i am sandalandala

N-am fost niciodată ipocrit cu privire la Vama Veche. N-am pretins că hălăduiam pe acolo atunci cînd pe plajă întîlneai doar nisip și clujeni, iar berea trebuia adusă din Mangalia. Am stat prima oară în Vamă deabia în 1997. Pe atunci, acolo existau doar patru (4) stabilimente: Bibi, Mitocanu, Stuful și încă o chestie pe străduța secundară de lîngă Bibi, a unui tip pe care nu l-am mai văzut în anul următor (deși e posibil să fi revenit ulterior). Între Bibi și plaja propriu-zisă se afla un pîlc de ciulini. Între ciulini și orice altceva și mare - cîteva zeci de inși. Nu cred, deci, că am ratat 'adevărata Vamă': patru crîșme în buza plajei erau absolut ok. 
Cinci-șase ani mai tîrziu, cu mult mai multe crîșme și mult mai mulți inși, încă lucrurile erau ok. În definitiv, în anii aceia, Vama devenise mai puțin un loc în care faci plajă, faci baie și privești răsăritul într-o poziție de yoga, cît o locație favorizată întru socializarea unor inși speciali care nu se duc, 'la mare', nici la Mamaia, nici la Eforie Nord. Și cum ['cercetătorii britanici' au descoperit că] există o grămadă de tipologii de inși care nu se duc, 'la mare', nici la Mamaia, nici la Eforie Nord, modificarea peisajului demografic a dus inevitabil la atomizarea Vămii. De mulți ani, există mai multe Vămi Vechi, foarte mici. 

Dacă reușesc cumva să ajung anul ăsta, fie și măcar pentru două dimineți, plănuiesc o escală la micro-Vama din Sandalandala. Am făcut un tur pe-acolo acum doi ani - și de atunci îi tot dau tîrcoale, fără să fi îndrăznit. 

Nici n-are sens să încerc să descriu în cuvinte cît de cool e. Și, oricum, sigur apare cîte-o chestie nouă în fiecare săptămînă, deci aș fi perpetuu în urmă cu orice descriere. Sper, doar, că, odată ce a apărut ceva nou, nu dispare nimic 'vechi'- de pildă mașinile alea de spălat, despre care cred că sînt o prezență genială într-un camping. Prietenii știu, firește, de ce - de ce anume exact acum, adică.

Să ne echipăm, așadar. 
N-aș putea pleca spre Sandalandala fără un rucsac - ori, mă rog, ghiozdan, sau cum l-or numi anul ăsta copiii sub 30 de ani. Rucsacul e esențial, pentru că îl poți păstra gata echipat pentru orice expediție - și pentru cinci zile la Barcelona și pentru două zile în Vamă. Eu, cel puțin, așa fac: singurul obiect pe care îl scot de acolo cînd nu mă deplasez e laptopul. Ok, și tricoul-pijama - ca să-l spăl, din cînd în cînd. Și poate încărcătorul de telefon. Of, și probabil ar trebui să nu mai car chiar peste tot punguțele cu monezi (euro-cenți, stotinki, pennies) - căci, de cînd n-am mai apucat să cheltuiesc din ele (dar s-au tot adunat), au ajuns să cîntărească aproape cît laptopul. Na, c-am deschis rucsacul Pandorei... 


Rucsacul de mare (Mediterana sau Neagră) ar fi ideal de achiziționat de la ZorileStore.ro - pentru că aceștia au pus la cale o campanie cel puțin atrăgătoare: cică, în cazul în care cumperi orice produs de pe site pînă pe 21 august, intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei cîștigători care vor ajunge la mare, în Vama Veche, cu încă șapte prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (trei cîștigători cu cîte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri de la Sandalandala și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 august. Ei...?