byron - un deceniu de road trip

Așa s-o știți și pe asta: primul concert byron a avut loc pe 1 decembrie 2006. De atunci încoace, trupa a lansat nouă materiale discografice, inclusiv două concerte live difuzate de HBO România, și a susținut sute de concerte.
La multe aniversări din astea, zău :)

Și pentru că pe Roundworld numărul 10 are o semnificație aparte, anul ăsta, la cei (firește!) 10 de ani de la primul concert, au pus la cale un turneu prin țară. Iar programul turneului arată cam așa:

* 21 octombrie, Cluj, Form Space

* 29 octombrie, Timișoara, Sala Polivalentă CCIAT

* 4 noiembrie, Constanța, Doors Club

* 5 noiembrie, Galați, Daily Pub

* 11 noiembrie, Iași, Casa de Cultură a Studenților

* 12 noiembrie, Bacău, Berăria Valhalla

* 18 noiembrie, București, Fratelli Studios

* 26 noiembrie, Pitești, Hush Club

Biletele pentru concerte au prețuri speciale de pre-sale și s-au pus în vânzare pe iabilet.ro (pentru spectacolele de la Timișoara, Iași și Cluj) și pe biletmaster.ro (pentru evenimentul de la Cluj).

fest(in) de octombrie

De cînd cu teatrul participativ și imersiv (teatrul labirint, de care am tot pomenit pe-aici) ajung mai rar la teatru; iar atunci cînd o fac, dau buzna, mai degrabă, la spectacole de teatru independent - care numai în săli 'de teatru' nu se aciuiesc. Dar, cu totul întîmplător sau neîntîmplător, ultima sală de teatru din București în care am intrat (și am și asistat la un spectacol, adică) este cea a Teatrului Nottara.

De care am adus vorba, acum, pentru că (ta-daaa!) 
Festivalul Internaţional de Teatru FEST(IN) pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara, a ajuns la a IV-a ediţie - care va avea loc în perioada 10–22 octombrie 2016. Această ediţie marchează şi întoarcerea acasă a instituţiei, după ce, în noiembrie 2015, a suspendat spectacolele de la sediu, ca urmare a legii care interzice desfăşurarea de activităţi publice în clădiri cu risc seismic ridicat. Actualizarea expertizei, făcută cu cele mai moderne mijloace disponibile, a demonstrat însă că imobilul NU se încadrează la clasa I de risc seismic. 

Programul (în care o să regăsiți în multe locuri numele lui Mihai Lungeanu) îl găsiți aici. Pregătiți-vă să vă cutremurați de toate (alte) cele, ca la orice festival de teatru care se respectă :) 

condus de randament

În octombrie 2000 reușisem să-l conving pe noul meu angajator, Institutul European din România, că participarea mea la congresul Newropeans de la Paris ar fi un cîștig pentru instituție. 
Prima oară în Franța, cu bani puțini, nu m-am întins cu cumpărăturile mai mult de cîteva brînze, o carte - și o revistă: am dat 15 franci pe numărul curent al ediției franceze a Capital, care anunța, pe prima pagină, o secțiune pe nume 5 méthodes pour vous enrichir en Bourse.

Așa mi-am făcut eu educația bursieră, în franceză :) În săptămânile următoare, am făcut niște simulări online, tot pe un site francez. Apoi, pînă să-mi fac curaj să joc mai serios, dot-com bubble s-a spart cu mare zgomot, iar eu mi-am văzut de griji de-ale noastre, mai românești...

În acest moment, sînt foarte departe de o nouă tură de joacă (la orice nivel) cu bursa. Dar asta nu mă împiedică să vă zic că, pe fondul ăsta de creștere economică (?), Bursa de Valori București s-a gîndit să vă premieze dacă investiți. Intrați în concurs, investiți, obțineți cel mai bun randament și puteți cîștiga o mașină și zeci de alte premii. Între 15 septembrie și 16 decembrie vă puteți înregistra, cu un cont deschis la unul dintre brokerii parteneri autorizați să tranzacționeze la Bursa de Valori București. 

În ceea ce mă privește, dacă voi cîștiga la loto în perioada imediat următoare, aș alege, din lista indicelui BET-XT, pe
* BRD: BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. - asta a fost pe lista mea, normal, și în Franța;
* ALBZ: ALBALACT S.A. - mi-e greu să zic de ce, dar probabil pentru că sînt sigur că pregătesc ei ceva, să-i umilească pe obraznicii ăia, prea buni, prea ca la țară, care i-au depășit pe linia continuă cu ceva vreme în urmă;
* BVB: BURSA DE VALORI BUCUREȘTI S.A. - cum să zic, din motive evidente :)

Zău !

bun + simplu + proconsul

Așa să știți, că după 17 ani de activitate muzicală şi mii de concerte, băieţii de la Pronconsul cred că ceea ce este "bun şi simplu" ajunge direct la inimile oamenilor. Astfel, trupa revine la Sala Palatului, după cinci ani, în cadrul unui spectacol cu invitaţi de seamă. Concertul are loc pe 7 octombrie, începînd cu ora 19 şi vă va plimba prin întreaga listă de hit-uri Proconsul, extrase din cele zece albume ale trupei.

Ce e bun și simplu, după părerea mea, în materie de Proconsul ? Iote:   

de ce urăsc oile irlandeze

Cînd am ajuns prima oară în Irlanda, am stat doar peste noapte în Dublin. În dimineața următoare, am traversat țara, cu trenul, de la est la vest, spre Limerick, în toiul unor inundații severe. Pentru noi, 'copiii' care stăteam cu nasurile lipite de geamurile trenului, apa mustind pe toate cîmpurile alea nu ne interesa foarte tare. Spectacolul real consta în verdele aproape electric care se întindea cît vezi cu ochii. Sigur că știam că Irlanda 'e verde' pînă în albul ochilor și pînă pe steagul național - dar una e să citești și să auzi, pînă la sastisire, chestii despre lepriconii lor verzi și alta e să te pătrundă verdele ăla prin toți porii. 
Era februarie. Mai exact, în România era februarie. Și, cu toată geografia teoretică pe care o știam eu, faptul că o țară aflată la o latitudine mai nordică decît România putea fi atît de verde în februarie îmi intra în cap cu o lentoare, ce să zic, irlandeză... 
După două zile de întîlnire de proiect în Limerick, gazdele ne-au scos și la iarbă, normal, verde - am hălăduit pe niște dealuri undeva, în County Clare, la nord de estuarul lui Shannon. Și m-am și tăvălit prin iarba aia verde, ciondănindu-mă cu niște oi irlandeze pe chestia asta. 
Cu vacile irlandeze nu m-am întîlnit în zona aceea. 

Aș fi preferat vacile oilor, numai de data asta - deoarece, după cum vedeți în fotografia de mai sus, zonele cu vaci sînt delimitate de niște zidulețe joase de piatră, menite să le împiedice pe respectivele vaci să o ia razna pe dealurile altora. În vreme ce diferitele zone cu oi sînt delimitate doar de niște sîrme, la o și mai joasă înălțime, dar prin care circulă niscaiva curent electric. Normal că am aflat chestia asta chiar de la una din sîrmele cu pricina, nu de la vreuna din gazde, ca avertisment, ca instructaj de protecție a muncii cu Irlanda profundă, ceva...

Așa se face că m-am întîlnit cu vacile irlandeze un pic mai tîrziu, și doar 'indirect'.

Cînd m-am văzut prima oară cu untul Kerrygold, în Anglia, am luat, deci, foarte în serios precizarea lor că vacile-sursă sînt grass fed 11 luni pe an - doar văzusem cu ochii mei că așa ceva e nu numai probabil, ci foarte posibil. Fiind gras și cremos, nu stă țeapăn, minute în șir, după ce l-ați scos din frigider - ci e gata de întins pe pîine în cîteva (cinci) minute maximum.

Dar asta cu întinsul untului pe pîine e doar așaaa, cît să vă stimuleze amintirile din copilărie. Căci unul din principalele motive pentru care iubesc insulele astea două, 'britanice', sună așa, cu totul și cu totul intraductibil: butter fudge. Vă place cum sună butter fudge ? Ei, imaginați-vă că rostiți butter fudge undeva, pe o plajă din Caraibe, în timpul primei săptămîni a unei vacanțe de trei luni cu toate cheltuielile plătite - ei, AȘA de fabulos e butter fudge făcut cu Kerrygold :) 

Ceea ce, așa cum știți de-acum, vă doresc neapărat și vouă...

cu părinții la campionatul național de joacă

Pînă foarte de curînd mă jucasem doar cu adulți și liceeni. Dar de două săptămîni încoace, vrînd-nevrînd, trebuie să mă joc cu zeci de elevi ceva mai mici - între 6 și 15 ani. Am cam încurcat-o...  

Drept care,
Planul A: săptămîna care vine sînt în Slatina, tot cu liceeni, după-amiezile. Însă în niște dimineți, poate reușesc să mă strecor alături de niște elevi mai mici, să învăț cîte ceva de la alți adulți, cu nervi mai tari.
Planul A+: Mirela Retegan, Antrenorul Părinților, a pornit într-un turneu prin țară cu Campionatul Național de Joacă pentru Părinți - iar duminică 16 octombrie, între orele 10-13, se va afla la Iași. Ceea ce vă doresc și vouă, pentru că joaca... eh, ce-aș putea spune eu despre joacă, de care să nu fi auzit nimeni altcineva...?
Dacă vreți să o cunoașteți pe Mirela, dacă vreți să petreceți alături de ea trei ore de joacă, dacă vreți să aflați direct de la Antrenorul Părinților cum să le atrageți și să le mențineți atenția copiilor proprii, înscrieți-vă și participați la acest eveniment.

Probabil că Mirela n-o să apară, la Iași (sau, pe 19 noiembrie, la Bacău, tot în partea asta de lume), desculță sau cu flori în păr ca în fotografiile de pe website-ul ei - dar cercetătorii ăia britanici, care îi tot furnizează lui Nic Sârbu materiale pentru rubrica lui din Cațavencii, au demonstrat deja că florile au efect limitat asupra copiilor. Spre deosebire de cel asupra părinților - deci, haideți.

de bello dedici (din nou!)

Așa să știți: UniCredit aduce pentru a treia oară în România fabulosul simbol al performanței în fotbal, Trofeul UEFA Champions League. În 2016, în perioada 13-18 septembrie, acesta ajunge în trei orașe: 
Iași - pe 13 septembrie, în fața Palatului Culturii, între 12.30 - 20.00.
Bacău - pe 14 septembrie, în Strada Republicii 185 (parcarea magazinului Dedeman), între 15.00 - 22.00.
București - pe 17 septembrie, în piața George Enescu, între 10.00 - 22.00, și pe 18 septembrie, în Băneasa Shopping City (în zona fîntînii interioare), între 11.00 - 22.00.

Pasionații fotbalului vor avea la dispoziție un muzeu de fotbal pe roți, un spatiu de distracție și excelență sportivă pe două etaje. La primul nivel, vizitatorii au posibilitatea de a juca un meci virtual împotriva legendelor UEFA, iar apoi pot urca la balconul special amenajat, unde se pot fotografia gratuit alături de mult-rîvnitul trofeu.

Veniți oricînd, în perioadele indicate, să vă pozați cu acesta. Veniți de la prima oră a evenimentului, ca să sperați că veți smulge un autograf celor doi ambasadori oficiali ai UEFA Champions League Trophy Tour în România - Claude Makélélé (cîștigător al Trofeul UEFA Champions League cu Real Madrid, în 2002) și Miodrag Belodedici (singurul român care a câștigat Trofeul UEFA Champions League de două ori - în 1986, cu Steaua București, și în 1991, cu Steaua Roșie Belgrad.

După oprirea din România, Trofeul UEFA Champions League va ajunge în Serbia, Bosnia Herţegovina, Croaţia şi Ungaria. Pînă în prezent, turneul a vizitat 37 de orașe diferite, din 16 țări din Europa, și a fost vizitat de peste 600.000 de fani, care au făcut peste 190000 de poze cu Trofeul UEFA Champions League.

* De Bello Dedici a fost folosit, ca titlu de comentariu sportiv, de către Traian Ungureanu, în Viața Studențească - probabil/posibil chiar în 1986 sau un pic mai tîrziu (dar sigur nu mai tîrziu de iarna anului 1987)

ultimele zile în pantaloni scurți

O mai știți pe asta, nu ?

Nu se vede în poză, dar uram costumașul ăsta, normal. Nu aveam nevoie de nici-o femeie cu sau fără găină sub braț care să-mi spună 'bravo, n-ai stil' ca să-mi dau seama de asta (deși de păcatul absolut al purtatului șosetelor în sandale am aflat doar după ce am părăsit Piatra Neamțul). 

Bine, nu e ca și cum aș fi avut de ales. 'Pe vremea aia', mai toate îmbrăcămințile de copil arătau ca niște uniforme de pionier. De culori nici nu mai vorbesc - atunci cînd am ieșit prima oară din țară, după '89, în Viena, am descoperit culori despre care habar n-aveam că există.  

Așa că, într-o perioadă în care, vorba posterului, I have been putting a lot of thought into it and I just don't think being an adult is gonna work for me, tare mi-ar fi plăcut să fiu copil în perioada asta. Măcar de dragul, de pildă, al pantalonilor scurți (dar și al tricoului aferent) de la ninina.ro. Aș fi fost un copil cool, mai ales că aș fi putut să stau cu mîinile în buzunare, precum băiatul din poza cu pricina, și aș fi putut fi motivat să nu mă mai tăvălesc pe toate spațiile verzi. Ceea ce doresc și copiilor voștri.

Cu atît mai mult cu cît, pentru mine, perioada de purtat pantaloni scurți se pregătește să expire. Și nu numai pentru că se termină vara.

De joi (poimîine) încolo s-a zis cu pantalonii scurți :( O vreme, na...

am regata mea - sau nu

Știu c-a părut că săptămîna asta am fost 'la mare' - dar asta era doar componenta de wishful. Adevărul e că încă ezit (de principiu, nu în practică) între Sandalandala și vasul ăla (unul precum cel de mai jos, de pildă) care să mă ducă pe o insulă, de preferință pustie.

Nu știu să înot, iar prima oară cînd m-am urcat pe un vas demn de acest nume (pe 11 septembrie 2001, o expediție scurtă din Marsilia către Îles du Frioul) m-am udat din cap pînă-n picioare (la întoarcere). În consecință, ne-am putea găsi într-un banc cu Schrödinger: pe 11 septembrie 2016, m-aș putea sau nu m-aș putea afla la bordul velierului din poza de mai sus.


Asta pentru că, în acest an are loc în România Regata Marilor Veliere. Este pentru a doua oară cînd se organizează în patria noastră un astfel de festival. Regata Marilor Veliere aduce, între 8 și 11 septembrie, în Portul din Constanța, unele dintre cele mai spectaculoase nave cu pînze, care vor putea fi vizitate gratuit de către turiști. După ce turiștii vor vizita cele 14 nave din port, acestea vor pleca în cursă către Rusia, apoi spre Bulgaria, folosindu-se doar de forța vîntului pentru a înainta.
Ceea ce vă doresc și vouă (vizitarea gratuită, nu plecarea, pe aripile vîntului, către Rusia).

sandalandala loca

Să reiau un pic, așadar: ZorileStore.ro a pus la cale o campanie care te îmbie să cumperi orice produs de pe site pînă pe 21 august - caz în care intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei cîștigători care vor ajunge la mare, în Vama Veche, cu încă șapte prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (3+3x7, da?) au camparea, în paturi precum cele din fotografia de mai jos, în Cortul celor Șapte Simțuri de la Sandalandala, din Vama Veche, plus micul dejun asigurate, în perioada 26-29 august. 

26-29 august pică, normal, într-un week-end - ceea ce, și zic asta de ani buni, NU e perioada ideală din săptămînă pentru a te afla în Vama Veche. Pe de altă parte, însă, e final de sezon, iar Sandalandala e o Vamă în Vamă, cu micro-climatul ei propriu - deci e mai mult decît posibil să fie ok. 

În Vamă, în general, și în week-end-ul respectiv în special, n-ai nevoie de cort. Au alții corturi și, vrînd-nevrînd, le vor împărți cu tine, în cele din urmă (am scris alaltăieri cam cum funcționează asta) - în caz că, prin absurd, nu vei face parte dintre cei 3+3x7. Asta e bine, pentru că numai corturi n-au de vînzare cei de la ZorileStore.ro.
Au, însă, multe alte chestii fără de care n-aș pleca vara asta la mare, dar cea mai recentă expediție pe site-ul lor m-a dus la mai multe tipuri de pantofi casual fabuloși. Pentru că magazinul ăsta online comercializează încălțăminte Clarks. 
La testele de brand loyalty îmi ies, de regulă, scoruri destul de echilibrate - dar n-am cuvinte să-mi descriu cu suficientă acuratețe loialitatea indestructibilă față de pantofii pentru... pentru Zburători pe care îi face Clarks. I-am descoperit tîrziu, în decembrie 2008, cu ocazia unei expediții în Liverpool (cînd, profitînd de debutul crizei, mi-am luat, cred, trei perechi) - și, din acel moment, nu m-am mai despărțit de Clarks. De fapt, că știți cum sînt bărbații ăștia, prima pereche din cele trei am purtat-o zi de zi pînă în primăvara 2011, cînd s-a flendurit complet și mi-am și luat alte două perechi din Manchester. Și tot așa...

Și gata, am terminat cu îndemnurile de a da o tură pe ZorileStore.ro, inclusiv de dragul unui sejur la Sandalandala. Dar vă încurajez insistent s-o faceți - nu de alta, dar cu puțină baftă, poate ne vedem pe-acolo pe 26-29 august.

la soare te mai poți uita, dar la sandalandala ba

Deci, încă o dată, deci: dacă vrei să fii singur cu marea, să faci bine să cîștigi la loto și cu banii să-ți cumperi un iaht cît de micuț, dar cu care să te poți refugia pe o insulă. Pustie.
Însă reputația Vămii Vechi a crescut pe seama experienței de socializare. Vama e un loc în care te duci cu prietenii și în care îți faci și unii noi. Iar cortul pe plajă și terasa pe plajă vă țin împreună de dimineață pînă dimineață - pentru că, pe litoralul românesc, nu există o experiență similară nopților de petrecere în jurul totemului de la Stuf și, cu siguranță, nici cea a trezirii cu Vivaldi sau cu Haciaturian, la ora răsăritului, a über-consumatorilor de bere adormiți pe plajă.

Prieteniile, relațiile cimentate în Vamă sînt, deja, legendare. După ce trupa cu același nume a pus în circulație primul 'manual de comportament în Vama Veche', camuflat în textele pieselor lor, numeroși comentatori au interpretat și completat prevederile acestuia. Dar, după aproape 20 de ani de Vamă, vă zic cu mîna pe inimă că nu există nici-o rețetă garantată de împrietenire în Vamă.
Cîteodată nu trebuie să faci absolut nimic: dacă ai un cort, al tău, pe plajă, e suficient - și, în fiecare dimineață, te poți trezi cu cortul plin de inși (sau inse) care, în tăria nopții, nu și l-au mai găsit pe al lor sau cărora, pur si simplu, le-a fost lene să-l mai caute. Alteori poți să te dai artist de dimineața pînă dimineața și degeaba - în Vamă, ÎNTOTDEAUNA, vor exista mai mulți artiști pe metru pătrat decît în orice alt loc de pe litoralul românesc :>

Poate că e nevoie doar de un fashion statement bine calibrat. Ce element de fashion credeți că ar putea 'face diferența' într-un loc în care, prin definiție, în cea mai mare parte a timpului, îmbrăcămintea implicată în participarea la actul de socializare presupune doar o bucată (și, cîteodată, două) de material textil ? Ați ghicit :)
N-aș putea ajunge în Vamă fără o pereche de ochelari de soare. Pînă acum am ignorat, de regulă, beneficiile unui astfel de accesoriu. O singură dată în viață mi-am cumpărat, cu mîna mea, o pereche de ochelari de soare (în Atena, în 2004) - și, bineînțeles că, ani în șir, mă ciocneam de ei cu regularitate din octombrie pînă în iunie, după care aceștia deveneau de negăsit fix pe perioada verii. Deci, neapărat unii noi și cu upgrade la nivelul anului 2016 - minunățiile de la Sandalandala (unde plănuiesc să poposesc o noapte, poate două) trebuie privite cu precauție, să nu se învețe retina cu foarte binele.       

Ochelarii de soare ar fi ideal de achiziționat de la ZorileStore.ro - pentru că aceștia au pus la cale o campanie cel puțin atrăgătoare: cică, în cazul în care cumperi orice produs de pe site pînă pe 21 august, intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei cîștigători care vor ajunge la mare, în Vama Veche, cu încă șapte prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (trei cîștigători cu cîte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri de la Sandalandala și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 august. Ei...?

i am sandalandala

N-am fost niciodată ipocrit cu privire la Vama Veche. N-am pretins că hălăduiam pe acolo atunci cînd pe plajă întîlneai doar nisip și clujeni, iar berea trebuia adusă din Mangalia. Am stat prima oară în Vamă deabia în 1997. Pe atunci, acolo existau doar patru (4) stabilimente: Bibi, Mitocanu, Stuful și încă o chestie pe străduța secundară de lîngă Bibi, a unui tip pe care nu l-am mai văzut în anul următor (deși e posibil să fi revenit ulterior). Între Bibi și plaja propriu-zisă se afla un pîlc de ciulini. Între ciulini și orice altceva și mare - cîteva zeci de inși. Nu cred, deci, că am ratat 'adevărata Vamă': patru crîșme în buza plajei erau absolut ok. 
Cinci-șase ani mai tîrziu, cu mult mai multe crîșme și mult mai mulți inși, încă lucrurile erau ok. În definitiv, în anii aceia, Vama devenise mai puțin un loc în care faci plajă, faci baie și privești răsăritul într-o poziție de yoga, cît o locație favorizată întru socializarea unor inși speciali care nu se duc, 'la mare', nici la Mamaia, nici la Eforie Nord. Și cum ['cercetătorii britanici' au descoperit că] există o grămadă de tipologii de inși care nu se duc, 'la mare', nici la Mamaia, nici la Eforie Nord, modificarea peisajului demografic a dus inevitabil la atomizarea Vămii. De mulți ani, există mai multe Vămi Vechi, foarte mici. 

Dacă reușesc cumva să ajung anul ăsta, fie și măcar pentru două dimineți, plănuiesc o escală la micro-Vama din Sandalandala. Am făcut un tur pe-acolo acum doi ani - și de atunci îi tot dau tîrcoale, fără să fi îndrăznit. 

Nici n-are sens să încerc să descriu în cuvinte cît de cool e. Și, oricum, sigur apare cîte-o chestie nouă în fiecare săptămînă, deci aș fi perpetuu în urmă cu orice descriere. Sper, doar, că, odată ce a apărut ceva nou, nu dispare nimic 'vechi'- de pildă mașinile alea de spălat, despre care cred că sînt o prezență genială într-un camping. Prietenii știu, firește, de ce - de ce anume exact acum, adică.

Să ne echipăm, așadar. 
N-aș putea pleca spre Sandalandala fără un rucsac - ori, mă rog, ghiozdan, sau cum l-or numi anul ăsta copiii sub 30 de ani. Rucsacul e esențial, pentru că îl poți păstra gata echipat pentru orice expediție - și pentru cinci zile la Barcelona și pentru două zile în Vamă. Eu, cel puțin, așa fac: singurul obiect pe care îl scot de acolo cînd nu mă deplasez e laptopul. Ok, și tricoul-pijama - ca să-l spăl, din cînd în cînd. Și poate încărcătorul de telefon. Of, și probabil ar trebui să nu mai car chiar peste tot punguțele cu monezi (euro-cenți, stotinki, pennies) - căci, de cînd n-am mai apucat să cheltuiesc din ele (dar s-au tot adunat), au ajuns să cîntărească aproape cît laptopul. Na, c-am deschis rucsacul Pandorei... 


Rucsacul de mare (Mediterana sau Neagră) ar fi ideal de achiziționat de la ZorileStore.ro - pentru că aceștia au pus la cale o campanie cel puțin atrăgătoare: cică, în cazul în care cumperi orice produs de pe site pînă pe 21 august, intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei cîștigători care vor ajunge la mare, în Vama Veche, cu încă șapte prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (trei cîștigători cu cîte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri de la Sandalandala și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 august. Ei...?

învingătorii concurează în septembrie

Azi e Ziua a Șaptea. De Olimpiadă. Da, știu că deschiderea oficială a avut loc pe 5 august, dar unul dintre sporturi a avut meciuri programate încă din data de 3, ghiciți care dintre ele !
Și încă n-a apărut nici-o medalie pentru România. Și ne mirăm. 

Pentru bărbați e ok, totuși. Nu e ca și cum ar exista puhoaie de bărbați români care să-și fi blocat telecomanda pe TVR zilele astea, dar experiența de pînă acum cu Olimpiada e un bun antrenament pentru meciul de debut al naționalei de fotbal, în preminariile Mondialelor din 2018, pe 4 septembrie.

Așa că, în Ziua asta a Șaptea, vă propun să începem deja să ne transferăm speranțele în perioada 7-18 septembrie - cînd, tot la Rio, va avea loc ceremonia de deschidere a 'celeilalte Olimpiade': Jocurile Paralimpice. 
La care, anul acesta, România participă cu 11 sportivi. Ceea ce e, deja, un succes - acum patru ani, la Londra, fuseseră doar șase. 

Florin Cojoc. Eduard Novak. Olah Attilah. Alex Bologa. Șerban Iulian. Mihaela Lulea. Naomi Ciorap. Samuel Ciorap. Dacin Makszin. Bobi Simon. Florentina Hrișcu. Hai că nu-s multe nume...
E greu să urăm baftă și alte alea zecilor de sportivi români care se află în acest moment la Rio de Janeiro. Nici nu-i știm pe toți, n-avem cum. Însă cînd sînt doar 11 (cît o echipă de fotbal!) e mai simplu. Cu atît mai mult cu cît aceștia 11 știu foarte bine, mai bine decît mulți alți sportivi profesioniști, că singura dizabilitate este o atitudine nepotrivită.
Hai baftă, campionilor ! :)

Așa să știți: Olympus, unul dintre cei mai mari producători de pe piața locală de lactate, susține pentru a doua oară consecutiv echipa paralimpică română la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro. Prin intermediul campaniei Susținem adevărații învingători, Olympus are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, oferind sportivilor cu dizabilități o expunere care să le asigure un nivel de notorietate crescut, comparabil cu cel al sportivilor fără dizabilități. 
În perioada iulie – septembrie, Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată. Mai multe informații cu privire la inițiativa începută de Olympus se pot găsi pe pagina dedicată campaniei: 

castel de nisip

În copilărie avem tot felul de planuri grandioase legate de muncă și viață. Nu, nu mă refer la faptul că mai toți băieții vor să se facă astronauți și nici-unul nu vrea să devină contabil sau instalator. Mă gîndesc la chestii mai banale.

De pildă: cănd eram (mai) mic, nu mă despărțeam de un cîine de plastic, un Pluto portocaliu. 

V-ați fi așteptat ca, de îndată ce aș fi fost capabil să tratez o necuvîntătoare vie altfel decît pe găinile de la bunica, să devin posesor de cățel. Eh, necîștigător ! - cam tot pe la vîrsta din fotografia de mai sus, m-am procopsit cu urma a doi colți de cîine pe brațul stîng, drept care nu m-am mai înțeles niciodată foarte bine cu o astfel de vietate încă din prima nanosecundă (aia care definește, fundamental, relația). Ba chiar mai rău de atît, în vremea din urmă am conviețuit cîțiva ani cu o pisică neagră. 
Au mai trecut niște ani și, între cele cîteva sejururi de-ale mele la Casa Pionierilor, am făcut și karting. Dar, ca să nu pățesc ca tata, care a avut permis de conducere, dar n-a avut niciodată mașină, am devenit șofer deabia acum opt ani. La momentul respectiv nu aveam nici eu mașină, DAR fusesem păcălit că, în ipoteza în care devin șofer cu acte, aș putea avea acces la una. Lucrul ăsta nu s-a întîmplat, dept care, după fix două luni în care n-am condus nici măcar pisica aia pînă la baie, mi-am luat o mașină. Mă rog, putem s-o numim și așa, știu cel puțin trei persoane care foloseau acest termen - cel puțin în prezența mea...
În fine, ca să împing lista asta pînă la cel mai traumatic nivel, de la o anumită vîrstă începusem să-mi doresc insistent să-mi părăsesc orașul meu post-natal pentru mai multă vreme. Și totuși, iată-mă, deocamdată, înapoi aici - într-un loc în care nici pokemonii nu cutează să se aventureze.
Cîteodată, atunci cînd arunci o privire, fie și fulgerătoare, asupra planurilor tale din copilărie, poate deveni, tot pentru o fracțiune infimă de timp, un pic mai complicat să fii un adult responsabil.  

Nu și dacă ai continuat să te joci.
În nici-un atelier sau spectacol de teatru labirint (din 2008 încoace) n-am avut o imprimantă 3D (și mai durează un pic pînă cîștigă vreunul din noi la loto ca să plănuiască o astfel de investiție). Am folosit, deci, mereu, hîrtie și cartoane și lipici și alte alea ca să ne construim artefacte de care aveam nevoie. Cîteodată am folosit plastilină. Dar pentru toamna asta, cînd am niște planuri pentru Slatina și pentru un loc de lîngă Piatra Neamț (pe care nu-l știu încă), s-ar putea să am o soluție nouă, și haioasă și spectaculoasă: niscaiva nisip kinetic. 

Nisipul kinetic, pe care importatorii lui în România îl descriu ca fiind compus din 98% nisip și 2% magie, e un material care bate plastilina de la mare distanță: nu se usucă, nu se împrăștie, nu se lipește de mîini și nu murdărește. Și, firește, nu e toxic - deși, dacă vrei să-ți modelezi din el clătitele preferate, ar fi de dorit să nu le iei atît de în serios încît să le și consumi. Ia priviți aici:

Cool, nu ? Deabia aștept să văd ce le trăznește prin cap unor copii, mai mari și mai foarte mari, din Slatina și de undeva din Neamț, să construiască din el :)

În ceea ce mă privește, cred că e clar de-acum, nu ? Pentru început o să-mi fac mîna cu un cățel - poate nu chiar portocaliu, mai degrabă verde sau roșu. Apoi, mult mai motivat și mai instruit, o să-mi fac o mașinuță.
Un alt oraș post-natal n-ar avea nici un haz, totuși. Căci fără oameni...   

mișcarea face

Am mai pomenit și în anii trecuți: caravana Mişcarea face bine, powered by Dolce Sport, a revenit, de-acum pentru a șasea oară, sub forma unui festival sportiv – Cea mai mare oră de sport. A trecut prin București, iar astăzi are loc în Brașov. 

Da, Brașov e orașul ăla în care, într-o vreme, reveneam în fiecare an cu 2-3 zile înainte de Crăciun, ca să fac singurul sport care îmi mai era accesibil în afară de bridge: cățăratul pe Colină. Apoi fumat pe Colină și înapoi la vale - mult mai repede, probabil datorită aerului tare al înălțimilor. Și ca să nu amestec sporturile, într-un alt anotimp, tot la Brașov am prins cea mai bună clasare la niște naționale de bridge - de tineret, dar tot naționale...

Festivalul are loc în Piața Sfatului, în intervalul orar 9.00 – 21.00 și cuprinde:

• Clase de fitness cu unii dintre cei mai buni instructori din ţară şi din străinătate: RealRyder - biciclete, OneCore – step aerobic, Zumba, Steel Programs, Kangoo Jumps, TotalGym – Functional Training, Boot camp şi Shooting Gate pentru pasionații de fotbal;
• Kids BikeSchool – zonă specială de poligon pentru copii, unde cei mici vor învăța, alături de instructori specializați, tehnici de mers pe bicicletă și reguli de circulație și de siguranță în trafic;
• Crosul caritabil UpDown Run, cu două probe, în buclă, cu start în Piaţa Sfatului: 4 km, pentru cei care vor să descopere bucuria alergării, și 7 km, cu 340 m diferenţă de nivel, pentru alergătorii de cursă mai lungă şi care nu se tem de înălţimi şi căţărări.

Cea mai mare oră de sport este un festival de fitness și sport, pus în scenă de smartatletic şi GetFit pentru Dolce Sport şi Telekom Romania, în parteneriat cu Asociația Șapte Scări din Braşov. Parteneri: Aqua Carpatica, Ciuc Natur Radler, Eisberg.

marea răcoreală, micuța ceială

În mediul în care am copilărit eu, ceaiul avea un scop strict medicinal. A fost nevoie de mulți ani, de o schimbare de regim politic, de mileniu - și de niște ceaiuri descoperite ba în Maroc, ba în Anglia, ba în Tuecia, ca să mă las convins că pe lume nu există numai ceaiul de mușețel și cel de anghinare.    

Știu că au apărut ceainării, destul de repede, în București după 1996 și că au fost văzute de la bun început ca niște locuri posh, pentru oameni fini care nu vor să se amestece cu băutorii de bere - dar eu fiind fumător, am reacționat mai greu...

Și pînă ce am reacționat, a apărut și ice tea-ul...

Scriu asta ca să vă zic de ArtaCeaiului.ro și de ale lor ice teas. Căci e vară și nu sîntem în Maroc. Și, de pildă, de exotic ice - căci combinația de mango cu portocale e fabuloasă vara ! Și aici și în Barcelona, unde m-am întîlnit eu prima oară cu ea :)

Așa să știți, deci, că:

* Ice Tea by Arta Ceaiului e 100% natural, conține doar bucăți de fructe și frunze de ceai

* Ice Tea by Arta Ceaiului îți ajunge toată vara: comanzi sortimentele preferate din magazinul lor online, ți se livrează acasă în 24–48 de ore și le ai la dispoziție oricînd ai chef să te racorești

* Ice Tea by Arta Ceaiului nu îngrașă, putînd fi preparat fără zahăr, sau adaugînd o cantitate mică de miere sau îndulcitor natural

* Ice Tea by Arta Ceaiului vine într-o gamă largă de arome, dată de varietatea ingredientelor: ai de ales între combinații inedite de fructe autohtone (căpșuni, fructe de pădure, mere, pere) sau fructe exotice (mango, ananas, papaya, portocale roșii, banană)

* Ice Tea by Arta Ceaiului se poate consuma atît în varianta fără teină (pentru copii sau pentru cei care vor să-și reducă consumul de cofeină) sau în varianta cu teină - pentru cei care vor să se și energizeze în timp ce se răcoresc

* Ice Tea by Arta Ceaiului e foarte simplu de preparat, ai control total asupra intensității gustului și poți să-l iei peste tot cu tine, într-un termos.

Iar despre ceaiurile din Maroc vorbim la iarnă - pe răcoare (aici), dar în Africa (acolo). 

meriți un o'scar

Lucian, știu că deja știi mai multe decît orice alt elev de 14 ani de pe-aici despre mașina timpului. Așa că n-o să te miri dacă îți spun că mesajul ăsta vine de la un Lucian din viitor care, din respect față de toți oamenii ăia care se chinuie să explice diferitele tipuri de paradoxuri temporale, se rezumă la acest mesaj. Ok, și poate la încă unul, mai încolo, care să conțină niște numere la loto.

Chiar acum cîteva săptămîni aveam o discuție cu niște elevi, în care eu întrebasem 'la ce e bună școala?', iar ei, după ce și-au dat niște coate, începuseră să bolborosească lucruri despre modul în care școala te ajută să capeți o slujbă. Normal (?) că m-am enervat un pic - parcă îi auzeam pe părinții lor cu 'ține-te de școală, băiete, ca să mănînci o pîine mai albă'. Pe vremea aceea habar n-aveam că pîinea albă e periculoasă, dar tot aveam o reacție adversă la vorba asta. Mă rog, să nu deviez... M-am enervat, dar normal că n-am zis nimic, doar îmi mijisem ochii și aveam o expresie wtf pe toată fața. wtf înseamnă... las'că îți explic asta în alt mesaj din viitor. Am început să le zic că a avea o slujbă nu e un scop în viață, că un scop rezonabil ar fi să știi să faci bine lucruri de care au nevoie alții - și care, în consecință, să te plătească pentru lucrurile alea. Din astea. Însă copiii începuseră să se uite ciudat la mine, cu niște priviri goale - firește, cei doi care își uitaseră mobilele în genți, pe hol. Un mobil e... bleah, never mind...  

După care, m-am mai gîndit: în definitiv, ce-i așa de rău că își doresc, de la vîrsta asta, să aibă o slujbă ? Nu e ca și cum mi-ar fi spus vreunul din ei că vrea ca Moș Crăciun să-i aducă garanția unei pensii civilizate. Că nu știu cum aș fi reacționat dacă auzeam cuvîntul 'pensie'...

Despre ce e vorba, de fapt: în viitorul ăsta în care trăiesc eu (2016, în caz că te întrebi, o să atingi această vîrstă venerabilă!), există un program pe nume Școala Comercială Austriacă din România (o'SCAR) - un program de învățămînt profesional dual inițiat de Secția Comercială a Ambasadei Austriei și dezvoltat împreună cu șapte companii faimoase: BILLA, C&A, Deichmann, Hervis, HUMANIC, kika și Telekom Romania. o'SCAR oferă o formare profesională în sistem dual, sistem cu tradiție în ţări precum Austria, Germania și Elveția, sistem care pune accentul în mod deosebit pe formarea practică și legătura stransă între companii şi școală. Dacă tocmai ai terminat clasa a VIII-a, ai la dispoziție un program de trei ani în care te pregătești atît teoretic, cît și practic, în meseria de comerciant-vînzător.

Programul a debutat în septembrie 2015, iar anul acesta își deschide porțile pentru o a doua generație de elevi o'SCAR. Înscrierile în programul o'SCAR se realizează la sediul Colegiului Economic Costin C. Kiritescu, în trei perioade: 13-17 iunie şi 21 iunie 2016, 16-17 august 2016 și 1-2 septembrie 2016.

Cred că e clar: ceea ce oferă o'SCAR elevilor este mai mult decât perspectiva de a deveni vînzător; absolvirea programului oferă tinerilor oportunitatea obţinerii unui job şi dezvoltarea unei cariere în cadrul companiilor partenere îmediat ce ce ies de pe băncile școlii.

Programul începe în septembrie 2016 şi durează trei ani, timp în care elevii o'SCAR beneficiază de următoarele avantaje:

• pregătire practică alături de cei mai buni profesioniști din retail în companii comerciale de renume;
• bursă lunară de pînă la 400 de lei;
• cursuri cu accent deosebit pe pregătirea practică, facilitînd accesul rapid la un loc de muncă şi independenţă financiară;
• prioritate la angajare în cadrul companiilor partenere;
• perspective de dezvoltare a carierei în cadrul companiilor partenere;
• certificat profesional recunoscut în Uniunea Europeană;
• prime pentru excelență și alte facilități;
• cheltuieli de transport asigurate;
• și, în fine: cursurile programului o'SCAR sînt gratuite.

Mai multe detalii despre program - aici: http://www.edumanager.ro/articol.php?id=17657.
Sau, dacă ți-e lene să citești, și uiți de ADHD-ul ăla preț de patru minute jumate, privește asta:

Ei, cum sună ? Ai putea să uiți că, după ce te-ai întors de la ultimul examen de treaptă, tac'tu a plecat să se intereseze cum ai putea deveni ucenic la un fotograf. Aa, stai că asta nu s-a întîmplat încă. Și poți să și uiți de pățania asta, că te-ai clasat al șaptelea la examenul ăla pe care credeai că nu l-ai luat. 

Și, da, mesajul următor de la mine o să conțină și niște numere de loto, că doar n-o să fii comerciant-vînzător toată viața. Sau poate da, căci o să ai multe colege, o să cunoști în fiecare zi oameni noi și, în general, o să ai o viață foarte colorată :)

plinul de seară

Frigiderul joacă un rol central în viața mea. Pe bune, e plasat aproape în centrul geometric al casei. Acolo îi și șade bine, pentru că tebuie să se vadă din orice direcție:
* ciurda de magneți de frigider cu logo-uri de țări și capitale - de fapt, material didactic pentru semiotica branding-ului de locație;
* mesajele - am o pungă de cuvinte (tot un fel de magneți de frigider, în felul lor) primite de la Total Film, acum cîțiva ani;
* alte mesaje - post-it-uri de vreo cinci culori.

Nu mă întrebați ce e în frigider, în afară de brînze și varii ingrediente ale unei salate de roșii, că nu știu. Întrebați-mă în perioada 14-17 ale fiecărei luni.

Frigiderul este, deci, un suport media esențial. Prezența lui în centrul geometric al unei case e importantă. Trebuie să se afle acolo, inspiră siguranță și stabilitate. Cu cît mai mult [timp], cu atît mai bine. 

N-am fotografie cu el, că nu s-ar vedea bine magneții. Și acuma, între noi fie vorba, e mai binevenită o fotografie cu un frigider plin. Firește, deschis - ca să vedeți că e plin. 

Și ce dacă e deschis ? Și ce dacă se poate strica ? Cei de la Liebherr au avut ideea să acorde șase ani garanție clienților care le cumpără produsele în perioada 15 mai – 31 august 2016. Mai multe informații despre această garanție - uite-aici: http://liebherr-electrocasnice.ro/campanie_liebherr_6_ani_garantie_2016_05_15.htm

Așa să știți ! Siguranță și stabilitate. Și cînd o să se înmulțească (și ieftinească) modelele alea de frigider cu televizor incorporat - cine mai are nevoie de alt totem ?

jucării pentru alți copii

Am uitat să vă spun, apoi am așteptat să vină vacanța: pe 1 iunie am tras o fugă la Târgu Neamț, ca să dau o mînă de ajutor la montarea expoziției Jucării de altădată în Muzeul de Istorie și Etnografie de acolo. De dragul jucăriilor (pe care le știam, din Piatra Neamț), și al artistului plastic (și mare colecționar de jucării de pe vremea comunismului) Iulian Gorea. 

Expoziția rămîne în locație pînă pe 1 septembrie - parter, sala din dreapta. Muzeul e mic și foarte (citește 'excesiv de') liniștit. Deranjați-l, dacă aveți drum pe-acolo !

Pentru orice alt tip de jucării - pe http://depozit-online.ro :)

la la mulți ani, blogal initiative :)

...mai bine mai tîrziu decît niciodată :) Că așa-i cînd împlinești 5 ani și nu faci un party de care să se audă și pînă-n vîrful munților - ți se urează la mulți ani și peste o săptămînă, și peste două...

Căci știți deja de Blogal Initiative. Nu sînt multe de vorbit despre ei - pentru că sînt, pur și simplu, de văzut (respectiv, citit) ! Nici chiar ei nu zic multe despre ei, în virtutea aceluiași principiu :)   

Cu excepția faptului că sînt buni. Am zis asta de cel puțin o dată pe an: în materie de platformă pentru bloggeri au conceptul cel mai funcțional și mai atractiv din România. În urmă cu aproape trei ani, atunci cînd m-am apucat de scris regulat pe Brînzoaice cu gem, am evaluat mai multe proiecte de acest tip - și m-am alăturat și am rămas alături de Blogal Initiative, în toată această perioadă.

Prin urmare, atunci cînd sînt chestionat cu privire la ce-aș face eu dacă aș fi șeful Blogal Initiative (mă rog, probabil pentru mai mult de o zi!), răspunsul meu nu poate fi decît dezamăgitor de previzibil: n-aș schimba nimic, platforma e beton așa cum e !
Nuanță: mai exact, aș consolida linia de strategie de dezvoltare (probabil) existentă. 'Pe orizontală' aș încerca să revitalizez nucleele locale mai apatice (Iași, din punctul meu de vedere, un 'campionat local' pe care l-am cîștigat liniștit chiar și în perioada în care n-am mai scris zilnic) și m-aș întreba dacă nu cumva s-a creat o piață pentru așa ceva și în, de pildă, Constanța și Oradea. Iar 'pe verticală' aș ieși mai consistent în offline - cu participări la (și poate co-sponsorizări de) evenimente și, neapărat, cu întîlniri regulate între membri, inclusiv la nivel regional. 
Dar n-aș vrea să fiu șef la Blogal Initiative. Cine poate bea atîta bere...?