Friday, May 29, 2020

nu doar o metaforă

Aseară, pentru prima oară de un ciclu zodiacal încoace, n-am mai avut cheie de la mașină în buzunarul din dreapta-spate al pantalonilor. Căci chiar și atunci când am avut permisul suspendat o lună, tot am purtat cheia la mine - pentru că mai aveam lucrușoare în mașină, pentru că mai convingeam pe altcineva să conducă, pentru că mai băgam cheia în contact cât să pornească radioul și fumam în mașină imaginându-mi că.
Nu și de data asta.
După ce am ieșit aseară din casă, am făcut doar câțiva pași și m-am și repezit să stau pe o bancă - doar să văd cum e: să mă așez senin, fără să mă împungă nimic în fund, fără să am temeri că, atunci când mă voi ridica, voi avea o cheie de mașină în formă de cornuleț cu nucă, cu care mai pot deschide doar sticle de bere, fără să fie nevoie să mă ridic imediat ce m-am așezat ca să-mi poziționez cumva cheia în buzunar astfel încât... 

Și toate astea pentru că anul ăsta, de Ziua Europei, n-am sărbătorit prin niciuna din metodele tradiționale. Niciun pelerinaj pe la diverse puncte din București în care ambasade ale unor state din UE s-au dat în bărci ca să intereseze și/sau să hrănească cetățeni. Nicio deschidere a Festivalului Filmului European. Nicio recepție sau altă reuniune asemenea. Zero. Zip. Nimica-nimicuța. Pentru că am avut primul accident auto în trafic. N-am fost eu de vină, firește: mi-a ieșit brusc în față, de pe o stradă laterală, o... o doamnă, care n-a crezut că eu sunt cel care circul pe o arteră cu prioritate, nu ea. Cam nasol, ne-am cam învârtit amândoi pe drum de nu ne-am văzut. Vestea bună: nicio persoană nu a fost avariată semnificativ în acest vals absolut inadecvat. Vestea proastă: nu voi mai putea spune că eu pățesc chestii la volan doar când mă deplasez cu mai puțin de 10 km la oră: patru mașini au fost avariate ca urmare a acestei povești - și a mea a ieșit cel mai prost. Ce mai încolo și-ncoace, dat fiind că Piul meu e din 2005, firma de asigurări a decis că expresia 'daună totală' nu este, în acest caz, doar o metaforă. Iar ieri am primit certificatul de deces...   

Așa că acum sunt în căutare de mașină nouă - de fapt, alta, nu una nou-nouță, căci buget timid (cât credeți că dă un asigurator pe o epavă din 2005 ? nici nu vă mai spun !). Pentru o mașinuță comparabilă cu Piu (Kia Picanto) - ușor de manevrat în traficul din București și, mai ales, ușor de parcat. Și pentru că nu sunt cineștiece cunoscător de mașini, și pentru că nici cu acte de mașini nu prea am mai umblat în răstimpul ciclului zodiacal de care ziceam, nu prea mă văd umblând prin târg, cu sau fără mecanic uns cu toate alifiile după mine. Deci, mașină rulată. Deci, firmă care comercializează mașini rulate. Deci, SIXT SH.

sixt sh
De ce tocmai www.sixtsh.ro ? Păi, în primul rând, pentru că e unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața de mașini rulate din România, oferind servicii unice pe-aici, foarte importante atunci când nu e vorba de o mașină nouă: o garanție privind faptul că mașina a avut, anterior, un singur proprietar și, nemaivăzut și rarauzit, doi ani garanție :) Prima mea mașină a fost luată literalmente de pe stradă și nu mi-am pus problema să fi avut un singur proprietar. Nici nu contează ce marcă era. Singurele condiții pe care trebuia să le îndeplinească erau să aibă patru roți și să reziste 9 luni (a rezistat 10, până mi-a calat motorul Adi în drum spre mare, într-o lună în care, da, aveam permisul suspendat). Dar Kia avusese un singur proprietar, și anume unul grijuliu, atunci când am preluat-o eu. E mare lucru, atunci când iei o mașină rulată, să știi cine și ce a făcut cu ea până să ajungă la tine. Cât despre garanția de doi ani, e inutil să comentez cât de bine pică asta. 

Va fi tot o mașină de tranziție, deci n-are rost (și nici n-aș avea bani) să-mi fac intrarea, acum, în clubul 'Și când o să fiu milionar/miliardar, tot Volkswagen o să conduc'. Mi-ar plăcea un Hyundai i10, dar n-au. Au, în schimb, un Opel Corsa rezonabil, ia să-l mai studiez.

Și încotro cu ea ? Sigur pe o autostradă, pentru ceva distanțare socială cu mai multă viteză. Probabil către mare, că miroase a mare în București, de vreo două săptămâni, ceva de speriat... 

Friday, May 1, 2020

1 mai, ziua 246

Mă sună, odată, o prietenă: salut, vrei să mă suni, te rog, căci cred că mi-am pierdut telefonul. Așa și cu 1 mai - era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e.
N-am nici o amintire cu vreo defilare de 1 Mai și nici cu micul muncitoresc de după. N-am fost decât o dată la 2 Mai sau în Vamă - ocazie cu care mi-am blestemat dezinspirația de a căuta Comarnicul pe la Lehliu. Dar, într-un an, am avut măcar intenția practicării acelei forme de turism plasate între turismul de eveniment și cel 'de catastrofă' (da, există așa ceva!) - și anume cu ocazia tradiționalelor ciocniri de 1 Mai între extrema stângă și cea dreaptă, precum și ale ambelor cu poliția din Berlin.
Dar și asta a fost o întâlnire ratată cu 1 mai. Pentru că am tratat-o ca pe un spectacol de teatru: am fost să asist la repetiția generală din 30 aprilie, nici nu mi-am pus problema să urmăresc totul de pe vreo clădire, aidoma celorlați spectatori, drept care m-am auto-ambuscat accidental și, apoi, am urmărit restul din alergare. Iar a doua zi mi-am reevaluat pasiunea pentru turismul de miting cu cafteală și am optat pentru un picnic pe undeva prin (cred) Charlottenburg. (Dar experiența mi-a folosit, câțiva ani mai târziu, în Roma, când iar mi-am găsit să mă intercalez fix între manifestanți poliție,)

Din păcate n-am poză, cum spera Petre, pentru că, pe vremea aceea, încă nu existau telefoane cu cameră foto - dar am un cântecel fără legătură cu Berlinul, căci, wth, a venit primăvara, deci ultralife, baby!

Saturday, April 4, 2020

până pe-aici

Râdem, glumim, fără să părăsim incinta - cam până ce aflăm de prima persoană pe care o cunoaștem personal care s-a pricopsit cu un test pozitiv.
Sau și după, dacă persoana cu pricina lucrează în sistemul medical (unul ceva mai sănătos) și anunță chestia asta împărtășind o particularitate a instalării infecției care poate fi utilă și altora. Respect, M 


Thursday, April 2, 2020

ghidul cumpărătorului în vremurile corona

Cum am spus și zilele trecute, #AsteaAsaSeFac. Se ia bărbatul deja auto-izolat la domiciliu, de-acum expert în social media, se echipează (zic eu!) cu mască și mănuși și i se dă drumul pe-afară, o dată la 2-3 zile, să practice 'distanțarea socială' în singurele locuri în care poate întâlni, în aceste zile, alți bărbați: în magazine.  
I-am văzut și eu. Deplasându-se confuzi și rătăciți printre rafturi, cu câte o listă în mână - aparent indescifrabilă (scris de medic?), deoarece cer clarificări suplimentare și prin telefon de la expertul de acasă. Suferă vizibil. Probabil, cel mai tare datorită faptului că încă nu știe nimeni când va fi restabilită ordinea firească a lumii.   

Să reluăm regulile alea, deci - că poate le-ai uitat:

„Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona” lansat, în cadrul inițiativei #AsteaAsaSeFac, de către Cristian China-Birta, fondatorul BlogalInitiative.ro, constituie un apel la un comportament responsabil la cumpărături făcute la vreme de pandemie. 

Saturday, March 28, 2020

#AsteaAsaSeFac - S01E01

În martie am fost pe străzi[le Bucureștiului] în fiecare zi - din motive, hmmm, profesionale. Și dacă lunea și marțea trecută, în primele două zile de stare de urgență, mi-au amintit brusc de un reportaj pe care îl publicasem în vara lui '89, Cea mai minunată stațiune estivală din lume, spre sfârșitul săptămânii s-a ales praful de oda pe care o ridicasem acestui oraș brusc depoluat și dezaglomerat, lumea a reînceput să iasă pe străzi.
Apoi a venit runda a doua de restricții, praful cu pricina s-a evaporat, iar Bucureștiul a început să semene, pe toată durata zilei, cu orașul acela al meu despre care am tot glumit că seamănă cu un oraș din Germania - și anume în sensul că 'se închide' la 6 p.m.
Cu excepția sirenelor ambulanțelor. Nu se aud cine știe ce păsărele, nu se aude lătratul câinilor ca la țară - numai sirenele ambulanțelor.   

Am fost pe străzi[le Bucureștiului] în fiecare zi echipat foarte responsabil: cu mănuși ca să nu ating clanțe, butoane de lift și alte uși, precum și cu mască - pentru că, în acest București inedit, aerul este atât de curat și eu atât de neobișnuit cu el încât mai tușesc din când în când. Cu astea și cu o dezinfectare adecvată la reîntoarcerea acasă, ieșitul pe stradă e administrabil. Marea problemă, mai ales într-un oraș ca Bucureștiul, este, însă, ceea ce numesc oficialitățile 'distanțarea socială' - pentru că evitarea contactului direct cu alții este crucială. 
Mai greu să faci asta, totuși, atunci când ești nevoit să ieși la cumpărături. În acest context, fondatorul BlogalInitiative.ro, Cristian China-Birta, a lansat „Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona”, în cadrul inițiativei #AsteaAsaSeFac, prin care îndeamnă lumea să adopte un comportament responsabil la cumpărături. Iată-le:

Și să luăm pe rând, zic...

Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.

Orice ieșire la distanță mare de casă implică multiplicarea ieșită de sub control a suprafețelor pe care le atingi pe parcursul acestei expediții. Chiar dacă pleci cu propria mașină, atingi suprafețe exterioare și interioare ale mașinii care n-au cum să fie dezinfectate eficient. Iar un drum cu transportul public implică, în plus, posibile contacte fizice involuntare pe care nu ți le doreai nici cu șase luni în urmă, darămite acum. Așa că hai la magazinul acela de proximitate - gândește-te și la faptul că, în felul ăsta, te poți simți bine și pentru că susții, la vreme de criză, un comerciant local. Mă rog, nu că, în București, n-ai găsi un Mega cam din 300 în 300 de metri, numa' zic... 

Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie.

Ai ratat iureșul de acum două săptămâni, marea bătălie pentru hârtie igienică ? Nu-i nimic, stocurile s-au refăcut și acum lucrurile stau ok, deci merge să ieși doar o dată la două zile. Și dacă îți reamintești că pâinea e plină de carbohidrați și de gluten (deci, te îngrașă, da?) ai putea să ieși doar o dată la trei zile.  

Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți.

Magazinul 'din vecini' e mic, că de aia e 'din vecini'. În consecință, fă cumva să intrați pe rând, ca să nu vă dați coate într-un spațiu închis. Ai idee cu ce viteză sunt proiectați, în jur, stropii unui strănut ? Cei aproape o sută de mii (pe bune!) de stropi ? Cu până la 150 de kilometri pe oră - asta am găsit eu aici, unde sunt și date similare despre tuse... 

Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții.

Știu, poate ai deja mănuși. Dar mănușile alea au fost deja afară, la joacă, au atins clanțe și mânere - pe când cele din magazin nu.

Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna. 

Poate mă repet, o dată la trei zile nu-i așa traumatic.

Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși.

Niciodată până acum banii cash n-au fost mai periculoși :) Și anume ai noștri, ăia de plastic, cu care ne lăudăm atâta la prietenii din străinătate. Și dacă tot folosești cardul contactless pe care l-ai dezinfectat acasă, e bine să nu uiți că contactless înseamnă chiar 'fără contact' - deci NU e nevoie să-l lipești de POS, de cititorul de card ! 

Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.

Pe asta cu spălatul pe mâini cu apă și săpun ai auzit-o pe toate canalele posibile - așa că nu mai adaug decât că, dacă ești vreun Monk, folosește spirt sau alcool de peste 70 de grade.

Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.
No comment, toată lumea spune că telefonul mobil e unul din cele mai murdare obiecte din univers, putând găzdui circa 10000 de bacterii pe centimetru pătrat ! Dacă nici de pandemia asta nu te conving să-l dezinfectezi periodic, nu știu când te-aș mai putea convinge...

Deocamdată atât. Ai grijă de tine - acum, o datorie cetățenească, casăzicașa !