cum a fost cu teatrul labirint - (4) copilul rătăcit în muzeu

Toamna 2008, deci.
După ce Anca, Adina, Adi și cu mine ne-am întors din Portugalia sau, mai exact, după ce ne-am dezmeticit de Portugalia, ne-a lovit panica. Descinderea la București urma să aibă loc în ultima săptămână din noiembrie, ceea ce limita sever opțiunile de spațiu (și cu interior și cu exterior) în care să punem la cale un labirint. Mai degrabă din motive de evitare a confuziei cu privire la termenul de 'teatru', dar și ca să evităm cineștiece atitudine condescendentă, nici n-am luat în calcul vreun teatru public, iar teatrele independente nu aveau spații prea generoase în 2008. De un spațiu abandonat, o casă sau un spațiu fost industrial, nici nu putea fi vorba din cauză de noiembrie. Așa că, până la urmă, după ce am tot tăiat denumiri de pe o listă de altfel foarte scurtă, ne-am încercat norocul cu Muzeul Țăranului Român. Adina a pus la cale o întâlnire cu Vintilă Mihăilescu (director al muzeului la momentul respectiv) și, după un pitch de vreo juma' de oră, Adina și cu mine am ieșit din biroul lui cu garanția primului nostru performance în România !

rayuelas

București - 11 oct 2012

spectacol  de teatru labirint

de bello dedici (din nou!)

Așa să știți: UniCredit aduce pentru a treia oară în România fabulosul simbol al performanței în fotbal, Trofeul UEFA Champions League. În 2016, în perioada 13-18 septembrie, acesta ajunge în trei orașe: 
Iași - pe 13 septembrie, în fața Palatului Culturii, între 12.30 - 20.00.
Bacău - pe 14 septembrie, în Strada Republicii 185 (parcarea magazinului Dedeman), între 15.00 - 22.00.
București - pe 17 septembrie, în piața George Enescu, între 10.00 - 22.00, și pe 18 septembrie, în Băneasa Shopping City (în zona fîntînii interioare), între 11.00 - 22.00.

Pasionații fotbalului vor avea la dispoziție un muzeu de fotbal pe roți, un spatiu de distracție și excelență sportivă pe două etaje. La primul nivel, vizitatorii au posibilitatea de a juca un meci virtual împotriva legendelor UEFA, iar apoi pot urca la balconul special amenajat, unde se pot fotografia gratuit alături de mult-rîvnitul trofeu.

Veniți oricînd, în perioadele indicate, să vă pozați cu acesta. Veniți de la prima oră a evenimentului, ca să sperați că veți smulge un autograf celor doi ambasadori oficiali ai UEFA Champions League Trophy Tour în România - Claude Makélélé (cîștigător al Trofeul UEFA Champions League cu Real Madrid, în 2002) și Miodrag Belodedici (singurul român care a câștigat Trofeul UEFA Champions League de două ori - în 1986, cu Steaua București, și în 1991, cu Steaua Roșie Belgrad.

După oprirea din România, Trofeul UEFA Champions League va ajunge în Serbia, Bosnia Herţegovina, Croaţia şi Ungaria. Pînă în prezent, turneul a vizitat 37 de orașe diferite, din 16 țări din Europa, și a fost vizitat de peste 600.000 de fani, care au făcut peste 190000 de poze cu Trofeul UEFA Champions League.

* De Bello Dedici a fost folosit, ca titlu de comentariu sportiv, de către Traian Ungureanu, în Viața Studențească - probabil/posibil chiar în 1986 sau un pic mai tîrziu (dar sigur nu mai tîrziu de iarna anului 1987)

mai bine vivant decît fotbalist

Așa să știți: dacă împărtășiți părerea mea față de fotbalul românesc (btw, tocmai mă uit, cu coada ochiului, la spectacolul de balet Spania - Turcia), dar vreți, totuși, să onorați atitudinea fotbalistului român care joacă alături de alți fotbaliști români, să știți că se întîmplă, zilele astea, în București, Festivalul Internațional de Statui Vivante ! Tot Teatrul Masca, a șasea ediție. 

Ieri, începînd cu ora 20, a avut loc Noaptea Statuilor Vivante – la Casa Filipescu Cesianu. Azi și mîine statuile cu pricina se află în Parcul Crângași. Iar duminică și luni - în Parcul Al.I. Cuza. 

Accesul la toate reprezentațiile din cadrul Festivalului este, firește, gratuit. 
Accesul la ceea ce s-a întîmplat zilele astea și în edițiile trecute - uite chiar aici: https://www.facebook.com/festivalulinternationaldestatuivivante/photos/?tab=albums.

Nu m-am prins la timp, dar Noaptea Statuilor Vivante a fost și o ocazie de Instameet. Dacă v-ați nimerit acolo (sau aveți acces la camera colegului de cameră care a ajuns acolo, în timp ce voi vă pregăteați de urmărirea altor statui vivante, în meciul Germania - Polonia), puteți încărca fotografii de la eveniment folosind hashtag-ul #statuivivante (atenție, pînă pe 19 iunie inclusiv), iar cea mai reușită fotografie va fi premiată cu 50 de euro. 

Hai vivacitatea, zic, deci !

this monday

Romanian birds

Posted by Lucian Branea on Sunday, November 28, 2010

bucurești 2021 - plus potul

Acum, că a trecut Untold Festival, și jumătate din Capitala Europeană a Tineretului 2015 recuperează din orele de somn, iar cealaltă jumătate își revine din mahmureală, vă întreb: aveați habar că Bucureștiul candidează pentru postura de Capitală Europeană a Culturii în 2021 ?  

Ei, bine, așa e ! Mai discret pînă acum circa trei săptămîni și mult mai vizibil de la Robbie Williams încoace :) operațiunea Memoria - Explorarea - Imaginarea orașului a intrat în faza de imaginare. Știți voi, partea aia în care s-au depășit etapele contemplative și se trece la remodelarea Bucureștiului - pas cu pas.

În perioada următoare (chiar pînă în octombrie), chiar în cazul în care nu ți-ai făcut curaj să intervii cultural asupra Bucureștiului într-un mod personal și radical, tot poți să dai o mînă sau două de ajutor: fie candidînd pentru un rol de voluntar în evenimentele deja puse la cale, fie punînd în circulație, oriunde vă trece prin cap, a unor fotografii cu Bucureștiul vostru însoțite de hashtag-ul #bucuresti2021. 

Cît despre mine - profit de ocazie ca să reiau cîteva din fotografiile care au făcut oarece carieră în cadrul proiectului Povestind Bucureștiul. Mda, etapa 2009...

povestind bucureștiul

Planul inițial al întregului proiect Povestind Bucureștiul, derulat de Asociația Epsilon III în 2008-2009, era

· să lanseze un apel public solicitînd povestiri (în format text, foto și video) focalizate asupra unor experiențe specifice Bucureștiului; apoi

· să evalueze povestirile colectate, selectînd un număr de povestitori iscusiți, cu care

· să lucrăm de-a lungul unei serii de ateliere, adaptînd povestirile astfel încît acestea să genereze

· un spectacol de teatru labirint

· și o expoziție (inclusă în itinerariul de teatru labirint, cel mai probabil în finalul acesteia),

· precum și o publicație care să include cele mai remarcabile povestiri. 

Cu toate acestea, solicitarea noastră de povestiri a avut un succes excesiv (în special după ce am pierdut controlul asupra promovării via Facebook, iar proiectul a fost prezentat, printre multe altele, și la MTV România), ceea ce a impus modificarea planului: ne-am extins aria selecției și, în loc să încercăm să-i strîngem laolaltă pe toți povestitorii în seria de ateliere (cu o agendă foarte strînsă) pe care o aveam în cap, i-am intervievat individual sau în grupuri mici și, cu sugestiile lor, echipa proiectului a construit un scenariu-cadru pentru spectacol. În consecință, numai unii dintre povestitori s-au implicat personal (adică nu numai prin povestirile lor) în spectacolul din 23 și 24 mai 2009, iar alții au parcurs itinerariul ca spect-actori - dar fiecare și-a asamblat propriul spațiu în expoziție.

Spectacolul, deci:
Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity când, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întîlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întîmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hîrtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare țigancă); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.

Am rezumat mai sus un scenariu orientativ de șapte pagini pe baza căruia am lucrat, care descria firul narativ general, precum și contextul și rațiunea fiecărui ‘moment’ din spectacol, fără a indica un dialog obligatoriu - sau orice altceva obligatoriu. Rezultatul, chiar dacă nu a fost un spectacol 'tipic' de teatru labirint (nu a existat nici un segment în care spectatorul să fie legat la ochi, printre altele), dar pigmentat cu o doză rezonabilă de quest urban, a dezvoltat o serie de povestiri bazate pe prezentul și trecutul Bucureștiului și cele ale unora din locuitorii săi.  

* Acest brief este inclus, ca studiu de caz, în It’s All About Games: A Labyrintheme Handbook for Trainees (BIVEDA: Sofia, 2012)

Cît despre cărticica Povestind Bucureștiul (Epsilon Press: București, 2009) - încă mai am exemplare tipărite, așa să știți :)

until we meet again :)

Posted by Colectiv on Thursday, May 14, 2015

one maidan, another world

Am mai pomenit duminică de kino-maidan-ul ocazionat de a opta ediție a festivalului de film documentar One World Romania.    

Și, fără să insist cu privire la filmele din festival, am pomenit, mai degrabă, de evenimentele asociate acestuia - căci orice festival demn de acest nume, indiferent de specializare sau temă, vine la pachet cu mai mult decît niște lucruri care se întîmplă pe o scenă sau pe un ecran.

Revin azi cu încă un eveniment recomandabil (care nu-mi scăpase, dar trebuia să pomenesc întîi de spectacolul de teatru labirint) - și anume Marele circuit al demolatorilor de istorie ! De marți 17 martie pînă duminică 22 martie, în fiecare zi, Eugen Istodor (tot scriitorul, nu numai intervievistul genial din Cațavencii) și Nicușor Dan (fostul viitor primar al Bucureștiului - deocamdată) vă propun "un traseu istoric de corupție și demolatori. Veniți să-i facem de râs pe demolatori chiar la ei acasă. Rosetti, Spiru Haret, contra unui Chiriță." 
Probabil că știți că Eugen Istodor recidivează, el a mai conceput un 'tur ghidat' în Centrul Vechi, în urmă cu cîțiva ani (în conexiune cu o carte a sa despre Lipscani). Era și timpul, probabil, pentru un circuit ceva mai polemic :)   

cronologie personală foarte sumară - 22 decembrie 1989

Pe 22 decembrie 1989, cînd am ieșit, nedormit, 'din schimb' la 6 dimineața, n-am luat-o, ca de obicei, spre casă, traversînd Piața Palatului, ci am mers pe bulevard, ca să văd cum arată Piața Universității. Strada era pustie - dar, în 1989, nu e ca și cum, la aproape 7 dimineața, ar fi existat, oriunde în trafic, măcar un procent din numărul de acum al autovehiculelor. La fel și trotuarele - cei care locuiesc în centrul centrului Bucureștiului nu prea pleacă la muncă la o astfel de oră...
Însă, în intersecția de la Scala, era plasat un cordon firav de soldați, înțepeniți de frig, de-a latul bulevardului. Cînd am trecut prin dreptul lor, unul din ei mi-a cerut o țigară. I-am oferit-o. Doi pași mai încolo, m-a și certat un trecător: "Ce faci, dom'le, îi dai o țigară criminalului, ăștia au tras în oameni...?" I-am răspuns obosit: "Uită-te la ei, sînt morți de frică... sînt soldați în termen, n-au tras ei, ăștia nici nu primesc arme..."
Zona Dalles, Batiștei, Piața Universității propriu-zisă sclipeau, nu alta. Nu e ca și cum m-aș fi așteptat să găsesc încă pete de sînge pe undeva, dar băieții ăia pe care îi văzusem trecînd pe Magheru la 3 dimineața lustruiseră, pur și simplu, zona, iar apa de pe pavaj deabia începea să se usuce. 
M-am oprit în dreptul Intercontinentalului, am privit locul în care părea că nu se întîmplase nimic cu mai puțin de cîteva ore înainte, am închis ochii și am reauzit, în gînd: prima salvă de mitralieră din ziua anterioară, voci strigînd 'libertate!', apoi focurile repetată de mitralieră din cursul nopții. După care am plecat spre încăperea mea de lîngă Cișmigiu și m-am culcat.

M-a trezit o bătaie în geam (camera mea, 'vagonul 13', era la demisol, cu fereastra în stradă). Era Iulian: 'hai, ce faci acolo? hai afară, c-a fugit Ceaușescu!'. Era cu puțin trecut de ora 12...
Mda, n-am apucat să fiu 'revoluționar' veritabil. În ciuda aventurilor din următoarele zile (pînă în 27 decembrie, cînd am luat-o spre Piatra Neamț), cu armă sau fără armă la Casa de Cultură a Studenților, Universitatea București sau alte instituții mai puțin spectaculoase, prima mea reacție a fost 'what's next?'. Împreună cu Iulian, am cumpărat două sticle de șampanie și am luat-o spre redacția Vieții Studențești :) 
În redacție era mai toată lumea, unii mai îngrijorați decît alții - oarecum firesc, dat fiind că majoritatea erau activiști. Ca să pună capac atmosferei, cît eram acolo a trecut prin redacție chiar Ani Matei, la acel moment președintele UASCR; să nu-i fie de deochi, Ani Matei era înalt, nu era deloc un pirpiriu, dar parcurgerea holului din redacție, pînă la biroul redactorului șef, nu i-a părut o expediție ferită de pericole. Nu, nu s-a întîmplat nimic acolo, singurul redactor care voia să arunce activiști pe geam nu ajunsese încă.

Așa că am ras șampania și, dat fiind că sumarul numărului din săptămîna următoare tocmai se modificase radical, am făcut alte planuri. Am plecat cu cîțiva spre tipografia Informația din Brezoianu, unde se tipăreau și revistele 'trustului' și revista Centrului Universitar București - pentru că tocmai se finaliza tranziția cotidianului Informația Bucureștiului către Libertatea - ziar al Frontului Renașterii Naționale. Am dat o mînă de ajutor în tipografie și, cam după ora 17, am luat, cu Iulian, cîte un braț de ziare și am plecat să distribuim pe stradă și în Piața Palatului 'primul ziar liber al Revoluției Române' (deși am suspectat întotdeauna că oamenii ăia din Casa Scînteii se mișcaseră mai repede, am contat pe faptul că noi, ăștia cu Libertatea, fiind 'în centru', am fost avantajați în cursa pentru 'primul ziar').
În Piața Palatului, lucrurile tocmai se complicau, deci am glisat cu ziarele rămase către sediul Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei, unde se pregătea încoronarea lui Mircea Dinescu. Și am rămas acolo pînă după 9 seara - cînd, de data asta nu cred că ați ghicit, m-am dus la slujba mea de paznic de noapte, s-o trimit acasă pe mama cu doi copii. 

Dar a fost ultima mea noapte de paznic...



    

cronologie personală foarte sumară - 21 decembrie 1989

Am zis că, în penultima săptămînă din decembrie 1989, toate întîlnirile 'de grup' se volatilizaseră - părea un reflex rezonabil ca fiecare să discute strict doar cu prietenii cei mai apropiați, ca să minimizeze riscul de turnătorie. Dar joi 21 septembrie se profila prima adunare oarecum impusă: întîlnirea cu colaboratorii din redacția Vieții Studențești (care avea loc la o zi după ședința de sumar din ziua de miercuri, ziua apariției revistei).  

Viața Studențească era, de fapt, un fel de trust de presă al UASCR, Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România. Săptămînalul propriu-zis era dublat de lunarul cultural Amfiteatru și de Preuniversitaria, o revistă pentru viitori studenți care apărea de șase ori pe an. Normal, în grădina UASCR, majoritatea zdrobitoare a redactorilor erau activiști sau foști activiști de circumstanță (i-am băgat în această din urmă categorie pe unii care bătuseră palma cu partidul cît să se poată strecura în presă) și o minoritate de scriitori care avea grijă de Amfiteatru.  
Am ajuns, probabil, după 11.30 și m-am parcat, ca de obicei, în biroul lui Radu G. Țeposu, locația de facto a echipei de la Amfiteatru. Aici, mai mult ca oriunde, nu se discuta de Timișoara nici măcar în șoaptă, drept care am mișunat pe holuri, conversînd doar cu fotograful Mihai, celălalt colaborator 'legitimat', ca și mine. Discuția aplicată cu privire la ce-ar putea fi de scris pentru săptămîna următoare s-a amînat, pentru că începuse mitingul din Piața Palatului și ne-am adunat să privim cu toții, pe hol, la televizorul din biroul redactorului șef.    
Ca în orice discurs de-al lui Ceaușescu, cuvintele nu aveau nici-un sens, zgomote albe care se scurgeau lent unul după altul de-a lungul holului ca o ceață ușoară pe care o împrăștii cu mîna. În acest caz, am fi putut spera că măcar un cuvînt scăpat pe jos ar fi putut sugera ce se va întîmpla mai departe, cum vor reacționa în continuare 'ăștia', ce va însemna această reacție în București... Dar nu: cuvintele continuau să se scurgă de-a lungul holului, să se scurgă afară, pe stradă, unde aveau să devină complet străvezii în contact cu lumina și să dispară cu totul.  


Apoi, mitingul din București s-a întrerupt în mod neașteptat - și, brusc, timpul însuși a început să se scurgă foarte lent.

romanian birdie

[Romanian birdie - Bucharest, Romania, Nov. 2010]

miercurea fără cuvinte

oarecum inegalabila românie - povestind bucureștiul

Cînd am demarat, în toamna 2008, Povestind Bucureștiul, nu aveam în cap cineștiece planuri de a promova explicit Inegalabila Românie şi nici măcar vreun plan secret de a lăuda capitala. Ne interesau, în primul rînd, povestitorii și povestirile lor - orașul, fie el un conglomerat urban fabulos ca Bucureștiul, era doar un pretext. Însă a ieșit mult mai mult.  

Planul inițial al întregului proiect era să lanseze un apel public pentru povestiri (în format text, foto și video) focalizate asupra unor experiențe specifice spațiului urban al Bucureștiului; apoi să evalueze povestirile colectate, selectînd un număr de povestitori iscusiți, cu care să lucrăm de-a lungul unei serii de ateliere, adaptând povestirile astfel încât acestea să genereze un spectacol de teatru labirint și o expoziție (inclusă în itinerariul labirintului, cel mai probabil la finalul acestuia), precum și o publicație care să include cele mai remarcabile povestiri. 

Cu toate acestea, ‘apelul nostru pentru povestiri’ a avut un succes mult peste așteptări (în special după ce am pierdut total controlul asupra promovării via Facebook, iar proiectul a fost prezentat la MTV România), ceea ce a impus modificarea destul de radicală a planului: ne-am extins aria selecției și, în loc să încercăm să-i strîngem laolaltă pe toți povestitorii în seria de ateliere cu o agendă foarte compactă pe care o aveam în cap, i-am intervievat individual sau în grupuri mici și, cu sugestiile lor, echipa proiectului a construit un scenariu pentru spectacol. În consecință, numai unii dintre povestitori s-au implicat personal (nu numai prin povestirile lor) în spectacolul din 23 și 24 mai 2009, iar alții au parcurs itinerariul ca spect-actori (dar fiecare și-a asamblat propriul spațiu în expoziție).

Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity cînd, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întâlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întâmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hârtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.

Am rezumat mai sus un script de șapte pagini care descria firul narativ general, precum și contextul și rațiunea fiecărui ‘moment’ din spectacol, fără a indica vreun dialog obligatoriu - sau orice altceva obligatoriu. Rezultatul, chiar dacă nu a fost un spectacol ‘tipic’ de teatru labirint (printre altele, nu a existat nici un segment în care spectatorul să fie legat la ochi, de pildă), dar pigmentat cu o doză rezonabilă de quest urban, a dezvoltat o serie de povestiri bazate pe prezentul și pe trecutul Bucureștiului și pe a unora din locuitorii săi.  

În date 'tehnice':

Locație: București, România – itinerariu dezvoltat într-o zonă din centrul Bucureștiului, delimitată de Piața Romană, Parcul Ioanid și Grădina Icoanei.   

Tempo și durată: 23 și 24 mai 2009; lungimea spectacolului – circa 60 minute (pentru fiecare participant)

Finanțare: Povestind Bucureștiul a fost co-finanțat de Comisia Europeană, prin Programul Tineret în Acțiune (Acțiunea 1.2: Inițiative ale Tinerilor).

Manager proiect: Lucian Branea

Coordonare artistică: Ștefana Popa, Adina Popescu

Coordonare tehnică și logistică: Lavinia Cârcu, Lucian Branea

Participanți: Peste 400 de tineri de 18-30 ani participanți la etapa inițială, de povestire a Bucureștiului pe site-ul proiectului, peste 30 de tineri de 18-30 ani implicați în furnizarea povestirilor care au stat la baza scenariului, au construit spectacolul însuși și expoziția finală (în care se finaliza itinerariul de teatru labirint); tineri de 16-66 ani ca spect-actori și vizitatori.

'Pe teren', Povestind Bucureștiul a mai emigrat și în Vama Veche (timp de patru zile în august 2009) cu o expoziție în format nou și cu unele exponate noi, și s-a întors, pentru o zi, în centrul vechi al Bucureștiului (în septembrie 2009). Iar despre publicație o să vă povestesc în altă parte.

Iar acum am pomenit de toate astea doar ca să vă zic, pe scurt, ce chestie faină iese atunci cînd te uiți la orașul tău cu ochi de povestitor. Să vă transmit, 'didactic', să păstrați ce ați văzut și povestit cît mai curat și chipeș. Și să vă îndemn să intrați pe aplicația Inegalabila Românie şi să încărcați fotografii noi din varii locuri din România. Nu e proiectul nostru, ci unul al Bucovina și ECO – ROM AMBALAJE. 

Cît despre mine, o să revin cît de curînd cu chestii despre Povestesc Focșaniul și Povestesc Slatina. Și planuri de reluat operațiunea Povestesc [orașul] în locuri vechi și noi :)

hamac, wifi, dulceață de vișine - la biblioteca metropolitană bucurești

Post by Lucian Branea.

cocoșul din centrul vechi cîntă, în continuare, la orice oră

Cocoșul din Centrul Vechi (bloc pe Smârdan) este, încă, în viață - ieri a fost fotografiat, iar azi l-am auzit zbierînd și pe la 8 dimineața ! WTF...? WTG...?

Post by Lucian Branea.

b-fit in the street

Pînă să ajungeți la Sibiu, o compensație în București, în acest week-end: B-FIT IN THE STREET - respectiv în Piaţa Universităţii, Piaţa George Enescu, Centrul Vechi, Piaţa Sf. Anton, Piaţa Unirii.

B-FIT in the Street - Festivalul Internaţional de Teatru de Stradă București, powered by ARCUB, a ajuns anul acesta la cea de-a șasea ediţie. Cu participarea unor companii specializate în teatru de stradă din Spania, Franța, Olanda, Marea Britanie, Belgia, Italia, Australia.

Programul - aici.

curs blitz de design de proiect - ediția de primăvara-vară :)

Dat fiind că a mai ieșit soarele (și la propriu și la figuratul termenelor limită din martie și aprilie), ne putem reapuca să vorbim despre viitoare proiecte, în liniște, fără presiune...:) Drept care:

*** Reiau cursul de design de proiect - cu o primă sesiune vineri 23 mai în București (locație în Centrul Vechi), între orele 11-19.
Cursul este, de fapt, un atelier cît se poate de practic, pe parcursul căruia trecem în revistă principalele elemente ale unui proiect și le discutăm inclusiv din perspectiva evaluatorului - după care asamblăm, împreună, proiecte mici și mijlocii. 
Din februarie pînă în aprilie, o fracțiune a acestei formule de curs a fost exploatată în București, Bacău, Galați (în trei rînduri), Slatina și Rm.Vîlcea - însă a existat un focus clar pe programul Erasmus+. În acest nou context, ne vom juca, mai relaxat, cu schemele Erasmus+ și AFCN.     

*** Așa să știți, că fac și ceea ce se numește screening de propunere de finanțare - respectiv citesc un proiect care nu a obținut finanțare sau un draft preliminar și, apoi, returnez autorului un raport în care explic, în detaliu, ce e în neregulă și cum se pot drege lucrurile. 


Sînteți interesați de sesiunea de curs mai sus - sau de alta similară, în București sau prin preajmă ? Deci, dați un semn, deci...:) Pentru înregistrare, vă rog completați acest formular.

***

După cum știți (?), subsemnatul vine cu o experiență de:
* management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
* evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
* evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Minerva și Grundtvig și programul Tineret în Acțiune, pentru coordonatori din Germania, Portugalia, Bulgaria și România.
Am făcut, recent, calculul și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste 2 milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai în ultimii ani ai secolului ăstuia. Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar NU sînt adunați din nuștiuce POS-DRU-uri inutile, sînt asamblați din multe proiecte fabuloase mici și mijlocii, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă...

curs blitz de design de proiect (update 2)

Au mai trecut niște zile de la primul update al anunțului de curs de design de proiect care se rostogolește din februarie într-un format de opt ore - urmat, ulterior, de asistență online. 

În acest moment, după consumarea unei prime sesiuni în București (care s-a lungit, normal), avem așa:
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)
* Galați: 21-22 februarie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă) - nu mai sînt locuri
* Slatina: 25-26 februarie 2014 (16.00-20.00 marți, 15.00-19.00 miercuri)
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)
* din nou Galați: 7-8 martie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)

În Focșani a rămas o reuniune informală (pe 16 februarie) - iar pe harta 'reuniunilor informale' au rămas și Craiova și Cîmpulung Muscel. Pentru acestea din urmă, datele nu sînt clarificate încă. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, dar e cu un certificat de participare semnat de formator de formatori (de-acum) autorizat. 

E, însă, cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar în avans, înainte de 18 februarie (acum, numai pentru sesiunile din Slatina și Iași!) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale. 

Subsemnatul vine cu o experiență de:
* management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
* evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
* evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Minerva și Grundtvig și programul Tineret în Acțiune.Am făcut, recent, calculul și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste 2 milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai în ultimii ani ai secolului ăstuia. Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar NU sînt adunați din nuștiuce POS-DRU-uri inutile, sînt asamblați din multe proiecte fabuloase mici și mijlocii, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă... 

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Dați un semn, deci...:)

curs blitz de design de proiect (update)

Au trecut 10 zile de la primul anunț al cursului de design de proiect care se va rostogoli din februarie într-un format de opt ore (trei ore vinerea, cinci ore sîmbăta) - urmat, ulterior, de asistență online. 

După un week-end care a trecut tare repede, avem așa (și o iau într-o ordine invers cronologică):

* București: 6-7 februarie, sesiune 'închisă'
* Bacău: 14-15 februarie 2014
* Galați: 21-22 februarie 2014
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014
* din nou Galați: 7-8 martie 2014 

În Slatina și Focșani au rămas reuniuni informale, iar pe harta 'reuniunilor informale' a apărut și Craiova. Va exista și o... să-i spunem 'vizită de studiu' la Cîmpulung Muscel. Pentru acestea, datele nu sînt clarificate încă. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, e doar cu un certificat de participare semnat de formator (de-acum) autorizat. 

E cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar înainte de 1 februarie (pentru sesiunile din Bacău, Galați și Iași) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale.  

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo (altă) propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...:)

curs blitz de design de proiect

Am anunțat vineri cursul de design de proiect care se va rostogoli din februarie. Într-un format de opt ore (trei ore vinerea, cinci ore sîmbăta) - urmat, ulterior, de asistență online. 

După un week-end care a trecut tare repede, avem așa (și o iau într-o ordine invers cronologică):

* Galați: 7-8 martie 2014 (încă propunere)
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (bătut în cuie)
* Slatina: 21-22 februarie 2014 (propunere fermă)
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (bătut în cuie)
* în plus, ne mai întîlnim doar cîțiva în București, mai degrabă interesați doar de cum e cu școlile, pe 6-7 februarie. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, e doar cu certificat semnat de formator autorizat. 

E cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar înainte de 25 ianuarie (pentru Iași) sau 1 februarie (pentru oricare din celelalte orașe) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale.  

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo (altă) propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...:)