Saturday, October 29, 2016

kindergarten week

E nemaipomenit atunci cînd reușești să faci, în fiecare zi, ceva nou. E grozav atunci cînd ți se întîmplă (sau vezi că se întîmplă), în fiecare zi, ceva nou. 
Acolo unde mă aflu eu acum, e dificil să bifezi chiar și săptămînal 'ceva nou'. Dar săptămîna asta am avut parte de premiere în fiecare zi.

Luni a fost o zi plină, din punctul ăsta de vedere: trei premiere, mari și late. Într-o singură zi, de fapt în doar o oră, 1) am participat la prima mea pichetare de prefectură și, deci, 2) la primul meu (și, hmm, ultimul) miting împotriva guvernului Cioloș, pentru că 3) asta se mai întîmplă atunci cînd ești membru de sindicat. În învățămînt. Am avut și steag - pentru că alternativa era să port o vestă. Nu cred că m-a fotografiat sau filmat cineva (deși probabil că o să aflu asta mult mai tîrziu și numai în cazul în care candidez pe undeva, ca să fiu șantajat). În plus, la miting s-au făcut referiri strict la ministrul Educației (pe care nu l-am întîlnit niciodată), nu și la ministrul Muncii, de pildă, deși se vorbea de salarizare - deci n-am avut mustrări de conștiință majore. Am simțit doar, ocazional, niște andrele foarte subțiri prin creier, din cauza playlist-ului. 

Marți am participat la prima mea ședință de comisie metodică. Și am prezentat rezultatele care zbîrlesc părul al unor teste inițiale.

Miercuri am văzut, la volanul unei Dacii vechi, în parcarea de la piață, un tip la vreo cinzeci de ani sau peste, care citea Terry Pratchett. N-am văzut titlul.

Joi mi-am cumpărat pentru prima oară în viață (cu mîna mea, adică) un bilet la un spectacol de teatru la Teatrul Tineretului. Explic altă dată de ce asta e o premieră...

Iar vineri am administrat primul meu Halloween într-o școală. Din mediul rural.
Întors acasă, am revăzut Kindergarten Cop. Deabia de data asta l-am înțeles pe Schwarzenegger...
Clasa a șaptea s-a organizat cel mai bine - și din timp. Decoratori de frunte încă dintr-a cincea, au strîns cîte zece lei și au cumpărat din Lidl toate decorațiunile posibile de Halloween. La ei am intrat de la ora 8 și n-am făcut decît să trec în revistă artefactele, să verific plasamentul lumînărilor și ce bîiguie exact vrăjitoarea lipită pe tablă - deși, dacă aceasta ar fi folosit înjurături cu totul și cu totul inacceptabile, nu e ca și cum vreun profesor (sau mai mult de 3-4 elevi) ar fi înțeles ce zice. Și, firește, să verific nivelul sunetului din boxe, să nu se audă muzica prea tare în afara clasei.
Clasa a șasea, cu care sînt într-un război în care nu se iau prizonieri, au venit doar cu boxele. Nu s-au costumat în children of the night decît pictîndu-se pe față. Dar, sincer, nu era nevoie nici măcar de asta - la ei la oră e Halloween de fiecare dată.
Clasa a opta a ignorat Halloween-ul cu totul.
Clasa a cincea (altă grupare de gherilă - mai mică și, deci, mai eficientă) s-a trezit tîrziu. Veniți nepregătiți și neașteptîndu-se ca Halloween-ul să primească orice fel de ok din partea mea, au cerut doar niște foi de hîrtie albă. Pe care nu, n-au desenat bostani și pălării de vrăjitoare, ci le-au rupt în bucățele și au decorat clasa, preventiv, pentru Crăciun.
A treia și-a patra au venit cu bostanii și nu s-au bătut și nici n-au jucat popice cu ei. Dar s-au costumat - și nu exista minut în care să nu fie nevoie să demontezi aripile de liliac ale cuiva din vreo clanță sau să deznozi pălării de vrăjitoare.
  


Cred că am scăpat foarte-foarte ieftin. Comparativ cu Schwarzenegger, în orice caz.
Așa că, pentru mai multă acțiune, vă recomand să revedeți Kindergarten Cop. Pe TNT.