Monday, January 1, 2018

blow: monday, 1990

Viena, martie 1990 - prima mea ieșire în 'Occident'. Locuiam în apartamentul unui domn care se ocupa, cumva, de toate muzeele din Austria și, cînd priveam pe fereastra camerei, tot cîmpul meu vizual era ocupat de cea mai colorată clădire pe care o văzusem în viața mea - o școală. 



Timp de cîțiva ani am pretins că, în cele aproape două săptămîni pe care le-am petrecut atunci în Viena, am prins acolo un concert The Bangles - dar, firește, cu timpul (în doar cinci ani, de fapt), o astfel de înfloritură a realității nu mai era necesară. Pur și simplu, am auzit de multe ori Eternal Flame în zilele acelea și în casa aceea. Căci domnul care se ocupa, cumva, de toate muzeele din Austria nu avea doar o soție, ci și o fiică - studentă la Drept, vegetariană, pacifistă, ecologistă, anti-corporatistă... Hipsteriță ? Nuuu, pe atunci nu existau hipsteri - doar (mi s-a părut mie, la momentul respectiv, și pe parcursul întregii perioade petrecute în Austria) comuniști adevărați, de un tip pe care noi, în România, nu-l întîlniserăm niciodată !

Credeți că exageram ? Fata venise cu niște ajutoare la București, în ianuarie 1990, iar, la întoarcere, publicase în revista școlii (mă rog, facultății sau universității) un articol despre experiența ei cu titlul 'Jugend im trauma'. Dar pentru cei doi români aflați, atunci, la Viena, zilele petrecute pe străzi, în decembrie 1989, nu mai erau chiar o traumă - eram în viață, nu ? În orice caz, nu în comparație cum ceea ce am simțit atunci cînd tipa n-a vrut să ne lase, ne-a interzis să intrăm (doar să intrăm) în primul McDonalds pe care îl vedeam în viața noastră - probabil pentru că erau niște corporatiști americani care omorau vaci. Na, că iar mi-am amintit...