În copilărie n-am avut Crăciun, n-am avut Moș Crăciun, ci numai Moș Gerilă. În consecință, Crăciunul (cu zilele conexe) mi s-a relevat, treptat, ca una din perioadele acelea în care nu sînt chestii urgente de făcut și nu sună telefonul, deci poți să faci absolut orice-ți trece prin cap. Mai mult și mai eficient decît în toate celelalte zile în care poți să faci absolut orice-ți trece prin cap, vreau să zic...
Printr-o coincidență, probabil, în toate iernile anilor petrecuți în afara țării (1995, 2004, 2005), s-a întîmplat ca, de Crăciun și de Revelion, să revin în România. Nu-mi aduc aminte de nici-un Crăciun cu totul și cu totul de aur petrecut în țară. Însă, de două ori, în anii de București, am evadat.
Într-un an, am plecat, în ajunul Crăciunului, la Ruse. Urma să mă întîlnesc acolo cu o parteneră bulgăroaică de bridge jucat online - Ruse aflîndu-se la jumătatea distanței dintre noi. Drept care am petrecut noaptea de Crăciun, jucînd bridge și sporovăind, într-un internet café, apoi într-un bar oarecare. Dimineața la 8 eram înapoi în București - pentru un Crăciun dormit exemplar.
În alt an, am plecat, de pe 23, spre Ljubljana. Însă, în timpul escalei din Budapesta, am ratat un tren. Am luat-o spre Slovenia cu trenul următor, pînă în următorul oraș, apoi în cabina unui automotor spre frontieră - dar pînă am ajuns, în sfîrșit, la graniță, se făcuse mult prea tîrziu și n-am mai convins pe nimeni să mă ducă mai departe; drept care am petrecut o noapte de Crăciun în sala de așteptare a gării maghiare. Dimineața - cred că bănuiți: drum spre Ljubljana, mic dejun pe la ora prînzului, apoi de-acum tradiționalul somn de Crăciun.
De ce e important ? Pentru că fiecare zi poate fi o sărbătoare...? A doua, a treia, a patra zi de Crăciun - după caz...
No comments :
Post a Comment