Acum c-a trecut și spectacolul ăsta fabulos [de ieri] pot să vă spun: nu, nu m-am mai dus, pe 19 iunie, să văd meciul de fotbal România - Albania în piața publică. Am stat acasă și m-am uitat singur la meci - firește, cu coada ochiului (drept), în timp ce făceam altceva. Pînă și berea pe care o păstram pentru acest meci se volatlizase cu o seară în urmă.
Căci ziceam că mă uit la meciuri de fotbal în principal ca să văd a) spectacol de balet și b) spectatorii (ca parte a poveștii).
De balet e clar că nici nu putea fi vorba. Iar spectatorii... Ei, bine, mi-am dat seama că n-aș fi suportat atîta revărsare colectivă de ipocrizie. Să fie clar: timp de 90 de minute, îmbrăcați (de fapt, 'înveșmîntați', în acest context) în steaguri și în ii și pictați cu trei culori pe față, am fi zbierat la jucători și la mama antrenorului știind nu numai că această echipă nu joacă nimic și nu poate să joace nimic, dar nici n-a făcut asta vreodată. Naționala României juca exact la fel și cu o lună în urmă, și cu un an în urmă și cu patru ani în urmă - ba, culmea culmilor, juca exact la fel și cu șase și cu opt ani în urmă... Nici nu contează ce antrenor român îi administrează pe cei 11 funcționari publici în așteptarea pauzei de masă - aceștia rămîn tot un grup de băieți care se apără 90 de minute, degajînd, din cînd în cînd, mingea undeva, în față, în speranța că vreun adversar tocmai și-a luat pauza de cafea. Băieți, dacă n-ați uitat meciurile de la Europenele din 2008, în care echipa României a prins și Italia și Franța în zile foarte proaste (și nu le-a bătut), apoi rezervele Olandei, țară deja calificată, care pur și simplu s-au plictisit de moarte în prima repriză și și-au scos pîrleala în cea de-a doua, știți despre ce vorbesc.
De ce acum ?
În primul rînd, pentru că Franța - Islanda 5-2. Trebuia să văd meciul ăsta - și l-am văzut și am căpătat exact ce mă așteptam. Să vorbească alții, la bere, de atitudinea exemplară a jucătorilor islandezi - eu o s-o țin pe-a mea: a fost un spectacol de balet încapsulat într-un spectacol de operă.
În al doilea rînd, pentru că am tot auzit, în ultimele două zile, diverși oameni de fotbal plîngîndu-se că un antrenor străin, ne-român verde, n-ar fi bun pentru că n-ar cunoaște 'specificul' jucătorilor români. Asta nici nu e de comentat, pentru că nu poți comenta în timp ce rîzi cu lacrimi.
Și, în fine, pentru că tocmai l-am auzit pe Pătraru vorbind de dezastrul de la Bac ca fiind un eveniment calendaristic - pentru că e un buzdugan lansat în urmă cu 12 ani despre care știm exact cînd și unde o să cadă și în ce poziție...
Căci așa e și cu fotbalul românesc: știi că, în școala primară, s-a umplut de note de 2 la geometrie ca mîța de purici, știi că în gimnazială a fost dat afară, în mod repetat, de la ora de fizică, știi că tot liceul a fost dat afară din cluburi la ore mici - și totuși, dat fiind că horoscopista de la cutare post de televiziune te-a asigurat că totul o să fie bine, speri că, dincolo de etapa grupelor, în loc să vezi fotbal adevărat, o să te mai poți delecta, măcar o dată, cu miuța de plajă, lipsită de absolut orice grație, prestată de niște tipi care înjură în aceeași limbă cu tine. Ete, na...
No comments :
Post a Comment