dust: sunday

saturday (forever)

Eu nu prea am scris despre artiști la viața mea (că e greu tare). Am făcut cîteva reportaje la concerte și festivaluri, am scris cronici serioase de teatru - dar n-am fost niciodată în stare (sau n-am avut răbdare) să scriu zece pagini jumate despre Smiley, ca Luiza Vasiliu, sau altceva de genul ăsta. De fapt, am la activ doar două 'portrete' de artiști, ambele înainte de 1990. Ce s-o mai lungesc... în contextul ăsta, voiam doar să mă laud: sînt primul jurnalist ever care a scris despre Maria Răducanu și vocea ei fabuloasă, în 1988. 
După care, firește, am mai tot pomenit prezențele ei pe scenă de cîteva ori, tot doar înainte de 1990 - căci de unde atîtea cuvinte (și ce cuvinte?!) ca să descrii ce se întîmplă atunci cînd Maria deschide gura și tot spațiul din jurul ei se umple de fluturi...  

*** Cînd am întîlnit-o prima oară pe Maria (în Iași, unde era studentă), eu eram, deja, în București. Dar de Joni Mitchell dădusem tot în Iași - cu niște ani înainte, primisem o casetă audio originală de la o colegă blondă și foarte cîrlionțată, care o avea de la Sorin Antohi. O casetă audio e o chestie care semăna destul de tare cu casetele DV de astăzi (dar era mai mare) și se folosea în niște aparate numite casetofoane - nu știți voi...:>       

Post by Lucian Branea.