curs blitz de design de proiect (update 2)

Au mai trecut niște zile de la primul update al anunțului de curs de design de proiect care se rostogolește din februarie într-un format de opt ore - urmat, ulterior, de asistență online. 

În acest moment, după consumarea unei prime sesiuni în București (care s-a lungit, normal), avem așa:
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)
* Galați: 21-22 februarie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă) - nu mai sînt locuri
* Slatina: 25-26 februarie 2014 (16.00-20.00 marți, 15.00-19.00 miercuri)
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)
* din nou Galați: 7-8 martie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)

În Focșani a rămas o reuniune informală (pe 16 februarie) - iar pe harta 'reuniunilor informale' au rămas și Craiova și Cîmpulung Muscel. Pentru acestea din urmă, datele nu sînt clarificate încă. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, dar e cu un certificat de participare semnat de formator de formatori (de-acum) autorizat. 

E, însă, cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar în avans, înainte de 18 februarie (acum, numai pentru sesiunile din Slatina și Iași!) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale. 

Subsemnatul vine cu o experiență de:
* management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
* evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
* evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Minerva și Grundtvig și programul Tineret în Acțiune.Am făcut, recent, calculul și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste 2 milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai în ultimii ani ai secolului ăstuia. Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar NU sînt adunați din nuștiuce POS-DRU-uri inutile, sînt asamblați din multe proiecte fabuloase mici și mijlocii, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă... 

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Dați un semn, deci...:)

curs blitz de design de proiect (update)

Au trecut 10 zile de la primul anunț al cursului de design de proiect care se va rostogoli din februarie într-un format de opt ore (trei ore vinerea, cinci ore sîmbăta) - urmat, ulterior, de asistență online. 

După un week-end care a trecut tare repede, avem așa (și o iau într-o ordine invers cronologică):

* București: 6-7 februarie, sesiune 'închisă'
* Bacău: 14-15 februarie 2014
* Galați: 21-22 februarie 2014
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014
* din nou Galați: 7-8 martie 2014 

În Slatina și Focșani au rămas reuniuni informale, iar pe harta 'reuniunilor informale' a apărut și Craiova. Va exista și o... să-i spunem 'vizită de studiu' la Cîmpulung Muscel. Pentru acestea, datele nu sînt clarificate încă. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, e doar cu un certificat de participare semnat de formator (de-acum) autorizat. 

E cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar înainte de 1 februarie (pentru sesiunile din Bacău, Galați și Iași) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale.  

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo (altă) propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...:)

curs blitz de design de proiect

Am anunțat vineri cursul de design de proiect care se va rostogoli din februarie. Într-un format de opt ore (trei ore vinerea, cinci ore sîmbăta) - urmat, ulterior, de asistență online. 

După un week-end care a trecut tare repede, avem așa (și o iau într-o ordine invers cronologică):

* Galați: 7-8 martie 2014 (încă propunere)
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (bătut în cuie)
* Slatina: 21-22 februarie 2014 (propunere fermă)
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (bătut în cuie)
* în plus, ne mai întîlnim doar cîțiva în București, mai degrabă interesați doar de cum e cu școlile, pe 6-7 februarie. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, e doar cu certificat semnat de formator autorizat. 

E cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar înainte de 25 ianuarie (pentru Iași) sau 1 februarie (pentru oricare din celelalte orașe) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale.  

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo (altă) propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...:)

hai înăuntru, la joacă - un curs de design de proiect

În ultimele trei zile, am reluat cele trei post-uri referitoare la ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect - distribuite, pentru întîiași dată, la sfîrșitul lui august 2013, cînd tocmai mă pregăteam să mă îmbarc în operațiunea Labyrintheme - ultima vară. Le-am lăsat tot în formula inițială, respectiv
'episodul' 1 (din 3) - aici
'episodul' 2 (din 3) - aici
'episodul' 3 (din 3) - aici
Mizele au fost, evident, mai multe - că măcar atît am învățat de la Caragiale, strict via Florin Manolescu. Și una dintre ele se rostogolește deabia acum.

Îi dau drumul cu cursul ăla de design de proiect. Deocamdată într-o formulă super-comprimată, de opt ore în week-end, din cauză de criză de timp față cu primele termene limită în programul Erasmus+ - urmînd s-o mai lungim un pic către vară, pe formula fostelor seminarii de contact Grundtvig din Socrates II, după ce trece iureșul din martie-aprilie 2014. Dar cele opt ore față-n-față se continuă (normal!) cu asistență individualizată online.

Prin urmare, ne-am putea întîlni (deocamdată) în 
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (cam bătut în cuie)
* Slatina: 21-22 februarie 2014 (propunere)
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (aproape bătut în cuie)
* Galați: 7-8 martie 2014 (propunere, later edit)
într-o formulă de trei ore vinerea (17.00-20.00) și cinci ore sîmbăta (9.00-14.00).

O să fie și cu bănuți (dar nu cineștiece), astfel încît, după ce se risipește ceața de pe costurile cu transportul, cazarea & micul-meu-dejun de la ora 16, materiale, consumabile, sală etc. să nu fie nimeni trist (nici eu, nici partenerii locali). 

Subsemnatul vine cu o experiență de:
* management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
* evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
* evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Minerva și Grundtvig și programul Tineret în Acțiune.
Am făcut, recent, calculul și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste 2 milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai în ultimii ani ai secolului ăstuia. Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar NU sînt adunați din nuștiuce POS-DRU-uri inutile, sînt asamblați din multe proiecte fabuloase mici și mijlocii, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă...

Cursul n-are cum să fie acreditat în vreun fel în formatul ăsta, dar vine cu o diplomă de participare și cu multe cunoștințe practice.

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...


  

ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect (3)

Trecerea în revistă a elementelor de mai jos face parte din introducerea oricărui curs de design de proiect (nu știu, zău, cum se descurcă oamenii ăia care țin cursuri de scriere de proiect - ce fac acolo, te instruiesc cum să pui corect liniuțele la t-uri și punctul pe i?). 
Într-un alt loc (și anume aici - 'la liber') ziceam așa:

Un finanţator privat sau instituţional are scopuri şi interese proprii într-o comunitate sau într-o ţară. În consecinţă, este fundamental ca scopul şi obiectivele proiectului tău să coincidă cu scopul şi măcar unele dintre obiectivele pentru care finanţatorul e mandatat să aloce resurse. Celelalte elemente ar fi precizarea cît mai exactă a unui public-ţintă (pentru cine?), a unor activităţi şi a unei metodologii de lucru (cum?), a unor produse (ce?), a unor resurse (cu ce?). Şi a impactului pe care îl va avea proiectul. Nu există cerere de finanţare pe lumea asta care să nu cuprindă elementele de mai sus. 

Asta era într-un interviu, 'pe fugă' - întrebările alea s-au modificat puțin, între timp, iar lista s-a lungit și ea un pic. Dar trecem prin toate cele, mintenaș...

ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect (2)

Pentru început, ca să preiau (și să dezamorsez) mingea din post-ul precedent: de ce are loc această distribuție pe 'teancuri de candidaturi' ? 
În mod evident, procesul de evaluare trebuie să genereze o listă pe care se află candidaturile cîștigătoare, o serie de 'rezerve' (în cazul în care vreunul dintre cîștigători ratează semnarea contractului sau în cazul în care, ulterior, are loc vreo suplimentare a bugetului disponibil pentru programul sau sesiunea respectivă) și ne-cîștigătorii. Deoarece doar evaluatorii, și numai ei, decid poziția, pe listă, a unuia sau altuia, un evaluator *responsabil* se gîndește la configurația acestei ierarhii încă de la bun început: ea/el știe că, într-un anumit program / sub-program și într-o anumită sesiune de finanțare, fondurile disponibile permit finanțarea a unui număr de doar x-y proiecte. În consecință, evaluarea se derulează avînd în vedere un set de proiecții referitoare la această ierarhie.

ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect (1)

Prin primăvara lui 2013 am fost evaluator pentru o instituție [românească] cu care nu prea am de-a face de obicei - nici în calitate de evaluator extern (mă mai încumetasem doar o singură dată, în 2010), nici în calitate de candidat cu proiecte. Procesul de evaluare a mai fost cum a fost, dar așa-zisa întîlnire de mediere între evaluatori a fost cel puțin stupefiantă, iar în perioada imediat următoare anunțării rezultatelor s-a stîrnit o ditamai agitația legată de aceste rezultate (cel puțin la cîteva secțiuni, inclusiv la cea pentru care fusesem și eu evaluator). Colac peste pupăză (?), instituția respectivă are nerecomandata procedură de a de-confidențializa numele evaluatorilor imediat după încheierea definitivă a procesului de evaluare (după contestații), în condițiile în care evaluatorii mai sînt legați, o bună bucată de vreme, de o clauză de confidențialitate din contract - astfel încît m-am trezit, și eu, sub tirul nemulțumiților, fără să pot explica, particularizat, cum s-a derulat procesul și fără să-mi pot detalia propriile (numeroase) nemulțumiri cu privire la acesta.

anul 1 de blog

S-a dus, în sfîrșit, 2013, care ar fi trebuit să fie 'cu noroc', precum toate celelalte chestii cu 13 de-ale mele (începînd cu vagonul 13 din blocul Victor Eftimiu). În loc de asta, a fost cel mai urît și dezastruos an din viața mea. Unul în care am luat-o, din nou, de la 0 - așa cum m-am obișnuit, cam o dată la cinci ani. Unul cu mai multe greșeli noi și mai multe lecții decît puteam duce. Dar, de fapt, unul cu mai multe lecții (implicit utile, folositoare) punct

Iar una din aceste lecții s-a concretizat în faptul că iote că s-au făcut 131 de zile de cînd scriu (mă rog, public) în fiecare zi, și anume pe acest blog (știți voi: ceva ce nu am făcut niciodată în toți anii în care am fost jurnalist, nici măcar atunci cînd am lucrat în radio) - drept care mai fac un update mic la suta de zile pe blog care s-a consumat pe 1 decembrie 2013.

Cum mai ziceam, principala miză a Brînzoaicelor cu gem a fost chiar asta: să public în fiecare zi, #săvădșieucume :) Ei, bine: e greu. Sînt zile în care m-am salvat doar cu muzici. Sînt zile în care m-am salvat doar cu fotografii. În fine, sînt zile în care m-am salvat doar cu participări la ceva campanii (preponderent Blogal Initiative). Mai grav: cînd mi s-a prezentat ocazia, în perioada asta, să public și în altă parte, a ieșit o pițifenie. Dar cred că sînt pe calea cea bună, exercițiul e capital pentru cineva ca mine care, ani în șir, a scris greu și foarte elaborat, schimbînd cîte un cuvînt sau chiar cîte o virgulă pînă în ultima clipă, în etapa de paginare sau de (radio)difuzare. 

Lista celor mai citite 10 post-uri de aici arată, deocamdată, deci, așa:
1. erasmus+ training simulation application forms 'on air' (english only) : post în engleză, semnalînd în premieră (cu o lună și jumătate înainte de lansarea oficială), posibililor candidați pentru finanțări din programul Erasmus+, draft-uri de formulare de candidatură  
2. ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect (1) : un prim text dintr-o serie de trei explicînd modul în care se vede procesul de evaluare al unei candidaturi de proiect din punctul de vedere al unui evaluator [cu o experiență de 16 ani]
3. la pescuit de aur cu iphone :) : o notă scurtă referitoare la filmarea cîștigătorului Ursului de Aur 2011 pentru scurtmetraj (Paranmanjang) cu iPhone 4
4. ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect (2) : al doilea text dintr-o serie de trei care... [vezi mai sus]
5. ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect (3) : al treilea text dintr-o serie de trei care... [vezi mai sus]
6. fă-te repede parlamentar european, te rog : un scurt roadmap al votării bugetului Uniunii Europene, cu speculații (avizate) asupra posibilelor date de lansare a programelor Erasmus+ și Europa Creativă
7. la revedere, nokia :( : o micro-analiză ocazionată de despărțirea mea de Nokia, proaspăt împrietenită excesiv cu Microsoft
8. labyrintheme - povestind oameni, spații și artefacte cu teatru labirint : scurtă prezentare a proiectului Labyrintheme, ocazionată de lansarea online a 'manualelor' produse în proiect
9. învață să povestești :) : un text de promovare a unui curs MOOC, cu scurte explicații privind conceptul de MOOC 
10. nimic despre colectarea diferențiată a deșeurilor :) : o tentativă nereușită de (prim) concurs pe blog, în care participanții ar fi trebuit să identifice locația unei fotografii din... nu zic de unde, că o să reiau, vreodată, așa-zisul concurs...

*** post-urile de pe pozițiile 3 și 7 sînt [singurele] 'mai vechi' - și extrag trafic, cu siguranță, grație tag-urilor nokia și iphone


În altă ordine de idei, Brînzoaicele cu gem au săltat la Google PR3 în decembrie și tot în decembrie au prins ranking 1171 în zelist. MOZ Open Site Explorer zice că au (de mult) o page authority de 39/100. Și au depășit 50000 de pageviews chiar înainte de Crăciun. 
1 ianuarie 2014 m-a prins pe locul 7 în noul 'campionat național de blogging' al Blogal Initiative și pe 1 în fiecare din 'localele' (cele mai puternice) Sibiu și Iași - deși am ratat re-startul, la 'locale', cu o zi.  

Spilling effect s-a văzut, mai degrabă, în scorul meu Klout, acum stabil 61 - alimentat preponderent de Facebook (dar și numărul meu de 'urmăritori' pe Twitter a trecut de 1000 tot în decembrie, yeeey!). Am decolat pe LinkedIn :)) 
Erasmus+ info crește constant - ca și numărul de membri ai grupului Erasmus+ partner search. Iar contul meu de pe issuu (6 cărticele), montat cum se cuvine deabia pe 22 decembrie 2013, indica, încă după primele 5 zile, peste mia de vizualizări. Să nu le fie de deochi :)

Hai cu 2014, deci !

wishlist / new year resolutions :>

* să aplic cît mai mult, aproape tot, din ceea ce am învățat în 2013 (înfiorător an!)

* să aplic o fracțiune semnificativă din ceea ce N-am învățat în 2013 (ci mai devreme)

* să iasă cartea aia (pe asta o aveam, deja, pe listă, înainte să vorbesc, alaltăieri, cu Dana) 

* să ajung în Tallinn (că în Londra am tot fost)

* să ajung în Ceuta - 'de voie' (no comment, really!)

Atît. O fi suficient ?


*** nimic referitor la acest blog, prefer să am tot felul de surprize :)

cărți pe issuu, iuhu :)

Ca un cadou de la mine pentru mine și pentru alții de Crăciunul ăsta: am reușit să instalez pe issuu cîteva din publicațiile care mi-au trecut prin mînă (și au numele meu prin ele) în ultimii ani. Cele trei de mai jos sînt disponibile și în variantă tipărită. 

Back to Our Senses: A Labyrintheme Handbook for Trainers - BIVEDA: Sofia, 2012

It’s All About Games: A Labyrintheme Handbook for Trainees - BIVEDA: Sofia, 2012

Povestind Bucureștiul - Epsilon Press: București, 2009

Contul meu de pe issuu mai include și altele - dar care mai sînt disponibile doar în format pdf. Deocamdată:
* DIGITAS. A Handbook for Trainers - Epsilon Press: Bucharest, 2010 [variantă a fișierului pdf original];
* Adventures in Forum Theatre - CONCEPT: Bucharest, 2005 [scan după versiunea tipărită - epuizată];
* Grundtvig 1 / Proiecte de cooperare europeană: Manual de bune practici - Trei: București, 2003 [scan după versiunea tipărită - epuizată].


Later edit: lista de mai sus se actualizează în pagina books de pe blog, pe măsură ce recuperez fișiere pdf ale unor publicații mai vechi sau public ceva nou.

*** Oricare dintre publicațiile de mai sus, în format tipărit sau ca fișier pdf, este disponibilă la cerere - lasă un comentariu aici dacă ești interesat/ă. Și orice donație (care să acopere măcar costurile poștale, atunci cînd e cazul, și/sau care să susțină alte noi proiecte fabuloase, în care donatorii vor fi menționați explicit ca susținători) este realmente binevenită :) 

 

leru-i ler și bradu-i brad

După cum știți, joi 12 decembrie la ora 13 m-am prezentat la hotelul Radisson Blu, în București, unde Reprezentanţa Comisiei Europene în România și Biroul de Informare al Parlamentului European în România îi premiau pe cîștigătorii ediției 2013 ai concursului Reporter European - printre care și subsemnatul (premiul III la categoria Blogger European, alături de Anamaria Ghiban și Irina Bartolomeu). Premiul meu a constat într-un bestial iPad 4, pe care, deși l-am configurat și folosit, încă îl țin în celofanul ăla cu care a fost livrat, ca să nu-l bruscheze admiratorii - că tare chipeș mai e !

Profit, deabia acum, de faptul că mi-a ieșit în cale aplicația Bradul mulțumirii a lui Kanal D ca să-mi țin aici o fracțiune din discursul de acceptare a premiului pe care n-am mai apucat să-l rostesc joi :) Căci n-o fi premiul ăsta vreun Oscar, dar tot e o primă validare importantă venind din afara comunității bloggerilor - deci am de mulțumit la multă lume pentru (de data asta) traseul către interesul și atașamentul față de Uniunea Europeană și instituții de-ale ei. Și, în definitiv, de ce n-ar fi ăsta un moment bun pentru mulțumiri...?


Cronologic, deci: mulțumesc, în primul rînd părinților (chiar așa!), Rodica și Ioan Branea, pentru foarte multe - dar, în acest context, pentru că m-au scos pentru prima oară din țară. Chiar dacă doar pînă la Varna, cu pașaport colectiv, doar o jumătate de zi - tot 'străinătate' se cheamă... Și mi-au susținut (decisiv) a doua ieșire din țară - încă din martie 1990, cînd am prins, în Austria, fix primele (și următoarele) efecte internaționale ale păruielii din același martie 1990 în Tîrgu Mureș - o experiență de neprețuit.

Mulțumesc profesorului meu de engleză din clasa a opta, Florin Irimia, cu care am continuat să lucrez și în timpul liceului, pentru admiterea la facultate(a de filologie). Știam eu ceva engleză, din filme și cărți (și: da, făceam engleză, la școală, din clasa a cincea, dar nu cred că se pune) - dar primul meu profesor veritabil de limba engleză el mi-a fost.

Mulțumirile mele sper să ajungă, cumva, și la minunatul Radu Pascal, care mi-a fost redactor șef adjunct la Tinerama (1990-1993), apoi șef de secție 'externe' (1993-1994) la Ultimul Cuvânt - un dascăl adevărat de jurnalism și de politică externă. 

Apoi, mulțumiri Ancuței Vameșu, care ne-a pilotat prietenește, în 1995, pe Eugenia, pe Sabina și pe mine, către prima candidatură de proiect (elaborat și cîștigător) cu co-finanțare din fonduri europene, primele Phare din România - și cu care am petrecut, apoi, niște ani fabuloși la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Mulțumiri, pe nerăsuflate, pentru The Rt Hon. the Lord Wallace of Saltaire (pe care poate vreți să-l numiți doar profesorul William Wallace) care, tot în 1995, m-a pescuit dintr-o mînă de candidați români pentru o bursă la programul de MA în International Relations & European Studies al Central European University (în Praga) - ceea ce m-a basculat, literalmente, către o nouă viață (aici sînt foarte multe de povestit - normal, altă dată).
  
Mulțumiri, tot în acest context, scriitorului și criticului Ion Bogdan Lefter, care m-a susținut decisiv, odată ajuns în Praga (în septembrie 1995), să lucrez în studiourile centrale ale Radio Europa Liberă (cu care colaboram, deja, din 1994).  

Mulțumiri profesorului Corneliu Bjola, împreună cu care am dres, în 1997, primul site (cu un incipient serviciu de știri) focalizat pe procesul de integrare europeană a României (EuroAtlantic Club). Fără de care poate că n-ar fi existat, ulterior, nici [romania_eu_list].

Mulțumiri Florentinei Anghel care, în ianuarie 2000, a dat un șut mărunt, dar decisiv, tinerei [romania_eu_list] - și care este sursă de inspirație pentru toate proiectele fabuloase dezvoltate de mine și echipa din preajma mea, din 2000 încoace, prin programele Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții și Tineret în Acțiune. 

Și, firește, mulțumiri lui Nicolae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, căruia nu prea cred că i-am răsplătit încrederea pe care a avut-o în mine în perioada în care am lucrat (sub conducerea sa) la Institutul European din România (2000-2002) - dar dacă e chiar așa, n-a lăsat să se vadă mai nimic atunci cînd mi-a înmînat premiul joi...

În fine, mulțumiri juriului care a decis atribuirea premiilor: Ioana Avădani, Cristina Bazavan, Carmen Praja, Mădălina Mihalache, Luca Niculescu și, ultimul-dar-în-nici-un-caz-cel-din-urmă, Cristian China-Birta / Chinezu. Pentru că au avut răbdare să mă citească și n-au rîs prea tare de mine... Cu o fundiță specială pentru Chinezu și a sa Blogal Initiative, care au facilitat această înșiruire de acknowledgements și care mi se pare cea mai funcțională platformă de suport pentru bloggeri autohtoni - 'europeni' sau 'în-curs-de-a-deveni-europeni' :)


Cam asta-i. Și-acum, dacă ați ajuns pînă aici, poate aveți, și voi, de mulțumit cuiva - și dacă da, de ce n-ați face-o cu ajutorul aplicației Bradul mulțumirii a lui Kanal D ?


*** Acuma, zău: nici nu se punea problema să aflați ceva despre ler din acest text - dar pentru asta, vă rog să apelați cu multă încredere la Călin Hera. 

12.12.13

Azi a fost o zi foarte drăguță. Pînă la un moment dat...

M-am trezit cu noaptea-n cap, pe la 7 dimineața, ca să pot ajunge la conferința anuală a Institutului European din România, o instituție la care am lucrat în 2000-2002. Am asistat. M-am revăzut cu foste colege. Cînd am scăpat la fumat, am profitat de faptul că sînt la etajul 21 al Inter-ului ca să fotografiez acoperișul Teatrului Național, încă în lucru. Șantier fără Motoare, Motoare fără Macarale, macarale...

Am plecat de la conferință cît să ajung la Radisson Blu, unde Reprezentanţa Comisiei Europene în România și Biroul de Informare al Parlamentului European în România îi premiau pe cîștigătorii ediției 2013 ai concursului Reporter European - printre care și subsemnatul (premiul III la categoria Blogger European, alături de Anamaria Ghiban și Irina Bartolomeu). Premiul meu a constat într-un bestial iPad 4 - și am mai plecat de la premierea urmată de o recepție cu o cutie în care se aflau un sirop de căpșuni, o dulceață de zmeură, un mini-cozonac, o turtă dulce și niște globulețe aurii (și care nu știu de la cine au fost, că nu scria nicăieri, da' io le declar, oricum). 

Post by Tiberiu Cazacioc.

De la recepție, am dat fuga la un chioșc de lîngă poliția de la Udriște, unde am semnat și parafat actul de vînzare-cumpărare pentru Piul roșu (detalii mai încolo). 

Am revenit acasă, unde am descoperit cu groază că se lansase deja Apelul 2014 pentru programul Erasmus+ cu care am multă treabă și pe Facebook și afk :> Drept care, vreo oră, am tot făcut update-uri, am trimis mesaje, am răspuns la mesaje și alte din astea - dar entuziast :)

După care am scos iPad-ul din cutie și l-am băgat în priză.

Am mîncat mini-cozonacul.

După care am desfăcut factura de la Romtelecom luată din cutia poștală, pe care am văzut suma de 254.60 RON - în loc de 78 RON, cît mă așteptam să văd după ani de zile de facturi cu sume cu trei cifre înainte de virgulă...     

Ce zi, dom'le, ce zi... Și încă nu s-a terminat...

100 de zile

De 100 de zile scriu (mă rog, public) în fiecare zi, și anume pe acest blog - ceva ce nu am făcut niciodată în toți anii în care am fost jurnalist, nici măcar atunci cînd am lucrat în radio (și scriam și 4-5 texte pe zi, însă doar 4-5 zile pe săptămînă). În toată această perioadă, am fost și formator într-un atelier și cîteva cursuri (teatru labirint, evaluare, design de proiect), am făcut cîteva prezentări, am fost implicat în cîteva spectacole (teatru labirint și 'lecturi senzoriale' - inclusiv cel mai bine plătit spectacol unic din recenta mea carieră artistică :>), am mai 'scris' la niște sute de rapoarte de evaluare, dar și materiale și prezentări legate de cursurile de mai sus - și mi-a apărut doar un [alt] text (care mie mi s-a părut tare chinuit) în Dilema Veche.  

Ca 'blogger' începător, bilanțul nu e rău. Mi-au ieșit aproape toate țintele cantitative. În termeni 'competitivi':   
Locul 10 în ediția a treia a Campionatului național de blogging al Blogal Initiative (m-am înscris deabia în ziua 27 a competiției) - 793 de participanți.
Locul 2 în ediția a doua a Campionatului de blogging București al Blogal Initiative (m-am înscris deabia în ziua 27 a competiției) - 21 de participanți.
Locul 1 în ediția a doua a Campionatului de blogging Bacău al Blogal Initiative (m-am înscris deabia în ziua 38 a competiției) - 13 participanți.
N-am participat în cine-știe-ce campanii online, că nici nu se punea problema să fac exerciții de scris despre cosmetice sau lenjerie, zău ! În consecință, am ieșit printre cîștigători într-o singură campanie (27 de concurenți) - dar în care am smuls crema 'votului juriului'. Adică simpatia lui Chinezu (că a fost campania lui) și o trusă Colour: o husă de laptop kukuxumusu (zău, așa o cheamă!), pe care o s-o dau mai departe, probabil tot ca premiu, și un caiețel foarte drăguț Miquelrius, pe care o să-l păstrez și-o să-l folosesc.

RECTIFICARE (later edit, cum ar veni: 2 decembrie, cca. ora 17.30). Mesagerul Tiberiu Cazacioc mi-a dat primul de știre cum că am prins premiul III la concursul Blogger european (38 de concurenți) organizat de organizat de către Reprezentanța Comisiei Europene și de Biroul de Informare al Parlamentului European în România. Recepție și iPad 4 pe 12 decembrie, iuhu :)

RECTIFICARE 2 (even later edit: 2 decembrie, ora 18.35). M-am mai clasat, în campania Indesit, pe unul din locurile 2-50 (da, au fost 50 de concurenți) :) Nu știu, încă, în ce constă premiul, o să aflu în zilele săptămînile următoare.  

Blogul a depășit 47.000 de pageviews. Nimic despre unici, deocamdată, că nu e cazul. Și a ajuns pînă pe poziția 1848 în zelist, în noiembrie.

Din păcate, o țintă n-a ieșit: Brînzoaicele cu gem nu s-au urnit mai sus de Google PR2 și pace... Asta e neplăcut, în condițiile în care, în trecut, am dus site-uri făcute single-handedly (ba chiar single-fingerly, pentru că tot cu un deget scriu și acum) pînă la PR6, în doar niște luni. Bine că are profilul meu de Facebook PR4, ce să zic...

RECTIFICARE 3 (6 decembrie). S-a rezolvat și asta, oarecum: sînt la PR3 :)

De calitate n-o să zic nimic, tot deocamdată, pentru că:
* mi-e frică
* etapa 2013 a blogului trebuia să fie, oricum, una de 'anduranță', să văd cum funcționează chestia asta cu scrisul/publicatul zi de zi
* dacă am început cu 'mi-e frică' e ca și cum m-aș fi pronunțat deja, oricum.

Noroc de cele trei guest posts - unul de la Alexandra Scînteianu și două de la Alexandru Filimon, cărora le mulțumesc și pe această cale :)

Hai România !

codrul e ea (?)

Am ezitat dacă să dau de știre și-aici - dar, deși e dureros, treaba asta face parte din proces... Mi-a apărut o chestie în Dilema Veche, sfrijită și chinuită, fără vreo secundă de explozie. 

N-am găsit și pace o anecdotă care să gonfleze o poveste. La un moment dat, în cele cîteva zile pe care le-am avut la dispoziție, panica m-a făcut să-mi încerc norocul cu o operațiune de crowdsourcing pe Facebook, dar deși am atras cîteva comentarii minunate, nu prea a mers nici cu asta. 

Post by Lucian Branea.

Și ca să fie tacîmul complet, stressat să nu întîrzii cu sfrijitura, am uitat (eu! tocmai eu!) să-i pun titlu și mi l-au pus ei. Probabil ele. Așa că luați de-aici: Codru-i frate cu străinul. 

noi toți sîntem 'oamenii FAINI din LAbiRinT'

Încă din 2008, de la primul spectacol de teatru labirint asamblat de noi în România, am descoperit că (pentru mine!) momentul cel mai fabulos de pe parcursul întregului proces nu se plasează în timpul workshop-ului prin care construim spectacolul și nici chiar în timpul și pe traseul spectacolului propriu-zis, ci atunci cînd privesc chipurile spect-actorilor care ies din (nu 'de la'!) spectacol. 

Pentru cei care nu știu despre ce vorbesc, un spectacol de teatru labirint presupune un itinerariu pe care fiecare spect-actor îl parcurge de unul singur - un itinerariu pe parcursul căruia se întîmplă diverse chestii, inclusiv unele generate, provocate, de spect-actorul însuși (da, nu este o eroare de 'tipar', exact de asta îl numim așa: pentru că spect-actorul participă și contribuie la spectacol alături de cei care l-au construit inițial). Odată părăsit acest traseu al unui spectacol de teatru labirint, spect-actorul are la dispoziție un spațiu în care poate rămîne o vreme, cît să revină 'în lumea reală (?)' și, cît îl mai ține empatia, să ne lase un mesaj - un feed-back, cum ar veni :)

Iată un astfel de mesaj - de la Abby (din Arad, studentă în Cluj) la ieșirea din labirintul din Vama Veche (august 2013): 

  Pentru oamenii FAINI din LAbiRinT

Mulțumesc enorm pentru că am avut șansa să experimentez lucruri noi și faine, tot acest traseu 'dubios' ți-a dat, de fapt, mi-a dat formă simțurilor, mi-a antrenat imaginația, mi-a creeat o nouă stare de spirit, o stare dintr-o altă lume... Sper să reușiți să vă țineți bine pe picioare și să dați în continuare șansa oamenilor de a experimenta ceva atât de diferit încât nu vă vor uita niciodată !

~ SUNTEȚI CEI MAI TARI ! ~ 

În spectacolul cu pricina, eu m-am plasat, ca actor, fix la finalul labirintului - special ca să aflu (primul!), cum au supraviețuit spect-actorii acestei experiențe. De la Abby am aflat asta după mai bine de 20 de minute - cam atît a trebăluit la minunatul feed-back de mai sus (timp în care, prin punctul în care mă aflam eu, au mai venit și plecat alți 3-4 spect-actori). Și m-am bucurat tare. Și, acum, vă zic și vouă ! :)

COSMOTE România revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre ofertă găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

grundtvigers - acum și pe facebook

Deși în România exista o Agenție Națională Socrates (într-o formulă strict operațională) încă din 1997, instituțiile din România nu au început să afle en masse despre Socrates (un program al Uniunii Europene dedicat finanțării inițiativelor educaționale la toate nivelele, cu excepția celor vocaționale), decît în anul 2000, odată cu exercițiul financiar european 2000-2006. Pe vremea aceea nu exista Facebook și nici orice altă social media - pentru că nu se produsese saltul la web 2.0. Așa că, principala formulă de a face circulația să circule eficient era via e-grupuri. 

Inițiasem, pe 30 octombrie 1999, [romania_eu_list] (pe atunci, @egroups.com) ca "un spațiu de dezbatere și de schimb de informații privind eforturile României de integrare în Uniunea Europeană și oportunități de finanțare din surse europene". Pe 11 ianuarie 2000, Florentina Anghel, coordonator al sub-programului Grundtvig (educația aduților) a anunțat existența programului Socrates și a oportunităților de finanțare oferite prin sub-programul Grundtvig pe un [romania_eu_list] care avea, la vremea respectivă, puțin peste 200 de abonați. Lucrurile au mers atît de bine online încît, 6 luni și ceva mai tîrziu, apărea (da, la propunerea mea) și [grundtvigers], ca e-grup dedicat beneficiarilor și interesaților de acest sub-program. Cîțiva ani și cîteva mii de mesaje mai tîrziu, [grundtvigers] devenea canal oficial de comunicare al sub-programului. 

Au trecut anii, programul Socrates s-a integrat, din 2007, în programul Învățare pe Tot Parcursul Vieții - care se transformă, din 2014, în programul Erasmus+. În Erasmus+ nu va mai exista un sub-program dedicat explicit educației adulților, Grundtvig sau nu. Însă [grundtvigers], cu cei circa 3200 de abonați în acest moment, este, de mulți ani, un brand care nu merita, în nici-un caz, să dispară, ci chiar să se extindă. Acum și pe Facebook, astfel încît creatorii și beneficiarii inițiativelor educaționale din zona educației adulților să converseze și mai cu spor :) Florentina Anghel e acolo, Andreea Samoilă e acolo, împreună cu o mulțime de beneficiari ai sub-programului care au construit, din 2000 încoace, o comunitate remarcabilă - deci n-are cum să nu meargă :)

Post by Lucian Branea.

*** Sînt pe Facebook din (martie) 2007. Știu (sigur!) că mișcarea asta se putea petrece și mai devreme. Dar niște considerații legate de acumularea unei mase critice de utilizatori pe Facebook, precum și de contextul tranziției la Erasmus+, m-a și ne-a făcut să așteptăm acest moment. Așa să știți ! 

opt

Opt este cel mai important număr pe Discworld. Discworld este o lume fabuloasă inventată de Terry Pratchett. Drept care recitesc (a patra oară) Night Watch, prima carte din seria Discworld pe care am pus mîna, pentru prima oară, exact acum opt ani.

Pare greu de crezut :) dar m-am ferit, o vreme, de Terry Pratchett. Ceva mai devreme, descoperisem un autor pe nume Tom Holt - iar atunci cînd m-am interesat de ce nu e mai cunoscut și vîndut (cel puțin, în afara Marii Britanii), mi s-a comunicat că locul lui în nișa respectivă e ocupat de Terry Pratchett. La momentul respectiv, Pratchett era best-selling contemporary British author (J.K.Rowling publicase doar trei cărți din seria Harry Potter și era, încă, off the charts), drept care, o intuiție (nesănătoasă, în acest caz!) mi-a dictat să-l evit - din acest motiv :)
'Soarta' a făcut ca, pînă la urmă, să-i cumpăr prima carte chiar în București (în 2005 locuiam în Bruxelles), în Diverta din Plaza România. Am 'tras' Night Watch, care e un pic mai 'serioasă' decît alte volume din seria Discworld - dar, probabil, tocmai această spectaculoasă combinație de fantasy, satiră și un comic care răzbate din absolut fiecare paragraf, în contextul unei cărți 'mai serioase' [tematic], mi-a confirmat, din primele pagini, că Terry Pratchett este un scriitor 'adevărat' și [teribil de] 'important'. 

'Mai serioase' [tematic] ? Din Night Watch afli tot ceea ce ți-ai dorit să afli, dar n-ai îndrăznit să întrebi despre modul în care protestele se transformă în revolte (nici-o legătură cu Piața Universității, zău!?), care-i treaba cu revoluțiile și, ca bonus, aproape totul despre călătoria în timp (tema mea absolut favorită, dintotdeauna - sau, cel puțin, de cînd am început să fac greșeli pe care să le doresc corectate cîndva!).  
Au trecut [autocenzurat] mulți ani de cînd am semnat, ultima oară, o cronică literară sau chiar o recenzie de carte, deci n-o să mă dau în stambă chiar acum :) Și, în nici-un caz, nu sînt pregătit să pledez pentru Night Watch ca fiind un culoar privilegiat de imersiune în Discworld. Așa cum explicam pe Quora acum ceva vreme, răspunzînd la întrebarea 'Which is Terry Pratchett's best book?',

I think that with major literature things don't quite work like that, with questions aiming at getting a Top 5 or Top 10. With any great author, it's not only that different people get different things from any Pratchett book, but even yourself might find something (different) in each and every book, and different things at different moments / states of mind, for that matter.       

Cu siguranță contează de care carte a lui Pratchett te apuci întîia și-ntîia oară - dar, pentru fiecare, aceasta este, tot cu siguranță, diferită: în funcție de formație, de gusturi literare, de starea de moment etc. etc. Ceea ce este important, deci, aș zice că este să te apuci odată :) Este adevărat, există o mică problemă: Pratchett este tradus, în română, sporadic și, inevitabil, imperfect - deoarece [și aici mă refer strict la seria Discworld] poți găsi cîte un [intraductibil] joc de cuvinte aproape în fiecare paragraf, deci e mult preferabil să-l citești în engleză. Dar chiar dacă îl citești în română [și, aici, mă refer NU numai la seria Discworld] găsești în Terry Pratchett tot ce n-ai învățat la școală - și NU numai la orele de literatură ! Aaa, n-ai timp de citit sau de învățat chestii noi referitoare la modul în care funcționează Roundworld (aproape logic, lumea din jurul nostru!) - atunci pasează-l copiilor tăi: de pe la 14 ani știu nu numai suficiente altele, dar și suficientă engleză ca s-o facă :) A promova examinarea lumii din jurul nostru prin niște lentile care nu distorsionează, în diverse grade, what is really there, nu prea e o preocupare proeminentă a sistemului educațional [public] contemporan din România sau de aiurea. Însă doar și o scurtă plimbare pe Discworld poate face mici minuni, din acest punct de vedere - iar efectul este cumulativ, crede-mă :) 

Citește-l, deci, pe Terry Pratchett, căci merită fiecare rînd - și ai putea începe, la fel de bine, scotocind pe-aici...