and a fluffy Christmas to you too :)Posted by Lucian Branea on Thursday, December 24, 2015
Thursday, December 24, 2015
Wednesday, December 2, 2015
Tuesday, December 1, 2015
Monday, November 30, 2015
Sunday, November 29, 2015
sub asediu
E prima oară, în cei peste doi ani de Brînzoaice cu gem, cînd nu postez nimic timp de... nu una, nu două, ci treisprezece zile... 13 e un număr care îmi este prieten, pauza auto-impusă post-#paris nu putea dura șase sau unsprezece zile, ci neapărat treisprezece (de data asta). Și, între timp, a venit și textul Adinei despre Orașe sub asediu.
Am mai spus: 9/11 m-a prins în Marsilia. Deși ud leoarcă la întoarcerea dintr-o expediție scurtă, dimineața, pe Île Ratonneau, am campat într-un internet café înainte de a mă întoarce la hotel. Întîi am văzut, în e-mail, o ciurdă de depeșe Mediafax pe temă. Apoi, cineva a comutat un televizor pe un canal de știri și am privit imagini filmate din New York în compania cîtorva franțuzoaice care urmăreau totul cu mîna la gură, ca băbuțele din cartier.
Însă nici după ce am ieșit pe stradă, în Marsilia, nici a doua zi și în zilele următoare, la Strasbourg, Franța-de-după nu a fost diferită. Lumea era diferită, se schimbase fundamental - dar nu și Franța. Nici în gară, nici în TGV, nici la instituțiile europene din Strasbourg 9/11 nu păruseră să se fi activat cineștiece măsuri speciale de securitate; poate existau, dar erau foarte discrete. Doar șase zile mai tîrziu, în Paris, am simțit diferența: aparent, ca parte a măsurilor de securitate moștenite de pe timpul atentatelor GIA din 1995, coșurile de gunoi (metalice) se sigilau; în consecință, kilometrul de Paris pe care l-am parcurs între Gare de l'Est și Gare du Nord a fost o expediție printre gunoaie și, deci, mirosuri de nedescris...
Parisul nu s-ar fi schimbat, însă, nici acum: atunci cînd sînt 'sub asediu', parizienii ies din casă, se cațără pe metereze, țipă la agresori și aruncă în ei cu legume. Parisul mai doarme, dar asta nu înseamnă că trebuie să stea în casă cu una, cu două...
Prin contrast, Bruxelles-ul, plasat artificial (zic eu) într-o reală stare de asediu, ar fi stat în casă - ca de obicei ! Zice Adina: "În 2005, la prima mea ieșire tîrzie în Occidentul „adevărat“, am avut un șoc cultural." În 2005 locuiam în Bruxelles. Încă de pe-atunci povesteam vizitatorilor mei, exagerînd doar un picuț, că în week-end, în Brussel-ul flamand, dacă nu te oploșești pe lîngă o biserică sau un supermarket, poți să dormi liniștit în stradă, că nu te deranjează nimeni pînă luni dimineața.
Dar lucrurile nu stăteau cu mult altfel în Bruxelles-ul valon. Practic, capitala Europei are doar trei zone în care e lume la mai toate orele: centrul (turiști), arealul universitar din sud-vest (studenți) și o zonă cu preponderență africană, la 'începutul' Chaussée de Wavre (artiști; acolo locuiam și eu). În rest, multă liniște, oricînd...
Lecția numărul 1 de tratat cu teroriștii a rămas, deci, aceeași: nu renunța la nimic din ceea ce faci, fă totul ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, dacă îți modifici stilul de viață înseamnă că au cîștigat. Ieși pe stradă. Stai în casă. Eat Pray Love.
Am mai spus: 9/11 m-a prins în Marsilia. Deși ud leoarcă la întoarcerea dintr-o expediție scurtă, dimineața, pe Île Ratonneau, am campat într-un internet café înainte de a mă întoarce la hotel. Întîi am văzut, în e-mail, o ciurdă de depeșe Mediafax pe temă. Apoi, cineva a comutat un televizor pe un canal de știri și am privit imagini filmate din New York în compania cîtorva franțuzoaice care urmăreau totul cu mîna la gură, ca băbuțele din cartier.
Însă nici după ce am ieșit pe stradă, în Marsilia, nici a doua zi și în zilele următoare, la Strasbourg, Franța-de-după nu a fost diferită. Lumea era diferită, se schimbase fundamental - dar nu și Franța. Nici în gară, nici în TGV, nici la instituțiile europene din Strasbourg 9/11 nu păruseră să se fi activat cineștiece măsuri speciale de securitate; poate existau, dar erau foarte discrete. Doar șase zile mai tîrziu, în Paris, am simțit diferența: aparent, ca parte a măsurilor de securitate moștenite de pe timpul atentatelor GIA din 1995, coșurile de gunoi (metalice) se sigilau; în consecință, kilometrul de Paris pe care l-am parcurs între Gare de l'Est și Gare du Nord a fost o expediție printre gunoaie și, deci, mirosuri de nedescris...
Parisul nu s-ar fi schimbat, însă, nici acum: atunci cînd sînt 'sub asediu', parizienii ies din casă, se cațără pe metereze, țipă la agresori și aruncă în ei cu legume. Parisul mai doarme, dar asta nu înseamnă că trebuie să stea în casă cu una, cu două...
Prin contrast, Bruxelles-ul, plasat artificial (zic eu) într-o reală stare de asediu, ar fi stat în casă - ca de obicei ! Zice Adina: "În 2005, la prima mea ieșire tîrzie în Occidentul „adevărat“, am avut un șoc cultural." În 2005 locuiam în Bruxelles. Încă de pe-atunci povesteam vizitatorilor mei, exagerînd doar un picuț, că în week-end, în Brussel-ul flamand, dacă nu te oploșești pe lîngă o biserică sau un supermarket, poți să dormi liniștit în stradă, că nu te deranjează nimeni pînă luni dimineața.
Dar lucrurile nu stăteau cu mult altfel în Bruxelles-ul valon. Practic, capitala Europei are doar trei zone în care e lume la mai toate orele: centrul (turiști), arealul universitar din sud-vest (studenți) și o zonă cu preponderență africană, la 'începutul' Chaussée de Wavre (artiști; acolo locuiam și eu). În rest, multă liniște, oricînd...
Lecția numărul 1 de tratat cu teroriștii a rămas, deci, aceeași: nu renunța la nimic din ceea ce faci, fă totul ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, dacă îți modifici stilul de viață înseamnă că au cîștigat. Ieși pe stradă. Stai în casă. Eat Pray Love.
Saturday, November 28, 2015
Saturday, November 14, 2015
Friday, November 13, 2015
Thursday, November 12, 2015
Wednesday, November 11, 2015
'chiar au trecut doi ani' se întoarce: map of the solent
Further Bulgarian coincidences ... After a hard day's subbing, there's nothing finer than discovering that something you...Posted by Tom Edward Phillips on Wednesday, November 11, 2015
Tuesday, November 10, 2015
hai cu revoluția aia odată...
Am zis cu voce, hai să dau și-n scris: sînt foaaarte frustrat că am ratat revoluția asta. Din decembrie '89 încoace n-am ratat nici-un eveniment major cu ieșire în stradă din București - de la decembrie '89 propriu-zis, pînă la #unițisalvăm, am fost acolo, ca jurnalist, participant sau simplu observator. Dar acum...
Sau poate nu. Un protest generează o revoluție, m-am gîndit eu, atunci cînd protestul e luat în serios și în afara spațiului său strict de desfășurare, atunci cînd iradiază în zone noi și, poate, neașteptate. Joia trecută, în cancelaria unei instituții de învățămînt preuniversitar din reședința unui județ din acela, cu baron clasic, fără înlocuitori, și anume în mijlocul unei ședințe în care directoarea, firește numită politic, abuzase mai mult decît de obicei de funcția ei, s-a pus de un vot pentru propunerea de demitere a ei, directoarei. Cei prezenți au ratat de puțin cvorumul - dar, orișicît, e un semnal... Și poate că nu chiar vineri, că a fost 'zi scurtă', dar ieri sau azi, în vreo altă reședință de județ, într-un birou dintr-o altă instituție publică românească, unui grup de angajați i-a sărit muștarul.
Nu într-un birou al Poștei Române. În ciuda a ceea ce se spune despre poștași, Poșta Română va fi, foarte posibil, ultima instituție publică din România care va găzdui o revoltă.
Dar să nu divaghez... Joia trecută - o cancelarie. Ieri și azi a răbufnit și în media un val de bombăneli din sănătate. Sună bine, ce să zic, educația și sănătatea parcă erau domeniile prioritare în România last time I checked, deci de acolo trebuie să vină primele semnale energice de eliminare a politizării. Sau, mă rog, debaronizării...
Sau poate nu. Un protest generează o revoluție, m-am gîndit eu, atunci cînd protestul e luat în serios și în afara spațiului său strict de desfășurare, atunci cînd iradiază în zone noi și, poate, neașteptate. Joia trecută, în cancelaria unei instituții de învățămînt preuniversitar din reședința unui județ din acela, cu baron clasic, fără înlocuitori, și anume în mijlocul unei ședințe în care directoarea, firește numită politic, abuzase mai mult decît de obicei de funcția ei, s-a pus de un vot pentru propunerea de demitere a ei, directoarei. Cei prezenți au ratat de puțin cvorumul - dar, orișicît, e un semnal... Și poate că nu chiar vineri, că a fost 'zi scurtă', dar ieri sau azi, în vreo altă reședință de județ, într-un birou dintr-o altă instituție publică românească, unui grup de angajați i-a sărit muștarul.
Nu într-un birou al Poștei Române. În ciuda a ceea ce se spune despre poștași, Poșta Română va fi, foarte posibil, ultima instituție publică din România care va găzdui o revoltă.
Dar să nu divaghez... Joia trecută - o cancelarie. Ieri și azi a răbufnit și în media un val de bombăneli din sănătate. Sună bine, ce să zic, educația și sănătatea parcă erau domeniile prioritare în România last time I checked, deci de acolo trebuie să vină primele semnale energice de eliminare a politizării. Sau, mă rog, debaronizării...
Monday, November 9, 2015
Sunday, November 8, 2015
Saturday, November 7, 2015
Friday, November 6, 2015
Thursday, November 5, 2015
Wednesday, November 4, 2015
rock this
200 de persoane & mai multe pancarte cu ROCK THIS COUNTRY... nu-i rau pentru Piatra Neamt, ce sa zic...Posted by Lucian Branea on Wednesday, November 4, 2015
Tuesday, November 3, 2015
Monday, November 2, 2015
Sunday, November 1, 2015
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)