jucării pentru alți copii

Am uitat să vă spun, apoi am așteptat să vină vacanța: pe 1 iunie am tras o fugă la Târgu Neamț, ca să dau o mînă de ajutor la montarea expoziției Jucării de altădată în Muzeul de Istorie și Etnografie de acolo. De dragul jucăriilor (pe care le știam, din Piatra Neamț), și al artistului plastic (și mare colecționar de jucării de pe vremea comunismului) Iulian Gorea. 

Expoziția rămîne în locație pînă pe 1 septembrie - parter, sala din dreapta. Muzeul e mic și foarte (citește 'excesiv de') liniștit. Deranjați-l, dacă aveți drum pe-acolo !

Pentru orice alt tip de jucării - pe http://depozit-online.ro :)

greu, de data asta, fără atinsul exponatelor :)

În România există, de-acum, mai multe nuclee de potențiali fondatori ai unor muzee ale copilăriei sau destinate exclusiv copiilor, dar colecționarul Iulian Gorea din Piatra Neamț își dorește, în primul rînd, un muzeu al jucăriilor. 
Însă, în așteptarea momentului de clarificare a conceptului de 'muzeu al copilăriei' sau a aceluia în care un membru al unei grupări de colecționari cîștigă la loto și își mută versiunea sa de concept într-un spațiu expozițional permanent echivalent unui muzeu, colecționarul nu se rezumă la jucării - recuperează, firesc, orice alte obiecte legate de copilăria în comunism: nu doar jucării, de la păpuși pînă la mașinuțe și trenulețe, ci și jocuri, rechizite, fotografii, acte (carnete de elev, de pildă), reviste, #younameit.

Și, cînd ți se oferă oportunitatea de a expune într-un muzeu veritabil, aduci tot ce ai - că or ști oamenii ăia cum să selecteze și să aranjeze expoziția, doar 'au demonstrat că-și cunosc meseria'...    

Expoziția de la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț se numește Jucării de ieri și de astăzi, deoarece colecției aparținînd lui Iulian Gorea și fiului său Ștefan i s-au alăturat, de pildă, și un pick-up, dar și un costum complet de pionieră aparținînd altui colecționar, dar și cîteva seturi consistente de jucării LEGO, contribuția unor elevi de la două școli din Piatra Neamț (acestea din urmă pe holul conex sălii de expoziție).

Fabuloasă colecție, într-adevăr !   

Dar, poate și pentru că această expoziție a fost instalată exact în spațiul eliberat de depozitarea precipitată ocazionată de devoalarea unor Mărturii din anii comunismului, modul de tratare al exponatelor a fost identic: nu doar jucării, pînă la urmă, ci orice artefacte reprezentative pentru copilăria în comunism (inclusiv un pick-up); grupate, cît de cît, pe categorii, în vitrine - însă doar grupate, pur și simplu, fără vreun concept clar; și, așa cum v-ați obișnuit, fără absolut nici-un fel de efort de interpretare. O expoziție, deci, minunată pentru adulții care au copilărit sau adolescențit în anii '70-'80, pentru că doar aceștia nu au nevoie de explicații referitoare la exponate - dar și pentru că doar aceștia, cel mai probabil, încă nu se așteaptă la cine știe ce de la un muzeu în anul de grație 2015.   

 

Vestea bună ? Mult mai puține (dar suficiente) plăcuțe cu inscripția 'Vă rugăm nu atingeți exponatele!' :) Ar fi fost și culmea, mai ales într-o expoziție în care tentația (și, deci, riscul) ca această rugăminte să fie ignorată e considerabilă... 

Atenție, deci, autorități ! Fotografia de mai sus surprinde o... o... nici nu știu cum să-i spun - o grozăvie, o încălcare a unui principiu sfînt al unui muzeu respectabil: NU ATINGE EXPONATELE ! Însă cum nu foarte multe muzee respectabile se înghesuie să expună artefacte împrumutate de la persoane private, și foarte puține expun jucării, bănuiesc că, în acest caz, scorul dintre colecție (fabuloasă, da?) și expoziție (hm, da?poate fi considerat o remiză benefică pentru toată lumea.