Saturday, August 1, 2015

blog fără ler

Să nu ziceți că nu v-am prevenit: după trei runde de Campionat Național de Blogging, marca Blogal Initiative, cîștigate consecutiv (adică un an de zile), m-am predat. Tura asta am terminat doar pe locul patru. Am fost 1045 de concurenți.

Firește, însă, am cîștigat liniștit 'campionatele' de București (a patra oară consecutiv; de data asta au participat 184 de bloggeri) și Iași (a patra oară ne-consecutiv; acum am fost 26). Fun, huh...?

Ne pregătim de etapa a treia, deci...  

Friday, July 31, 2015

you deserve friday



you deserve friday

Thursday, July 30, 2015

eu vara nu scriu (3)

Ieri am povestit unde e de scris (vara) în Londra. De fapt, am exagerat puțin - deși ai acolo statuie a lui Shakespeare și alți 200 de piețași care te supraveghează într-un spațiu destul de comprimat, n-ai nici-o masă. Dacă nu poți să scrii stînd în fund, pe iarbă, sau direct pe smartphone, nu e fun.

Așa că, după ce am analizat toate opțiunile posibile, m-aș muta într-un loc unde se stă jos. Cu bere. Și la o temperatură optimă ! Praga, anyone...?


Praga - oriunde. Cînd am călcat prima oară acolo, în 1995, pub-urile erau ticsite cu tineri americani, de regulă singuri la o masă pe care se aflau o mașină de scris (sau chiar un bunic al laptop-ului) și invariabilul pahar de absint (da, era legal!), trebăluind la viitorul lor luminos de 'următorul Hemingway'. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci, dar berea pe care o beau toți ceilalți, ne-americanii, adică, nu s-a schimbat deloc: e la fel de fabuloasă. Nu vă lăsați păcăliți de Staropramenul produs în România, care e o glumă foarte nesărată - Staropramen e divină ! 
Dacă fugiți de turiști, care stau chiorchine doar în centrul vechi și pe traseul dintre acesta și Hrad, e bine să știți că fiecare crîșmă locală administrează, de regulă, cîte o singură marcă de bere. În 1995, cînd te așezai la masă într-una din astea, chelnerul nici nu venea să-ți ia comanda - cînd apărea prima oară lîngă tine venea din start cu a) cîte o bere pentru fiecare dintre cei prezenți și b) cu un dreptunghi de hîrtie (care urma să rămînă pe masă) pe care erau marcate, prin bețișoare, numărul berilor livrate. Într-un colțișor al hîrtiei, normal, ca să fie loc pentru toate bețișoarele ce ar fi urmat.    

Cît despre vreme, pe căldurile astea, vă zic doar atît: în Praga există, de regulă, doar cam o săptămînă de vară pe an - și nu știi niciodată cînd pică.

Să tot scrii, ce să zic... Dar, poate mă repet, nu în Piatra Neamț.   


Wednesday, July 29, 2015

eu vara nu scriu (2)

Da, cînd am scris ieri telegrama aia despre ce bine mi-ar fi acum în Plaça del Pi, știam deja de atacul armat din Barcelona. Însă, zău, un oraș ca ăsta nu merită boicotat pentru un incident cu adevărat izolat. 
În primul rînd, pentru că e un oraș adevărat. Arată ca un oraș, se comportă ca un oraș, deci e un oraș :) În al doilea rînd, pentru că toți designerii geniali posibili și-au făcut de cap pe străzile și prin clădirile lui - și asta nu numai în centrul centrului, zău ! În al treilea rînd, pentru că, în pauzele de muncă, toți acești creativi nemaipomeniți umblă pe lîngă tine pe stradă, beau cu tine o sangria, stau alăturu de tine pe bordură în Plaça Reial.
Și încă nici n-am pomenit de Razzmatazz :) Eh, cum cine-i Razzmatazz, mai căutați și voi pe Google...

Căci azi - o telegramă desptre Londra. Mai exact, Leicester Square.




Nu există să am drum prin Londra, fie și pentru cîteva ore, și să nu ajung în Leicester Square (pînă anul trecut era pe lista scurtă și Waterstones-ul de la Piccadilly Circus, dar uite că s-a întîmplat - a trebuit să aleg între ele și am ales Leicester Square).   


Dacă există, în Europa, un templu al filmului, apăi acolo e: Leicester Square e înconjurată de cele mai faimoase săli de cinema de pe continent, iar perimetrul ei (sigur mai puțin de două hectare) a văzut mai multe covoare roșii decît intrarea în sediul guvernului României, de pildă. 
Să știți că nu toată lumea stă pe iarbă, sînt și niște băncuțe acolo - dar prea puține. Dar, mă rog, oriunde ai sta în Leicester Square cu un Starbucks în mînă te afli (ok, mă aflu), temporar, în centrul lumii.

Revin și mîine. Alt oraș, nici-o plajă (sîc).   


mișcarea face bine se întoarce

La începutul lunii pomeneam de Cea mai mare oră de sport din Brașov - pusă la cale de Mișcarea Mișcarea face bine :) 

Ei, bine, Cea mai mare oră de sport se întoarce - la Mamaia, pe 1 august !


Miscarea Face Bine - Mamaia - 2015 - POSTER
Vrei să știi cum e să fii urs - sau să călătorești, în vacanță, pe Jupiter ? Uite-așa o să fie sportul cu multă agitație, la mare, pe căldura asta :)

E adevărat, proiectul permite să-ți adecvezi tipul de mișcare pe care îl pui la bătaie în funcție de personalitate, atîta de 'multe altele' sînt în joc. Și-atunci întreb: se găsesc cîțiva oameni care să instaleze o masă sau două de bridge în Piațeta Perla ? Că ăsta ar fi sportul care mi s-ar potrivi pe vremea asta - cu atît mai mult cu cît asta ar presupune că, la fiecare măsuță, merge și căte o umbrelă, deci n-avem treabă cu soarele... 

Nu rădeți, să știți că un jucător de bridge se mișcă mult, muuult mai mult decît un jucător de șah. Iar Mamaia e locul potrivit pentru chestia asta, pentru că la Mamaia s-a desfășurat (și am prins-o 'la masă') ultima mare competiție ne-clandestină de bridge înainte de 1990 - un turneu internațional.
Da, nu glumesc - înainte de '90, dintr-un motiv pe care nu l-am investigat, bridge-ul era legal - existau cluburi în fiecare oraș mai răsărit, campionate naționale (de seniori și de tineret) și turnee berechet. Deși bridge-ul este un joc 'de cărți' și deși fusese definit ca un joc pentru inteligenți, Ceaușescu l-a lăsat în pace - mă rog, probabil cu condiția ca afișarea acestuia în public să fie limitată. Dar Internaționalele de la Mamaia din... mă rog, dintr-unul din anii '80, a avut printre participanții străini cîțiva campioni de marcă, mai cunoscuți (nu chiar Omar Sharif, dar nici departe de el), și de la chestia asta i s-a tras. După acea Mamaia (cred că era a treia ediție), bridge-ul a dispărut în subsoluri și mansarde.
Un loc bun, deci, pentru instalat niște mese de bridge - un sport, altfel, discret. Hai s-o văd și pe asta :)       


Tuesday, July 28, 2015

eu vara nu scriu (1)

Auzi colo: cică de unde-mi place mai mult să scriu vara ?

NU de aici, asta e clar !

În mod evident, n-am mai scris nici măcar prostii de cînd s-a dezlănțuit vara. Într-un fel, mă simt ușurat - n-o să mai cîștig și ediția curentă (a opta) a Campionatului Național de Blogging al Blogal Initiative. Trei ediții la rînd e suficient...
N-o fi de vină doar orașul - dar combinația cu vara e letală.

Pentru toți cei care trec, turiști, prin Piatra Neamț, orașul este foaaarte frumos ! atîta verdeață, atîta liniște ! și turnul acela...! Pentru oricine stă, în oraș, să zicem mai mult de trei ore, nu e ca și cum frumusețea ar păli în vreun fel, dar ar căpăta niște nuanțe crepusculare. 
Twin Peaks, asta îmi vine în cap. Nu, nu 'I've never seen so many trees in my life' Twin Peaks :) Ci 'nothing is what it seems' Twin Peaks. În Piatra Neamț, mall-ul nu este mall. Sensurile giratorii nu sînt sensuri giratorii. Teatrul forum nu e teatru forum. Dar căldura e căldură - o căldură semi-solidă, un cașcaval prin care te scurgi ca un șoarece năuc de la oră la alta. 

ACEST șoarece și-ar dori, normal, să fie într-o serie de alte locuri. O s-o iau pe rînd. Dar scurt - căci, așa cum v-am spus, eu vara nu scriu !

Mai întîi și la-nceput: în Barcelona, în jos pe La Rambla, apoi spre stînga-înapoi la Liceu, o găsiți destul de lesne pe Plaça del Pi. 



Dup[ cum vedeți, sînt de toate acolo: o catedrală (Santa Maria del Pi), o succesiune de piațete în jurul ei, terase, umbră de la portocali... Și, bonus: multă lume care nu discută despre Hala Centrală sau despre Ponta.

O să revin, că tocmai mi-am adus aminte că vara nu scriu, dom'le...


   

Monday, July 27, 2015

monday is



monday is via Ade

Sunday, July 26, 2015

hacked by sunday


hacked by sunday via Ana
Posted by Lucian Branea on Sunday, July 26, 2015

Saturday, July 25, 2015

new saturday



new saturday

Thursday, July 23, 2015

monday?



monday?

Wednesday, July 22, 2015

geanina, o tânără mămică din iași, are nevoie de ajutorul tău !

Geanina Lisenchi, o tanara mamica din Iasi, se lupta sa traiasca pentru fetita sa  de 7 ani. Ea a fost diagnosticata in 2013 cu tumora cerebrala, ependimom anaplazic gr.3, iar pana in acest moment a fost operata pe creier de doua ori, la Iasi. Rezultatele, insa, nu au fost cele promise de medici.

Starea de sanatate a Geaninei s-a agravat in ultima perioada, tumora se extinde pe zi ce trece, iar o operatie in strainatate este singura sansa la viata. O operatie ale carei costuri depasesc 60000 Euro.

Geanina are nevoie de ajutorul tau pentru a strange aceasta suma de bani care inseamna sansa la o viata normala: “Va marturisesc ca cel mai mare vis al meu este sa traiesc, sa dansez la nunta fiicei mele si sa am ocazia sa ma bucur de lucrurile firesti ale vietii.”

 “Dati-i bani lui mami ca sa se faca sanatoasa si bine!” este mesajul emotionant transmis in cadrul unui interviu de Melisa, fetita Geaninei care, la doar 7 ani, lupta alaturi de mama ei, strangand fiecare banut pentru operatie.

Fiecare leu conteaza! Daca doresti sa o ajuti pe Geanina sa redevina un om sanatos,  poti face donatii in contul deschis pe numele LISENCHI IONELA GEANINA la Banca Transilvania, Iasi:
EUR RO86BTRLEURCRT0073429701
RON RO88BTRL02401201734297XX
SWIFT BTRLRO22
tel. 0752955755 (sotul Geaninei)


Mai multe informatii despre evolutia Geaninei, precum si rezultatele ultimelor analize sunt disponibile pe https://lgeanina.wordpress.com/ sau pe pagina de facebook https://www.facebook.com/lisenchigeanina.

Tuesday, July 21, 2015

towards a spotless wednesday - one year after




Monday, July 20, 2015

mmmonday



mmmonday via Ade

Saturday, July 18, 2015

and a sequel



and a sequel

Thursday, July 16, 2015

mid-week follow-up



mid-week follow-up

Wednesday, July 15, 2015

mid-week :>



mid-week :>