Într-o vacanță de vară, poate după clasa a unșpea, poate după a douășpea, poate chiar după armată, am dat cu flit Ceahlăului, după doar o zi sau două, și am plecat, cu Liviu, spre Rarău. Așa ne-a venit, probabil ne plictisiserăm de Ceahlău - care, oricum, devenise, deja, un fel de stațiune. Drept care am luat-o spre Vatra Dornei (DN 17B) plănuind să ne oprim undeva, la baza Rarăului, și să-l traversăm, a doua zi, pînă la Cîmpulung Moldovenesc.
Ei, bine, ne-am oprit la Zugreni - o cabană așezată pe o insulă (!) în mijlocul Bistriței. Cînd am plecat încolo, habar n-aveam că e vorba de o insulă, deci ni s-a părut foarte tare. Am pus cortul, am făcut turul insulei, am socializat cu familia de turiști străini din cortul de alături, am respirat aer curat, l-am diluat (=am fumat). Apoi, deoarece familia cu pricina includea două fete adolescente, am încercat să le învățăm cum se vînează păstrăvi ca indienii, cu sulițe, și ne-am făcut, firește, de rîs (și, probabil, am căzut în apă in the process, partea asta mi s-a șters din memorie). N-am găsit broaște țestoase uriașe, ca pe Galapagos. Ne-am culcat, ne-am trezit în plină furtună, ne-am mutat pe prispa cabanei încă de la primele ore ale dimineții, am mai respirat niște aer (acum, mult mai) curat, ne-am uscat, am plecat pe Rarău.
E cel puțin interesant să stai în cort, pe o insulă, înconjurat de pădure cît vezi cu ochii - și anume într-un defileu, deci sub un cearșaf de cer. E și mai interesant să te prindă, acolo, o furtună - pentru că numai într-un astfel de loc înțelegi ce înseamnă, cu adevărat, 'nori negri'.
Nu m-am reîntors niciodată acolo. La momentul respectiv, țin minte că îmi propusesem să revin, peste ani de zile, cu vreo fată dragă - și din asta deduc că mi s-a părut un loc important. Dar, întotdeauna, insula aceea a fost prea departe. Așa că m-aș întoarce, acum, singur. Chiar dacă (sau tocmai deoarece) pe insulă a crescut, între timp, mai mult decît o cabană. De fapt, m-aș duce chiar mîine, dacă n-aș avea de făcut review-urile alea (inside non-joke).
Dincolo de asta, n-ați uitat, nu?, că Daikin e în plină campanie Plantăm aer, în care și-au propus să planteze cîte un copac pentru fiecare aparat de aer condiționat vîndut în perioada 5 iunie – 15 septembrie 2017. În speranța că vor reuși plantarea a peste 10000 copaci în 15 județe din România. Nu și al meu, că încă mai avem copaci să ne punem și în cap, și nu numai de Sînziene - dar totuși...
No comments :
Post a Comment