Nu prea ne plac sărbătorile străine importate - că, deh, avem și noi, în România ! Valentine's Day e făcută albie de porci pe motiv că are un clar substrat comercial, oaza de la capătul deșertului non-sărbătoresc de după Revelion - și contracarat cu Dragobetele. Halloween-ul e afurisit pe toate drumurile pentru partea sa de moștenire păgînă - și contrat cu sărbătorirea Sf.Andrei.
Acuma nu că n-ar fi și unele sărbători, chiar cu o clară (ba chiar unică) dimensiune comercială, care ar putea fi binevenite... Încă nu ne-am revenit după Black Friday :) Care, oricum, mai durează, pentru că, acolo unde a apărut schema asta, care marchează debutul cumpărăturilor pentru Crăciun, ea e plasată în acea vineri care vine după a patra joi din noiembrie. Adică imediat după Thanksgiving. Tradusă ca Ziua Recunoștinței, această Thanksgiving e, de fapt, un fel de Zi a Recoltei, în care se face evaluarea (mă rog, nu doar din punct de vedere 'agricol' a) anului care tocmai se încheie, cu participarea întregii familii. Pare logic ca, după te-ai îmbuibat pe săturate și te-ai trezit cu indigestie (și, probabil, mahmur), să ai la dispoziție o zi liberă în care toate magazinele sînt deschise și oferă reduceri masive. În care să te apuci să faci cumpărături de sărbători pentru familie, dar și pentru nevoiașii care s-ar putea să nu fi avut un an la fel de îmbelșugat ca tine și, deci, e probabil să nu aibă niște sărbători adecvate.
Habar n-am a cui a fost ideea de a plasa, în România, Black Friday cu o săptămînă înaintea omoloagei sale din SUA - dar această operațiune a creat un culoar interesant pentru cumpărături înaintea Zilei Recunoștinței. Permițîndu-ți, deci, să îți exprimi recunoștința dăruind mai din timp - pentru că e puțin probabil ca aceia pe care îi suspectezi că n-o să aibă ce pune pe masă de Crăciun să se afle într-o situație mai roză de Sf.Nicolae, de pildă...
Căci e atît de simplu să dăruiești (în orice perioadă, zic eu - dar nu poți să te pui cu presiunea din perioada sărbătorilor de iarnă). De pildă, poate ați văzut, de niște zile, pe coloana din dreapta a acestui blog (dar și cover photo la profilul meu de Facebook), un banner care trimite către inițiativa Shoe Box (ediția 2013) prin care, dar din dar (în cutie din cutie) se poate schimba realitatea unui copil sărman, în prag de Crăciun. În cutia de pantofi cu pricina nu se recomandă adăpostirea unor produse rapid perisabile (și sînt date ca exemple: 'banane, portocale, iaurt'). Dar nu orice aliment e rapid perisabil...
De exemplu, așa să știți că, în perioada 21-28 noiembrie, Campofrio transformă fiecare produs achiziționat în rețeaua Carrefour în cîte un sandviș care va fi donat, de Ziua Recunoştinţei, cîte unui copil din comunități mai puțin binecuvîntate de soartă din județul Dolj. Sub sloganul #Campofriofacebine, proiectul va aduce cel puțin 8000 de sandvişuri unor copii defavorizați din comunităţile doljene. Inițativa Campofrio este susținută de World Vision Romania, care se implică direct în ajutorarea comunităților din Dolj, alături de Carrefour România. Programul prin care se desfășoară această donație se numește Donator de viitor.
Acesta este, evident, un text care circulă în cadrul unei campanii.
De ce Campofrio, deci ? Din cauză de chorizo, era să zic, acesta fiind singurul... să-i spunem 'mezel' care îmi înduioșează (încă) papilele gustative, Campofrio fiind primii (zic/cred eu) care au adus în România produsul spaniol original. Pentru că firma are baza de operațiuni în Pitești, unde o să particip 'funcțional' pe 1 Decembrie la lansarea Săptămînii Educației Adulților 2013, în cadrul campaniei de prezentări a noului program Erasmus+ :)
De ce World Vision Romania ? Pentru că, în urmă cu niște ani, am fost implicat într-un vast și consistent demers de configurare și reglementare a profesiei de asistent social în România, orchestrat de ei cu o finanțare USAID. Asta a însemnat cod deontologic al profesiei, configurarea unor posibile mecanisme de funcționare a ceea ce este azi Colegiul Național al Asistenților Sociali și a unei federații a organizațiilor de profil - și cîte și mai cîte, incluzînd susținere pentru revista Asistența Socială în România (redactor șef: Dorina Vicol), editată patru ani de zile de asociația Centrul Logistic TACTIC la care am fost fondator si, apoi, director executiv.
De ce Dolj ? Ete, na, asta era problema...? :) Pentru că, deși trec de mai multă vreme prin și, respectiv, pe lîngă Craiova în mare viteză, în drum spre Severin sau Timișoara, vă urez să descoperiți Calafatul, de pildă, și niște fețe mai voioase pe străzile lui (acum, că s-a inaugurat podul ăla spre Vidin, poate?). Care mi-a trezit și curiozitatea de a vedea cum arată un oraș precum Corabia, parexamplu - dar asta e o altă discuție, despre chestiile spectaculoase care se întîmplă și se vor mai întîmpla în Slatina și județul Olt, nu numai o entitate geografică pe care o parcurg camioanele Campofrio atunci cînd se deplasează de la Pitești la Craiova și viceversa :)
