Cică azi, 14 noiembrie, e Ziua Mondială a Diabetului. Nu e ca și cum ar fi cazul să-i urăm diabetului 'la mulți ani' sau ceva similar :) Cu atît mai mult cu cît, toată copilăria și adolescența, am fost terorizat de mama care mă amenința că o să fac diabet dacă mănînc atîta dulciuri - și mîncam multe dulciuri. A fost nevoie de apariția internetului ca să mă lămuresc și eu că nu se face diabet de la consumul de dulciuri, dar și de un set de analize întîmplătoare ca să o conving pe mama că, în ciuda tonei de dulciuri consumate timp de niște zeci de ani, n-am făcut diabet, sîc ! :>
Acuma, însă, internetu' ăsta strikes back ! Cică nu de dulciuri depinde... Cică de micul dejun... Cică o zi bună se cunoaşte încă de dimineaţă, de la micul dejun... Ofofof...
De ce era posibil să fiu, iarăși, amenințat, de chestia asta ? Pentru că tot niște zeci de ani, scăpat de-acasă, am făcut sute și mii de perechi de sprîncene să se ridice explicînd cum că eu îmi iau micul dejun pe la trei după-amiaza așaaa... Pentru că lucrez noaptea (cînd e liniște, nu sparge nimeni pereți, nu sună telefoane, dar și, ca argument de dată mai recentă, conexiunea de net merge mai șnur - și alte alea) - și mă trezesc (ca moșierul?) pe la 10, cînd, oricum, trebuie să încep cu cafea [ca să nu mă ciocnesc de mobile, în drum spre orice].
Sigur că mă dădeam, un pic, și 'interesant'... La chestia de mai sus, existau (și există) excepții inevitabile. De pildă, cînd sînt 'pe teren', la o întîlnire de proiect, și stau într-un hotel: dat fiind că sînt nevoit să mă trezesc mai devreme decît de obicei și, apoi, să fiu 'pe drum' toată ziulica, de cele mai multe ori vorbind și gesticulînd și plimbîndu-mă de la un flipchart la un videoproiector și viceversa, sînt tentat, firește, să-mi exploatez, cîteodată, micul dejun inclus - de regulă, oriunde în sudul Europei. Dar și, întotdeauna, pentru că m-a fascinat 'conceptul', acolo unde există mic dejun britanic (sau irlandez), poate știți care: bomba aia cu calorii, cu cîrnați și fasole și ceapă și ciuperci prăjite - care, cică, te ajută să vîslești prin umezeala extremă a zilei, către berile alea de la ieșirea de la slujbă :)
Dar asta s-a rezolvat, oarecum... De o bucată de timp, dat fiind că mă pregătesc, aparent, pentru o slujbă de 'om normal', în vreo fabrică sau în vreo instituție unde se uită ăia chiorîș la tine dacă nu apari la prima oră (chiar dacă nu ai nici 'normă', treaba e tot project-based, și nici nu lucrezi cu publicul), reușesc să mă trezesc, singur-singurel, pe la 4.30 dimineața. Firește, reglat fiind pe alt ritm gastric, tot cam la cinci ore după trezire văd micul dejun la față - dar, măcar, acum, e chiar dimineața :)
Brînze, legume (NU morcovi, NU eu am inventat banner-ul de mai sus! și nici pești!), fructe. Printre care, luna asta, dacă sînt cuminte, poate îmi capăt (din nou) și goji. Așa să știți !
Cît despre diabet: găsiți, pe http://www.complete-life.ro, sfaturi şi informaţii de încredere despre acesta. Și NU trebuie să-i urați 'la mulți ani', ok...? :)
