la pas, prin moldova

Numai călătorului cu pasul i se revelează normalitatea. Niciodată plictisitoare.

Restul - aici: http://adevarul.ro/moldova/social/momentul-2009-botezul-societatii-civile-republica-moldova-1_54b62a51448e03c0fd952fa3/index.html

români și cărți libere la freiburg

Știam (de pe la Europa Liberă) de Freiburg, dar mi-a fost întotdeauna peste mînă: mult mai aproape de Basel (Elveția) și de Mulhouse (Franța) decît de München sau Frankfurt. Și, chiar dacă mi-ar fi fost în drum, e puțin probabil că aș fi luat în serios Biblioteca Română din Freiburg - sigur că suna foarte bine plasarea unei biblioteci românești într-un colț bine ascuns de Germanie, care se numește și Cetatea Liberă pe deasupra, dar totuși... Era puțin probabil să găsesc Codul lui Cantemir sau vreo operă complet necunoscută a lui Neagoe Basarab în vreunul din rafturile ei...

  
Apoi l-am citit (și l-am crezut) pe Neagu Djuvara: 

Biblioteca reprezintă totuşi un model unic, nu mai avem în altă ţară o bibliotecă românească. La Paris, în Germania, în Spania nu văd să existe altceva decît această bibliotecă de zeci de mii de volume, şi care să-i intereseze pe români şi pe cei care se interesează de România. [...] Biblioteca este un unicat, mai ales că se află într-o mare ţară occidentală, e ceva preţios, [...]

Concret: peste 70000 de volume și o istorie de peste 65 de ani. Luate, toate, în serios de o echipă formată din dr. Mihaela Toader, expert în memoria exilului românesc, George Ștefan Năzăreanu (grafician) şi Alexandru Dumitru Filimon (comunicare și PR), care a pus la cale un proiect ce își propune "să evidenţieze aportul Bibliotecii Române din Freiburg la continuitatea spaţiului cultural românesc în Occident şi să atragă atenţia publicului asupra importanţei exilului, diasporei şi căilor europenizării societăţii româneşti actuale." 

Un pic mai sec, deci: Institutul Român / Biblioteca Română din Freiburg, Germania, sprijinit de Ministerul Afacerilor Externe — Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, lansează proiectul cultural Comori ascunse la Biblioteca Română din Freiburg, ce are loc în perioada 10-15 octombrie 2014 la Freiburg, Germania. Adică o expoziție - cu vorbele organizatorilor: "o radiografie a principalelor comori ale Bibliotecii Române din Freiburg (cărți vechi, documente istorice, elemente de folclor și prețioase elemente religioase de cult, scrisori ale unor personalități ale culturii române etc.)"; și o conferință de presă, în 11 octombrie, la ora 12.00, la sediul Bibliotecii.

Istoria Bibliotecii Române din Freiburg debutează pe 1 mai 1949, la inițiativa unui grup de 15 refugiaţi, care propun o structură formată din Virgil Mihăilescu (director), Mircea Manolescu (bibliotecar-secretar), studentul Marcel Preoţescu (administrator) şi avocatul Mircea Orendovici (casier). Biblioteca a fost înscrisă, ulterior, în Vereinsregister, la Tribunalul Freiburg, cu nr. 442, în data de 21 iulie 1950, ca Verein Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek e. V.. La început de drum, aceasta cuprindea următoarele colecții: 178 de volume și broșuri diverse, 16 numere din publicații periodice străine, 12 manuscrise (lucrări de doctorat). Astăzi biblioteca cuprinde (n-ați uitat, nu?) peste 70000 de volume. 

Ceea ce vă doresc și vouă :)

este tinereţea o virtute ? tineret acultural sau digital ?

Cică lista de norme ale ‘generației digitale’ include faptul că aceștia pun preţ pe libertate (libertatea de a fi ceea ce sunt, libertatea de a alege), că vor să personalizeze absolut totul, până şi propriile slujbe (astfel încât toate experienţele prin care trec să fie şi fun), că au învăţat repede să fie sceptici, să evalueze ce văd şi ce citesc în orice media, că pun preţ pe integritate (sunt oneşti, transparenţi, îşi respectă angajamentele), că lucrează minunat în colaborare, cu amicii online şi la locul de muncă, iubesc viteza și adoră să inoveze. Dacă parcurgem lista asta, e evident că ne seamănă: sunt tot ce ne-am dori noi să fim, dacă n-am avea de plătit ratele alea…

Restul - pe catchy.ro. Hm, tot interviu...

Roşia Montană - o supapă pentru naţionalismul etnic

Guest post: Alexandru D. Filimon / http://zeteticgroup.wordpress.com

Când se va scrie o biografie a civismului românesc cu nuanţe ecologico-culturale, “experimentul protestelor paşnice” va avea o relevanţă sporită în a ne redefini ca cetăţeni (în unele cazuri de a ne “boteza” cetăţeni).

În discursul public recent, vocabula “naţionalism” a fost utilizată pentru a descrie fenomenul protestelor recente. Aprioric, acest cuvânt are o valenţă peiorativă la nivel public, drept pentru care întrebuințarea acestuia colportă o paradigmă a mistificării sau demonificării, după caz, a semanticii cu care ne-am obişnuit. E o diferenţă între a nu putea avea o dialectică şi între a te fortifica comfortabil la adăpostul locurilor comune cu idei măreţe. O discuţie de fond merită orice caz în parte, fiind destul de simplu să trăim în universul etichetelor amplificate. Scrutând peisajul de proteste, mi-am reamintit de o idee pierdută pe undeva prin labirintul gândirii: “nationalism is the crystallization of new cultures, not the awakening of old ones” (E.Gellner, Nations and Nationalism). Am fost fericit să trăiesc o percepţie a transformării socialului în istorie, a metamorfozei individului în istorie colectivă. De multe ori, istoricismul popperian sau variate teorii conspiraţioniste pe care ni le însuşim fără argumente şi apoi le protejăm cu pretenţii de raţionalitate ne ajută să ne dăm demisia din viaţă. Alambicat este drumul ieşirii din starea vegetativă - unii s-au făcut ecologişti, alţii au rămas legume. A hiperboliza evenimentele sau a bagateliza neimplicarea celorlalţi nu este scopul acestei ultime metafore, care nu-şi propune mitizarea fenomenului, ci amplificarea lui.
Timpul a mai avut răbdare şi “Roşia Montană” a devenit o pată vânătă pe cerul etnic al României. O oază de civism, o floare rară într-un deşert etnic. De ce să ne grăbim să numim naţionalist, anarhist, ecologist fenomenul Roşia Montană? De ce ne grăbim să ideologizăm totul? Naţionalismul, în cazul românesc, se confundă deseori cu protocronismul, legionarismul sau alte mişcări extremiste. Raţiunea sau bunul simţ ar trebuie să reprezinte o călăuză pentru discursul public. Cel ce utilizează denumirea de “naţionalism” pentru a augmenta distanţarea faţă de fenomen a unei bune părţi a elitei şi pentru a introduce starea de lucruri de haos, intrinsecă acelor curente, populaţiei care nu este în stradă, face acest lucru din două posibile motive:

1) suficiență mentală

2) reprimare/cenzură intelectuală.

Nu ştiu să comensurez care dintre motive ar cauza un prejudiciu mai mare...

Orice polemică despre naționalimul românesc stârneşte idiosincrazii sau, în cazul unora mai vocali, mârâieli şi grimase. Fondul problemei deseori nici măcar nu este menţionat. O discuţie referitoare la un naţionalism pozitiv sau negativ nu este constructivă şi nici măcar relevantă, naţionalismul este aprioric exonerat de astfel de atribute şi polarizări. Naţionalismul democrat-civic ar fi o discuţie demnă de luat în calcul în analiza protestelor, dar să luăm în calcul că naţionalismul impune un contrast între teza globalizării şi antiteza naţionalistă. Un astfel de clivaj nu este regăsit într-o pondere considerabilă în rândul protestatarilor. Protestatarii caută mai mult ieşirea din universul frommian şi un sens epic, a unei liniarităţi ce lipseşte unei generaţii văduvită de ideal. Nu am uitat nici un moment ce Gellner a subliniat ulterior: “Nationalism is essentially the general imposition of a high culture on society, where previously low cultures had taken up the lives of the majority of the population.

Discuţia despre naţionalism poate ar trebui, pentru moment, înlocuită cu cea despre tehnologie şi capacitatea tehnologiei de a modela sistemul politic şi civic. Fără avansul tehnologic nu ar fi existat mulţimile inteligente (smart mobs) ce astăzi practică un alt tip de civism, reprezentând o altă societate civilă. Dacă e să ne lăsăm pradă imaginaţiei, să ne imaginăm viitorul ca un rezultat al osmozei dintre naţionalismul civic şi tehnologie.

Într-o zi putem spera că aceste mulţimi inteligente vor modela democraţia şi vor contura chipul societăţii de a fi şi fără efuziuni naţionaliste.

de ce roşia montană nu a devenit o amantă a marketingului ?

Iată că s-a copt și momentul primului guest post pe Brînzoaice cu gem :) Faceți cunoștință cu Alexandru D. Filimon / http://zeteticgroup.wordpress.com
.

Câteva televiziuni din România au început, de câteva zile, să discrediteze protestatarii anti-Roșia Montană. Acum nu li se mai reproșează neşansa de a nu fi ajuns ingineri sau specialişti în minerit sau lipsa de alternative viabile la proiect, ci faptul că fenomenul Pieței Universității degenerează într-o mişcare anti-socială nihilistă, combinată cu anti-capitalism, legionarism etc.

Pretextul acestei manipulări este episodul domnișoarei care a obstrucţionat reporterii Antena 3 să mai filmeze. Aceasta Ioana D’Arc a României cu probleme digestive şi instincte de reprimare a dăunat mai mult cauzei, lăsând spaţiu de manevră presei să exploateze acest episod izolat, generalizând mişcarea. Puţină cunoaştere despre mass media şi manipulare ar fi putut să facă diferenţa. Ce vreau să spun prin asta? Cu puţin spirit analitic se putea observa manipularea Antenei 3 prin simularea dialecticii în privinţa subiectului Roşia Montană, practic atingându-şi scopul şi exonerându-se de orice vină (aşa cum a făcut deja) ulterioară. Cum poţi să reacţionezi, tu, protestatar, în faţa acestei stări de lucru? Nu e chiar atât de greu. 

În primul rând, trebuie să demonstrezi că online-ul este viitorul ce va trânti uşa în nas televiziunilor. Cum faci acest lucru? Pe lângă promovarea şi ademenirea în stradă a oamenilor, creezi o televiziune online sau un radio online prin care faci emisiuni, interviuri cu personalităţi publice, profesori, academicieni, jurnalişti care nu sunt de acord cu proiectul, în care prezinţi nu doar argumente ci şi soluţii. Astfel, politicienii nu vor mai putea să spună că nu există soluţii altenative viabile şi argumente solide anti-Roşia Montană. După aceea, alcătuieşti o carte online pe baza acestor informaţii colectate (care va conţine semnătura personală şi intelectuală a tuturor celor intervievaţi sau participanţi la emisiuni) şi o trânteşti în faţa Guvernului. În acest mod, vei putea legitima şi intelectual o mişcare care are un scop şi un plan. Protestatarii din stradă nu sunt, în marea lor majoritate, ecologişti. Roşia Montană este un pretext pentru explozia unui întreg cumul de frustrări şi dezamăgiri vis-á-vis de societate şi politicieni. De aici, numărul temelor şi proiectelor este infinit. Decât să pedepseşti presa actuală pentru atitudinea ei, mai bine creezi alta care să-i dea peste nas prin audienţă, rating, bun simţ şi inteligență.

Marketingul este o amantă delicată, dar şi un duşman aprig dacă îl subestimezi.

Poate va veni o vreme când vom aprecia valoarea ştiinţei, Roşia Montană are nevoie de Marketing cum au nevoie Politicienii de Ştiinţa Politică.