ultimele zile în pantaloni scurți

O mai știți pe asta, nu ?

Nu se vede în poză, dar uram costumașul ăsta, normal. Nu aveam nevoie de nici-o femeie cu sau fără găină sub braț care să-mi spună 'bravo, n-ai stil' ca să-mi dau seama de asta (deși de păcatul absolut al purtatului șosetelor în sandale am aflat doar după ce am părăsit Piatra Neamțul). 

Bine, nu e ca și cum aș fi avut de ales. 'Pe vremea aia', mai toate îmbrăcămințile de copil arătau ca niște uniforme de pionier. De culori nici nu mai vorbesc - atunci cînd am ieșit prima oară din țară, după '89, în Viena, am descoperit culori despre care habar n-aveam că există.  

Așa că, într-o perioadă în care, vorba posterului, I have been putting a lot of thought into it and I just don't think being an adult is gonna work for me, tare mi-ar fi plăcut să fiu copil în perioada asta. Măcar de dragul, de pildă, al pantalonilor scurți (dar și al tricoului aferent) de la ninina.ro. Aș fi fost un copil cool, mai ales că aș fi putut să stau cu mîinile în buzunare, precum băiatul din poza cu pricina, și aș fi putut fi motivat să nu mă mai tăvălesc pe toate spațiile verzi. Ceea ce doresc și copiilor voștri.

Cu atît mai mult cu cît, pentru mine, perioada de purtat pantaloni scurți se pregătește să expire. Și nu numai pentru că se termină vara.

De joi (poimîine) încolo s-a zis cu pantalonii scurți :( O vreme, na...