Am zis cu voce, hai să dau și-n scris: sînt foaaarte frustrat că am ratat revoluția asta. Din decembrie '89 încoace n-am ratat nici-un eveniment major cu ieșire în stradă din București - de la decembrie '89 propriu-zis, pînă la #unițisalvăm, am fost acolo, ca jurnalist, participant sau simplu observator. Dar acum...
Sau poate nu. Un protest generează o revoluție, m-am gîndit eu, atunci cînd protestul e luat în serios și în afara spațiului său strict de desfășurare, atunci cînd iradiază în zone noi și, poate, neașteptate. Joia trecută, în cancelaria unei instituții de învățămînt preuniversitar din reședința unui județ din acela, cu baron clasic, fără înlocuitori, și anume în mijlocul unei ședințe în care directoarea, firește numită politic, abuzase mai mult decît de obicei de funcția ei, s-a pus de un vot pentru propunerea de demitere a ei, directoarei. Cei prezenți au ratat de puțin cvorumul - dar, orișicît, e un semnal... Și poate că nu chiar vineri, că a fost 'zi scurtă', dar ieri sau azi, în vreo altă reședință de județ, într-un birou dintr-o altă instituție publică românească, unui grup de angajați i-a sărit muștarul.
Nu într-un birou al Poștei Române. În ciuda a ceea ce se spune despre poștași, Poșta Română va fi, foarte posibil, ultima instituție publică din România care va găzdui o revoltă.
Dar să nu divaghez... Joia trecută - o cancelarie. Ieri și azi a răbufnit și în media un val de bombăneli din sănătate. Sună bine, ce să zic, educația și sănătatea parcă erau domeniile prioritare în România last time I checked, deci de acolo trebuie să vină primele semnale energice de eliminare a politizării. Sau, mă rog, debaronizării...
No comments :
Post a Comment