Pe 14 noiembrie, de Ziua Mondială a Diabetului, nu i-am urat acestuia 'la mulți ani', dar am scris chestia asta. În care am bolborosit pe tema micului dejun - care, la mine, se joacă pe la ora 3 după-amiaza (sau, mă rog, la cinci-șase ore după trezire).
Cum, zilele astea, dat fiind că mă pregătesc, aparent, pentru o slujbă de 'om normal', în vreo fabrică sau în vreo instituție unde se uită ăia chiorîș la tine dacă nu apari la prima oră (chiar dacă nu ai nici 'normă', treaba e tot project-based, și nici nu lucrezi cu publicul), reușesc să mă trezesc, singur-singurel, pe la 4.30 - 5.30 dimineața, ajung să-mi iau micul dejun înainte de 11.
Dar nu - nu brînze, legume, fructe, așa cum fantazasem acum două săptămîni. Goji, doar goji, atît - așa cum anticipam, oarecum...
Firește, DUPĂ cafea și apă. Lumea nu s-a schimbat chiar atît de tare...
Dar nu - nu brînze, legume, fructe, așa cum fantazasem acum două săptămîni. Goji, doar goji, atît - așa cum anticipam, oarecum...
Firește, DUPĂ cafea și apă. Lumea nu s-a schimbat chiar atît de tare...
Cît despre diabet: găsiți, pe http://www.complete-life.ro, sfaturi şi informaţii de încredere despre acesta. Și NU trebuie să-i urați, niciodată, 'la mulți ani', ok...? :)
No comments :
Post a Comment