii lungi pe șesuri, și am început să bănuiesc că produsul 'sistem imunitar' o avea și el un termen de garanție, mai are nevoie de vreo revizie, ceva... Auzisem de Himalaya [Herbal Healthcare], via Liv.52, produsul lor 'fanion', cu care mă tot îmbie și mama :> Dar preocupările, în mare măsură teoretice, legate de sistemul imunitar, mi l-au adus în vizor pe Septilin. 

Septilin e foarte șmecher, ce să zic... Iote cum sună lista ingredientelor:
Balsamodendron mukul (proprietăți imunomodulatoare și antiinflamatoare), Emblica officinalis (efect antiviral, antibacterian și antioxidant), Tinospora cordifolia /guduchi/ (proprietăți antibacteriene, antipiretice, analgezice), Glycyrrhiza glabra /lemn dulce/ (acțiune antiinflamatoare, antioxidantă și expectorantă). Cum e să-ți începi ziua cu prietena ta Tinospora ? :)
Practic, fie și în urma unei incursiuni pasagere în herbologia ayurvedică, despre fiecare dintre ingredientele de mai sus se poate scrie mult și bine. Dar cum o pastilă nouă nu se ia pe necitite, sînt sigur că o să răscoliți, oricum, Google, investigîndu-le - indiferent ce-aș scrie eu pe-aici...   

Ok, textul ăsta e pentru o campanie Blogal Initiative / Kooperativa 2.0. Dar pe cei de la Himalaya îi pîndeam de mult. C-o fi, c-o păți - iată o întîlnire fericită: căci se lasă cu premii ayurvedice nu doar pentru noi ăștia care povestim despre ei și despre ierbunăciunile lor zburătoare, ci și pentru unul din comentatorii acestui text (un voucher de 50 de euro utilizabil pe http://www.hboutique.ro/, de pildă!). Comentați-mi, deci, vă rog, preocupările pentru sistemul meu imunitar !