Am învățat să scriu și să citesc pe la patru ani - în condițiile în care ai mei [probabil] n-au avut curaj să mă trimită la grădiniță încă în grupa mică, m-au mai amînat un an. Acum, chestia asta nu mai e așa spectaculoasă, chiar în vîrful muntelui și în mijlocul codrului am întîlnit copii de grădiniță care scriu și citesc - dar, 'pe vremea ceea', scrisul și cititul de rit preșcolar era mai rar.
În consecință, la școală m-am plictisit îngrozitor, cel puțin pînă prin clasa a treia. N-o să dau, firește, exemple de lucruri pe care le făceam în timpul orelor, că nu vreau să dau idei nimănui - dar, cum spuneam, poate mă repet: mă plictiseam absolut îngrozitor. Deabia spre sfîrșitul clasei a treia m-am apucat de scris - de scris cărți, adică, în loc de 'mișcare', în timp ce colegii mei se ocupau de bastonașe, sau ce făceau ei în clasa a treia (habar n-am ce, dacă găsesc în vreun muzeu un manual din perioada aia, verific și vă spun). Și, după o perioadă de 'scris' de vreun an de zile, în urma căreia mi-am cîștigat locul într-o bancă din spatele clasei*, m-am apucat de citit (și, într-o mai mică măsură, de scris pe marginile albe ale paginilor).
Bibliotecile pe care le-am citit în copilărie le-am citit în timpul orelor. Într-un fel esențial, datorez aproape toate lecturile mele pînă tîrziu, spre sfîrșitul liceului, unor profesori care, în clasă, ne vorbeau sau ne citeau din notițe, zeci de minute.
Noroc de ei, ce să zic... Pentru că în pauze, firește, reveneam la activitățile care implicau 'mișcare'. Și bucluc.
Dacă 'pe vremea ceea', deci, ar fi existat Pilot FriXion, roller-ul minune care scrie, șterge și rescrie, importat exclusiv în România de către Dacris, aș fi vrut să șterg și să rescriu aproape toate notele mele la 'purtare', datorită cărora n-am întîlnit niciodată, dar niciodată, de cînd am terminat liceul, un alt adult care să nu fi luat premiu ca elev !
În consecință, la școală m-am plictisit îngrozitor, cel puțin pînă prin clasa a treia. N-o să dau, firește, exemple de lucruri pe care le făceam în timpul orelor, că nu vreau să dau idei nimănui - dar, cum spuneam, poate mă repet: mă plictiseam absolut îngrozitor. Deabia spre sfîrșitul clasei a treia m-am apucat de scris - de scris cărți, adică, în loc de 'mișcare', în timp ce colegii mei se ocupau de bastonașe, sau ce făceau ei în clasa a treia (habar n-am ce, dacă găsesc în vreun muzeu un manual din perioada aia, verific și vă spun). Și, după o perioadă de 'scris' de vreun an de zile, în urma căreia mi-am cîștigat locul într-o bancă din spatele clasei*, m-am apucat de citit (și, într-o mai mică măsură, de scris pe marginile albe ale paginilor).
Bibliotecile pe care le-am citit în copilărie le-am citit în timpul orelor. Într-un fel esențial, datorez aproape toate lecturile mele pînă tîrziu, spre sfîrșitul liceului, unor profesori care, în clasă, ne vorbeau sau ne citeau din notițe, zeci de minute.
Noroc de ei, ce să zic... Pentru că în pauze, firește, reveneam la activitățile care implicau 'mișcare'. Și bucluc.
Dacă 'pe vremea ceea', deci, ar fi existat Pilot FriXion, roller-ul minune care scrie, șterge și rescrie, importat exclusiv în România de către Dacris, aș fi vrut să șterg și să rescriu aproape toate notele mele la 'purtare', datorită cărora n-am întîlnit niciodată, dar niciodată, de cînd am terminat liceul, un alt adult care să nu fi luat premiu ca elev !
La mulți ani, FriXion :)
Ne vedem sigur lunea viitoare, în prima zi de școală - dar zilele astea scriu mai puțin 'de mînă', deci ia d'aci niște pixeli...
Ne vedem sigur lunea viitoare, în prima zi de școală - dar zilele astea scriu mai puțin 'de mînă', deci ia d'aci niște pixeli...
No comments :
Post a Comment