Monday, September 18, 2017

tame: monday


sixt to go

Cu niște timp în urmă, TripAdvisor îmi confirma că am vizitat 36 de țări (inclusiv România). Acum ar trebui să le renumăr 'de mînă', mi se contorizează numai orașele. Sau, mă rog, localitățile. 
Ceea ce e ok. Deși, în ultimii trei ani, n-am bifat nici-o țară nouă, am înmulțit 'localitățile'. Am pus pe listă locuri ca Pățăligeni, Mitocul Bălan, Orbic și Goșmani. Însă tot n-am ajuns, încă, la Zugreni, o insulă în mijlocul Bistriței foarte montane - de care am povestit aici. (Am avut o zvîcnire, atunci, la o zi sau două după ce. M-am urcat în mașină și am luat-o spre Bicaz - dar, în centrul orașului, văzînd semne de furtună spre nord-vest, am luat-o la stînga, spre Lacu Roșu. Bun așa, am făcut Cheile Bicazului, în sus și-n jos, pe o ploaie torențială cu bulbuci. Asta provocare !)   
Dar o să ajung.

Friday, September 15, 2017

tear: friday

Nu sînt ascultător de muzică simfonică. Doar sînt un fan al artelor participative și nu am răbdare să stau nemișcat într-o sală pe parcursul unui concert :) Și, dintr-un motiv încă necunoscut, profunzimea generică a muzicii simfonice nu mă atinge.

Cu toate acestea, există trei concerte care...
Primul e concertul de vioară al lui Mendelsohn, pe care l-ați văzut pe-aici luni.
Al doilea este concertul de pian no.2 al lui Rahmaninov, de care am pomenit ieri.
Iar al treilea este singurul de dragul căruia mi-am cumpărat, cu mîna mea, nu unul, ci două viniluri (firește, interpretări diferite - și ambele cînd eram 'mai mic'): concertul de pian no.1 al lui Ceaikovski. Ta-daaa: