Știam (de pe la Europa Liberă) de Freiburg, dar mi-a fost întotdeauna peste mînă: mult mai aproape de Basel (Elveția) și de Mulhouse (Franța) decît de München sau Frankfurt. Și, chiar dacă mi-ar fi fost în drum, e puțin probabil că aș fi luat în serios Biblioteca Română din Freiburg - sigur că suna foarte bine plasarea unei biblioteci românești într-un colț bine ascuns de Germanie, care se numește și Cetatea Liberă pe deasupra, dar totuși... Era puțin probabil să găsesc Codul lui Cantemir sau vreo operă complet necunoscută a lui Neagoe Basarab în vreunul din rafturile ei...
Apoi l-am citit (și l-am crezut) pe Neagu Djuvara:
Biblioteca reprezintă totuşi un model unic, nu mai avem în altă ţară o bibliotecă românească. La Paris, în Germania, în Spania nu văd să existe altceva decît această bibliotecă de zeci de mii de volume, şi care să-i intereseze pe români şi pe cei care se interesează de România. [...] Biblioteca este un unicat, mai ales că se află într-o mare ţară occidentală, e ceva preţios, [...]Concret: peste 70000 de volume și o istorie de peste 65 de ani. Luate, toate, în serios de o echipă formată din dr. Mihaela Toader, expert în memoria exilului românesc, George Ștefan Năzăreanu (grafician) şi Alexandru Dumitru Filimon (comunicare și PR), care a pus la cale un proiect ce își propune "să evidenţieze aportul Bibliotecii Române din Freiburg la continuitatea spaţiului cultural românesc în Occident şi să atragă atenţia publicului asupra importanţei exilului, diasporei şi căilor europenizării societăţii româneşti actuale."
Un pic mai sec, deci: Institutul Român / Biblioteca Română din Freiburg, Germania, sprijinit de Ministerul Afacerilor Externe — Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, lansează proiectul cultural Comori ascunse la Biblioteca Română din Freiburg, ce are loc în perioada 10-15 octombrie 2014 la Freiburg, Germania. Adică o expoziție - cu vorbele organizatorilor: "o radiografie a principalelor comori ale Bibliotecii Române din Freiburg (cărți vechi, documente istorice, elemente de folclor și prețioase elemente religioase de cult, scrisori ale unor personalități ale culturii române etc.)"; și o conferință de presă, în 11 octombrie, la ora 12.00, la sediul Bibliotecii.
Istoria Bibliotecii Române din Freiburg debutează pe 1 mai 1949, la inițiativa unui grup de 15 refugiaţi, care propun o structură formată din Virgil Mihăilescu (director), Mircea Manolescu (bibliotecar-secretar), studentul Marcel Preoţescu (administrator) şi avocatul Mircea Orendovici (casier). Biblioteca a fost înscrisă, ulterior, în Vereinsregister, la Tribunalul Freiburg, cu nr. 442, în data de 21 iulie 1950, ca Verein Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek e. V.. La început de drum, aceasta cuprindea următoarele colecții: 178 de volume și broșuri diverse, 16 numere din publicații periodice străine, 12 manuscrise (lucrări de doctorat). Astăzi biblioteca cuprinde (n-ați uitat, nu?) peste 70000 de volume.
Ceea ce vă doresc și vouă :)
