aer ușor, de vară

Nu prea am încredere în natură. Pentru copilul născut și crescut în oraș, 'natură' e pietonul care traversează nepăsător porțiunea de alee pe care joci fotbal și de care se lovește mingea. Pentru adultul trăitor în oraș, 'natură' e o locație distinctă și diferită de mediul imediat înconjurător - una în care *trebuie* neapărat să ajungi în concediu și chiar în week-end (în funcție de mărimea și compoziția familiei din care faci parte). 
'Natura' e suma chestiilor în care calci din greșeală pe cineștiece cărare, a căpușelor, furnicilor și urechelnițelor care au, ca și tine, chef de campare în locații inedite. 
Codrul o mai fi frate cu românul, dar e fratele ăla ciudat care s-a făcut geolog sau meteorolog și care n-are semnal la telefon timp de șapte luni pe an. Mă rog, asta zice el - de fapt, n-are telefon [mobil], că nu e 'ecologic', doar împrumută unul atunci cînd coboară la civilizație să-și cumpere un cort nou.


Pot să spun asta, totuși, fără să clipesc jenat, deoarece orașul în care am copilărit și tinerițit (și în care mă aflu acum) e sugrumat, din toate părțile, de dealuri împădurite - în cea mai 'lată' porțiune a sa ai mai puțin de un kilometru între un deal și altul, între o pădure și alta. Propria-mi reședință e la vreo 250 de metri de una din ele. De fapt, pînă pe la 14 ani, atunci cînd mă trezeam dimineața și ieșeam la fereastră, priveam direct peste rîul local în chica verde a codrului - care tot continuă, spre sud, în linie dreaptă, preț de mai bine de 250 de kilometri (între timp, între mine și 'natură' au mai crescut două blocuri și doar unul dintre cele patru balcoane pe care le văd pe geam, stînd pe scaun, are niște plante în el; probabil lămîi). În consecință, m-am spălat pe cap cu 'natură' în copilărie: am cules, prin fiecare din pădurile alea, hribi, zmeură, mure, coarne și alte alea, iar urșii, vulpile, iepurii (și mă opresc aici!) nu erau, pentru copilul de-atunci, doar personaje din abecedar. 
Exces de natură, aș zice. Normal că, atunci cînd m-am făcut mare, am căutat aglomerație, lume, orașe în care nu te simți ca și cum ai fi singurul supraviețuitor al unei conflagrații nucleare, în care, după ora opt seara, mai auzi și altceva, din balcon sau din pridvor, decît greieri și cîinii din localitatea vecină.  
Astfel încît, pentru mine, locul în care mă simt 'conectat cu natura' e exact cel în care mă aflu acum. E adevărat, nu mai văd pădurea ițindu-se chiar deasupra ecranului laptop-ului, trebuie să mă urnesc cîțiva metri pînă în balcon ca să văd: nuc uriaș în stînga (cinci metri), pădure în dreapta (300 de metri), munte 'local' (Carpații Orientali) în dreapta (30 de kilometri). 
Sigur, termometrul la care mă uit acum indică peste 29 de grade - dar să nu vă imaginați că, niște sute de metri mai încolo, în pădure sau pe malul apei, lucrurile au stat azi (sau ieri; sau alaltăieri) cu mult mai bine. Pentru că vîntul e în altă parte. 

Iar aerul, un aer nou, ar face bine să fie crescut și educat de către Daikin.

Vestea bună e că Daikin e lider mondial pe piața aparatelor de aer condiționat. Vestea și mai bună e că Daikin e în plină campanie Plantăm aer, în care și-au propus să planteze cîte un copac pentru fiecare aparat de aer condiționat vîndut în perioada 5 iunie – 15 septembrie 2017. Obiectivul pe care și l-au fixat este plantarea a peste 10000 copaci în 15 județe din România. 
Găsiți informații detaliate pe platforma www.plantamaer.ro - unde vă și puteți înregistra în cazul în care sînteți interesați să participați, ca voluntari, la acţiunea de împădurire organizată de Plantăm fapte bune în România, în 18 noiembrie.