Sunday, July 3, 2016

marea răcoreală, micuța ceială

În mediul în care am copilărit eu, ceaiul avea un scop strict medicinal. A fost nevoie de mulți ani, de o schimbare de regim politic, de mileniu - și de niște ceaiuri descoperite ba în Maroc, ba în Anglia, ba în Tuecia, ca să mă las convins că pe lume nu există numai ceaiul de mușețel și cel de anghinare.    
Știu că au apărut ceainării, destul de repede, în București după 1996 și că au fost văzute de la bun început ca niște locuri posh, pentru oameni fini care nu vor să se amestece cu băutorii de bere - dar eu fiind fumător, am reacționat mai greu...
Și pînă ce am reacționat, a apărut și ice tea-ul...
Scriu asta ca să vă zic de ArtaCeaiului.ro și de ale lor ice teas. Căci e vară și nu sîntem în Maroc. Și, de pildă, de exotic ice - căci combinația de mango cu portocale e fabuloasă vara ! Și aici și în Barcelona, unde m-am întîlnit eu prima oară cu ea :)


Așa să știți, deci, că:
* Ice Tea by Arta Ceaiului e 100% natural, conține doar bucăți de fructe și frunze de ceai
* Ice Tea by Arta Ceaiului îți ajunge toată vara: comanzi sortimentele preferate din magazinul lor online, ți se livrează acasă în 24–48 de ore și le ai la dispoziție oricînd ai chef să te racorești
* Ice Tea by Arta Ceaiului nu îngrașă, putînd fi preparat fără zahăr, sau adaugînd o cantitate mică de miere sau îndulcitor natural
* Ice Tea by Arta Ceaiului vine într-o gamă largă de arome, dată de varietatea ingredientelor: ai de ales între combinații inedite de fructe autohtone (căpșuni, fructe de pădure, mere, pere) sau fructe exotice (mango, ananas, papaya, portocale roșii, banană)
* Ice Tea by Arta Ceaiului se poate consuma atît în varianta fără teină (pentru copii sau pentru cei care vor să-și reducă consumul de cofeină) sau în varianta cu teină - pentru cei care vor să se și energizeze în timp ce se răcoresc
* Ice Tea by Arta Ceaiului e foarte simplu de preparat, ai control total asupra intensității gustului și poți să-l iei peste tot cu tine, într-un termos.
Iar despre ceaiurile din Maroc vorbim la iarnă - pe răcoare (aici), dar în Africa (acolo). 

Friday, July 1, 2016

meriți un o'scar

Lucian, știu că deja știi mai multe decît orice alt elev de 14 ani de pe-aici despre mașina timpului. Așa că n-o să te miri dacă îți spun că mesajul ăsta vine de la un Lucian din viitor care, din respect față de toți oamenii ăia care se chinuie să explice diferitele tipuri de paradoxuri temporale, se rezumă la acest mesaj. Ok, și poate la încă unul, mai încolo, care să conțină niște numere la loto.

Chiar acum cîteva săptămîni aveam o discuție cu niște elevi, în care eu întrebasem 'la ce e bună școala?', iar ei, după ce și-au dat niște coate, începuseră să bolborosească lucruri despre modul în care școala te ajută să capeți o slujbă. Normal (?) că m-am enervat un pic - parcă îi auzeam pe părinții lor cu 'ține-te de școală, băiete, ca să mănînci o pîine mai albă'. Pe vremea aceea habar n-aveam că pîinea albă e periculoasă, dar tot aveam o reacție adversă la vorba asta. Mă rog, să nu deviez... M-am enervat, dar normal că n-am zis nimic, doar îmi mijisem ochii și aveam o expresie wtf pe toată fața. wtf înseamnă... las'că îți explic asta în alt mesaj din viitor. Am început să le zic că a avea o slujbă nu e un scop în viață, că un scop rezonabil ar fi să știi să faci bine lucruri de care au nevoie alții - și care, în consecință, să te plătească pentru lucrurile alea. Din astea. Însă copiii începuseră să se uite ciudat la mine, cu niște priviri goale - firește, cei doi care își uitaseră mobilele în genți, pe hol. Un mobil e... bleah, never mind...  

După care, m-am mai gîndit: în definitiv, ce-i așa de rău că își doresc, de la vîrsta asta, să aibă o slujbă ? Nu e ca și cum mi-ar fi spus vreunul din ei că vrea ca Moș Crăciun să-i aducă garanția unei pensii civilizate. Că nu știu cum aș fi reacționat dacă auzeam cuvîntul 'pensie'...

Despre ce e vorba, de fapt: în viitorul ăsta în care trăiesc eu (2016, în caz că te întrebi, o să atingi această vîrstă venerabilă!), există un program pe nume Școala Comercială Austriacă din România (o'SCAR) - un program de învățămînt profesional dual inițiat de Secția Comercială a Ambasadei Austriei și dezvoltat împreună cu șapte companii faimoase: BILLA, C&A, Deichmann, Hervis, HUMANIC, kika și Telekom Romania. o'SCAR oferă o formare profesională în sistem dual, sistem cu tradiție în ţări precum Austria, Germania și Elveția, sistem care pune accentul în mod deosebit pe formarea practică și legătura stransă între companii şi școală. Dacă tocmai ai terminat clasa a VIII-a, ai la dispoziție un program de trei ani în care te pregătești atît teoretic, cît și practic, în meseria de comerciant-vînzător.
Programul a debutat în septembrie 2015, iar anul acesta își deschide porțile pentru o a doua generație de elevi o'SCAR. Înscrierile în programul o'SCAR se realizează la sediul Colegiului Economic Costin C. Kiritescu, în trei perioade: 13-17 iunie şi 21 iunie 2016, 16-17 august 2016 și 1-2 septembrie 2016.
Cred că e clar: ceea ce oferă o'SCAR elevilor este mai mult decât perspectiva de a deveni vînzător; absolvirea programului oferă tinerilor oportunitatea obţinerii unui job şi dezvoltarea unei cariere în cadrul companiilor partenere îmediat ce ce ies de pe băncile școlii.
Programul începe în septembrie 2016 şi durează trei ani, timp în care elevii o'SCAR beneficiază de următoarele avantaje:
  • pregătire practică alături de cei mai buni profesioniști din retail în companii comerciale de renume;
  • bursă lunară de pînă la 400 de lei;
  • cursuri cu accent deosebit pe pregătirea practică, facilitînd accesul rapid la un loc de muncă şi independenţă financiară;
  • prioritate la angajare în cadrul companiilor partenere;
  • perspective de dezvoltare a carierei în cadrul companiilor partenere;
  • certificat profesional recunoscut în Uniunea Europeană;
  • prime pentru excelență și alte facilități;
  • cheltuieli de transport asigurate;
  • și, în fine: cursurile programului o'SCAR sînt gratuite.
Mai multe detalii despre program - aici: http://www.edumanager.ro/articol.php?id=17657.
Sau, dacă ți-e lene să citești, și uiți de ADHD-ul ăla preț de patru minute jumate, privește asta:
Ei, cum sună ? Ai putea să uiți că, după ce te-ai întors de la ultimul examen de treaptă, tac'tu a plecat să se intereseze cum ai putea deveni ucenic la un fotograf. Aa, stai că asta nu s-a întîmplat încă. Și poți să și uiți de pățania asta, că te-ai clasat al șaptelea la examenul ăla pe care credeai că nu l-ai luat. 

Și, da, mesajul următor de la mine o să conțină și niște numere de loto, că doar n-o să fii comerciant-vînzător toată viața. Sau poate da, căci o să ai multe colege, o să cunoști în fiecare zi oameni noi și, în general, o să ai o viață foarte colorată :)


Thursday, June 30, 2016

plinul de seară

Frigiderul joacă un rol central în viața mea. Pe bune, e plasat aproape în centrul geometric al casei. Acolo îi și șade bine, pentru că tebuie să se vadă din orice direcție:
* ciurda de magneți de frigider cu logo-uri de țări și capitale - de fapt, material didactic pentru semiotica branding-ului de locație;
* mesajele - am o pungă de cuvinte (tot un fel de magneți de frigider, în felul lor) primite de la Total Film, acum cîțiva ani;
* alte mesaje - post-it-uri de vreo cinci culori.

Nu mă întrebați ce e în frigider, în afară de brînze și varii ingrediente ale unei salate de roșii, că nu știu. Întrebați-mă în perioada 14-17 ale fiecărei luni.

Frigiderul este, deci, un suport media esențial. Prezența lui în centrul geometric al unei case e importantă. Trebuie să se afle acolo, inspiră siguranță și stabilitate. Cu cît mai mult [timp], cu atît mai bine. 
N-am fotografie cu el, că nu s-ar vedea bine magneții. Și acuma, între noi fie vorba, e mai binevenită o fotografie cu un frigider plin. Firește, deschis - ca să vedeți că e plin. 
Și ce dacă e deschis ? Și ce dacă se poate strica ? Cei de la Liebherr au avut ideea să acorde șase ani garanție clienților care le cumpără produsele în perioada 15 mai – 31 august 2016. Mai multe informații despre această garanție - uite-aici: http://liebherr-electrocasnice.ro/campanie_liebherr_6_ani_garantie_2016_05_15.htm
Așa să știți ! Siguranță și stabilitate. Și cînd o să se înmulțească (și ieftinească) modelele alea de frigider cu televizor incorporat - cine mai are nevoie de alt totem ?


Sunday, June 26, 2016

dream. carla's dream

Mi-era oarecum teamă să văd cum arată publicul la concertul Carla's Dream din ultima zi a Zilelor Municipiului Piatra Neamț, avînd în vedere ce înghesuieli și ce structură de public apăreau la orice concert folk. Dar m-am înșelat :) Un procent semnificativ al populației în vîrstă de 5-45 de ani a fost acolo. Deci e clar de ce s-au călcat copiii ăia în picioare acum cîteva săptămîni, în așa-zisul mall. 
Am ales piesa asta, deși mai au vreo două-trei mai interesante. Pe de o parte, ea se află pe CD-ul meu de 'drum de durată medie' (de ascultat în mașină, adică). Pe de altă parte, ca omagiu la #brexit care ne-a stricat Ziua Iiei, la #euro2016 și la alte evenimente de acest tip.

* părinți, în caz că vă îngrijorați, să știți că, în concert, tipii nu pronunță pohui ci buhu sau cam așa ceva... așa stînd lucrurile, copiii de 5 ani cunoscători de rusă sînt bineveniți :)

Saturday, June 25, 2016

jucării pentru alți copii

Am uitat să vă spun, apoi am așteptat să vină vacanța: pe 1 iunie am tras o fugă la Târgu Neamț, ca să dau o mînă de ajutor la montarea expoziției Jucării de altădată în Muzeul de Istorie și Etnografie de acolo. De dragul jucăriilor (pe care le știam, din Piatra Neamț), și al artistului plastic (și mare colecționar de jucării de pe vremea comunismului) Iulian Gorea. 

Expoziția rămîne în locație pînă pe 1 septembrie - parter, sala din dreapta. Muzeul e mic și foarte (citește 'excesiv de') liniștit. Deranjați-l, dacă aveți drum pe-acolo !


Pentru orice alt tip de jucării - pe http://depozit-online.ro :)

Monday, June 20, 2016

la la mulți ani, blogal initiative :)

...mai bine mai tîrziu decît niciodată :) Că așa-i cînd împlinești 5 ani și nu faci un party de care să se audă și pînă-n vîrful munților - ți se urează la mulți ani și peste o săptămînă, și peste două...

Căci știți deja de Blogal Initiative. Nu sînt multe de vorbit despre ei - pentru că sînt, pur și simplu, de văzut (respectiv, citit) ! Nici chiar ei nu zic multe despre ei, în virtutea aceluiași principiu :)   



Cu excepția faptului că sînt buni. Am zis asta de cel puțin o dată pe an: în materie de platformă pentru bloggeri au conceptul cel mai funcțional și mai atractiv din România. În urmă cu aproape trei ani, atunci cînd m-am apucat de scris regulat pe Brînzoaice cu gem, am evaluat mai multe proiecte de acest tip - și m-am alăturat și am rămas alături de Blogal Initiative, în toată această perioadă.

Prin urmare, atunci cînd sînt chestionat cu privire la ce-aș face eu dacă aș fi șeful Blogal Initiative (mă rog, probabil pentru mai mult de o zi!), răspunsul meu nu poate fi decît dezamăgitor de previzibil: n-aș schimba nimic, platforma e beton așa cum e !
Nuanță: mai exact, aș consolida linia de strategie de dezvoltare (probabil) existentă. 'Pe orizontală' aș încerca să revitalizez nucleele locale mai apatice (Iași, din punctul meu de vedere, un 'campionat local' pe care l-am cîștigat liniștit chiar și în perioada în care n-am mai scris zilnic) și m-aș întreba dacă nu cumva s-a creat o piață pentru așa ceva și în, de pildă, Constanța și Oradea. Iar 'pe verticală' aș ieși mai consistent în offline - cu participări la (și poate co-sponsorizări de) evenimente și, neapărat, cu întîlniri regulate între membri, inclusiv la nivel regional. 
Dar n-aș vrea să fiu șef la Blogal Initiative. Cine poate bea atîta bere...?  



Friday, June 17, 2016

mai bine vivant decît fotbalist

Așa să știți: dacă împărtășiți părerea mea față de fotbalul românesc (btw, tocmai mă uit, cu coada ochiului, la spectacolul de balet Spania - Turcia), dar vreți, totuși, să onorați atitudinea fotbalistului român care joacă alături de alți fotbaliști români, să știți că se întîmplă, zilele astea, în București, Festivalul Internațional de Statui Vivante ! Tot Teatrul Masca, a șasea ediție. 

Ieri, începînd cu ora 20, a avut loc Noaptea Statuilor Vivante – la Casa Filipescu Cesianu. Azi și mîine statuile cu pricina se află în Parcul Crângași. Iar duminică și luni - în Parcul Al.I. Cuza. 


Accesul la toate reprezentațiile din cadrul Festivalului este, firește, gratuit. 
Accesul la ceea ce s-a întîmplat zilele astea și în edițiile trecute - uite chiar aici: https://www.facebook.com/festivalulinternationaldestatuivivante/photos/?tab=albums.
Nu m-am prins la timp, dar Noaptea Statuilor Vivante a fost și o ocazie de Instameet. Dacă v-ați nimerit acolo (sau aveți acces la camera colegului de cameră care a ajuns acolo, în timp ce voi vă pregăteați de urmărirea altor statui vivante, în meciul Germania - Polonia), puteți încărca fotografii de la eveniment folosind hashtag-ul #statuivivante (atenție, pînă pe 19 iunie inclusiv), iar cea mai reușită fotografie va fi premiată cu 50 de euro. 

Hai vivacitatea, zic, deci !

Thursday, June 16, 2016

de ce am urmărit, minut cu minut, meciul de fotbal dintre barcelona și juventus...

...și nu prea m-am uitat la România vs. Irlanda de Nord - de care am și uitat, pînă după începutul reprizei a doua, cufundat fiind într-o conversație online despre Povestesc Piatra Neamțul...
Exact acum un an scriam chestia asta - care a rămas în drafts. Cui ar fi putut să-i pese de ce am urmărit, minut cu minut, meciul de fotbal dintre Barcelona și Juventus...? Și ce să caute pe blogul ăsta un text despre fotbal...? :> Are, firește, ce să caute. Cu atît mai mult cu cît putea să apară și acum un an, acum o lună, sau ieri (înaintea meciului cu Elveția, adică). Așa că apare acum - că așa era replanificat. Deabia după ce luasem decizia de replanificare, am descoperit că, în el, aș putea să explic și cum mă pregătesc eu înaintea meciurilor României de la Campionatul European [de fotbal] de dragul Penny Market, suporterul oficial al echipei naționale.Deși, dacă mă limitam la asta, articolul ar fi fost foarte scurt: cum adică cum mă pregătesc ? cu un stoc solid de antinevralgice, normal !   
***

M-am uitat, deci, la meci [Barcelona - Juventus, da?]. De fotbal. Din cauză de balet și de poveste.

Eu nu prea am jucat fotbal cînd eram mic. Pentru că făceam parte din categoria celor care erau, mai degrabă, trimiși să stea în poartă, am devenit doar un fundaș-mijlocaș dreapta rezonabil. Mi-am dezvoltat o precizie bunicică în execuția unor centrări din faze fixe și mi-am perfecționat o lovitură interesantă cu ristul exterior (deci, cu efect). N-a fost așa rău, zău că n-am suferit că nu dădeam eu cele mai multe goluri - și că, după gol, nu eram eu, de regulă, cel responsabil de expedierea, către fetele din tribune, a unor grimase victorioase...
Dar, nefiind chiar o fire contemplativă, am zis întotdeauna că prefer să joc [fotbal] decît să privesc. 

Ok, sau să citesc... Pentru că am învățat foarte mult despre Anglia și englezi din Fever Pitch al lui Nick Hornby. Și foarte multe despre pămînteni din Unseen Academicals al lui Terry Pratchett. Cum să zic, Fever Pitch, un jurnal în care diversele capitole sînt 'subtitrate', datate cu meciuri și rezultate, mi-a explicat în detaliu ce înseamnă fotbalul pentru englezi, ce loc privilegiat în viața lor socială ocupă stadionul (și prin lor înțeleg englezi de toate sexele și toate vîrstele) și cum se împacă viața de suporter cu universul. Iar Unseen Academicals - cred că sîntem de acord că, orice temă ar avea un roman de-al lui Pratchett, aceasta e, întotdeauna, doar un pretext. 

Dar să revenim... Mă uit rar 'la meci' - nu prea îmi ies mie reuniunile cu bere și semințe, în ciuda oricărui interes 'antropologic'. Dar mă uit, ocazional, 'de drag', din două motive: ca să văd balet și ca să 'văd' poveste. 

Balet. Mai țineți minte golul lui Rakitic de acum un an (și un pic) ? Cu siguranță că nu, pentru că, în universul ăla (și, hmmm, atunci cînd nu e vorba de Messi), nu a contat atît golul propriu-zis, cît cum anume s-a ajuns la el. 
Sigur că nimeni (în afară de mine?) nu se uită la fotbal să vadă așa ceva. Dar odată ce-ai văzut așa ceva, odată ce ai perceput posibil minunata geometrie a unui meci de fotbal, vrei mai mult. Antrenorul echipei de fotbal a Unseen University din Ankh-Morpork, Discworld, știe asta.
‘Just had a look in at the Hall,’ said Ridcully.‘
Yes, Archchancellor?’
‘Our lads were all doing ballet.’
‘Yes, Archchancellor.’
‘And there were some girls from the Opera House with those short dresses.’
‘Yes, Archchancellor. They’re helping the team.’
Ridcully leaned over and put huge knuckles either side of the paper Ponder was working on.
‘Why?’
‘Mister Nutt’s idea, Archchancellor. Apparently they must learn balance, poise and elegance.’
‘Have you ever seen Bledlow Nobbs try to stand on one leg? Let me tell you, it’s an immediate cure for melancholy.’
‘I can imagine,’ said Ponder, not looking up.
‘I thought the idea was to learn how to kick the ball into the goal.’
‘Ah, yes, but Mister Nutt has a philosophy.’
Poveste. Orice meci de fotbal are o poveste - un context, un fundal temporal, niște personaje, din astea. Meciul e important pentru povestea din spatele lui, e ca un episod într-un serial. Firește, fiecare își alege povestea care îl interesează - binging is selective :) Nu sînt multe de explicat aici.

Revenind, acum, la fotbalul românesc... Are povești pe săturate, nimic de spus. Dar balance? poise? elegance? Orice meci al unei echipe românești mi se pare o miuță dezarticulată, o busculadă în care jucătorii se găsesc rareori unul pe celălalt, și în nici-un caz conform vreunei scheme de joc - prevăzute sau intuite ad-hoc. Nu știu cine mi-a explicat odată că, în fotbal, atunci cînd primești mingea trebuie să știi deja ce se va întîmpla cu ea în secunda imediat următoare. Cu siguranță că vorba asta era ori o prostie, ori vreo invenție decadentă occidentală, pentru că n-am văzut-o aplicată în vreun meci al unei echipe românești. Nu de la prima repriză a meciului Dinamo Kiev - Steaua (scor 1-4, în 2006) încoace, în orice caz...

Am văzut prima repriză a meciului cu Franța în ploaie, la un ecran amplasat 'în piața publică' și a doua repriză acasă. M-am uitat și la meciul cu Elveția în timp ce. Și o să mă uit și la cel cu Albania - tot în timp ce (sigur, dacă Albania mai rezista vreo 6-7 minute în meciul cu Franța ar fi fost ceva mai interesant). Fără nici-o miză.
Și-acum întrebați-mă din nou: cum te pregătești înaintea meciurilor României de la Campionatul European ? Poate ar trebui să zic: cumpărînd de la Penny Market ingrediente pentru cîte un picnic nocturn în cîte o intersecție majoră din oraș. Pentru că, în timpul meciurilor naționalei României, orașul (ăsta) e pustiu, pe străzi nu e nici țipenie de om - deci poți juca șotron în perimetrul oricărui sens giratoriu, iar grafferii pot picta absolut orice clădire din oraș. Păcat, însă, că n-avem grafferi pe-aici - deci.

Monday, May 16, 2016

friday 13+1 forever

De fapt, eu folosesc versiunea asta - dar nu se făcea să redistribui alt clip decît cel original ȘI cu o imagine statică...

Saturday, March 26, 2016

prima 'plantare', ultima oră



prima 'plantare', ultima ora