Thursday, July 30, 2015

eu vara nu scriu (3)

Ieri am povestit unde e de scris (vara) în Londra. De fapt, am exagerat puțin - deși ai acolo statuie a lui Shakespeare și alți 200 de piețași care te supraveghează într-un spațiu destul de comprimat, n-ai nici-o masă. Dacă nu poți să scrii stînd în fund, pe iarbă, sau direct pe smartphone, nu e fun.

Așa că, după ce am analizat toate opțiunile posibile, m-aș muta într-un loc unde se stă jos. Cu bere. Și la o temperatură optimă ! Praga, anyone...?


Praga - oriunde. Cînd am călcat prima oară acolo, în 1995, pub-urile erau ticsite cu tineri americani, de regulă singuri la o masă pe care se aflau o mașină de scris (sau chiar un bunic al laptop-ului) și invariabilul pahar de absint (da, era legal!), trebăluind la viitorul lor luminos de 'următorul Hemingway'. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci, dar berea pe care o beau toți ceilalți, ne-americanii, adică, nu s-a schimbat deloc: e la fel de fabuloasă. Nu vă lăsați păcăliți de Staropramenul produs în România, care e o glumă foarte nesărată - Staropramen e divină ! 
Dacă fugiți de turiști, care stau chiorchine doar în centrul vechi și pe traseul dintre acesta și Hrad, e bine să știți că fiecare crîșmă locală administrează, de regulă, cîte o singură marcă de bere. În 1995, cînd te așezai la masă într-una din astea, chelnerul nici nu venea să-ți ia comanda - cînd apărea prima oară lîngă tine venea din start cu a) cîte o bere pentru fiecare dintre cei prezenți și b) cu un dreptunghi de hîrtie (care urma să rămînă pe masă) pe care erau marcate, prin bețișoare, numărul berilor livrate. Într-un colțișor al hîrtiei, normal, ca să fie loc pentru toate bețișoarele ce ar fi urmat.    

Cît despre vreme, pe căldurile astea, vă zic doar atît: în Praga există, de regulă, doar cam o săptămînă de vară pe an - și nu știi niciodată cînd pică.

Să tot scrii, ce să zic... Dar, poate mă repet, nu în Piatra Neamț.