Thursday, September 26, 2013

coniac de vamă


M-am trezit, ca de obicei, cu puțin înainte de 10. Am băut cafea, am fumat. Am plecat spre Agenție. Am ajuns la Agenție. Am lăsat acolo dosarele pe care trebuia să le las. N-am mai rămas să discut și să fumez în curte pentru că nu aveam cu cine. Am luat-o, ca de obicei, la dreapta, pe Șerban Vodă - dar, cînd am ajuns în Mărășești, am făcut dreapta (nu înainte), apoi stînga, apoi iar dreapta, pe Splai. Nu știu de ce, dar pînă să mă dezmeticesc, șofînd într-o stare ciudată (și diferită) de pilot automat, eram deja pe autostradă, în drum spre Vamă. 

Am ajuns repede în Vamă, am parcat lîngă plajă și mi-am luat o bere. Apoi m-am dezbrăcat și am intrat în apă. Am ieșit din apă și m-am uscat. Între timp, am tot băut din bere și am terminat-o. Am intrat din nou în apă. Am ieșit din apă și m-am uscat. M-am așezat pe o piatră și am citit Cațavencii, de la prima pînă la ultima pagină. La o terasă din apropiere șiroiau Lacrimile de coniac ale lui Vunk. Am mișunat un pic pe 'faleză', am băgat capul la Șoni, apoi la Stuf, și n-am văzut pe nimeni cunoscut. Apoi mi-am luat o sticlă mare de apă, m-am urcat în mașină și am plecat înapoi spre București. 
  

Pe drum, cu puțin înainte de Cernavodă, am evitat cu multă dibăcie (zic eu) o corporatistă într-o mașină marcată UniCredit cu număr de București, care-mi sărise brusc în față, ca o căprioară, la vreo 90 la oră. Nici n-am clipit, iar eram pe pilot automat. Ceva mai încolo, într-un OMV de pe autostradă, niște inși care coborîseră dintr-o mașină cu număr de Galați, m-au lăudat pentru manevra de care am pomenit mai sus. Nici n-am clipit. Am ajuns în București înainte de 6 seara. Am intrat în casă, am deschis televizorul, l-am blocat pe AXN SciFi și mi-am luat micul dejun.
A fost singura dată cînd am reușit să ajung la mare în 2012.   

Anul ăsta am ajuns de patru ori în Vamă - de mai puține ori decît în 2005, ultimul an al unei vieți anterioare. Dar m-aș duce, pe 3 octombrie, la #așașishow (în Polivalentă, de la 7 seara), să re-ascult Lacrimile de coniac ale lui Vunk. De data asta, pilotul automat nu are absolut nici-un rol.