good wednesday

Post by Lucian Branea.

good tuesday

Post by Lucian Branea.

good monday

Asta mi-a venit să re-ascult azi :)

Nu e ca și cum m-aș fi culcat în România cetățeanului umilit și m-aș fi trezit, miraculos, în România lucrului bine făcut. 
Nu m-am bucurat foarte tare sau foarte mult, pentru că pare că avem de-a face cu o 'revoluție' - or noi, ăștia, care am mai văzut 'din astea', știm că nu-i înțelept să te relaxezi prea tare sau prea repede față cu 'revoluția' :) [pentru că 'revoluția' pare produce brusc o schimbare majoră, însă schimbarea de substanță deabia începe]
Am regretat că, în România, alegerile au loc doar duminica - adică ziua dinaintea unei zi de luni (nu ca în State, de pildă; dar miercurea parcă se întrevede, deja, week-end-ul).  
Și am recitit, repejor, post-ul ăsta de sîmbătă al lui Vasile Dâncu, just in case. 

Despre 'revoluție', valori post-materialiste și alte alea - poate după ce ne zice IRES cine au fost votanții de la turul 2...

harta secțiilor de votare din străinătate 2014

N-am mai scris chestia aia cu 'oamenii sînt de două feluri: cu GPS și cu hartă' - dar o hartă nu strică nimănui, mai ales azi: http://www.mae.ro/harta-sectii-2014

hai cu votul ăla, că e groasă...

În astea aproape 15 luni de Brînzoaice cu gem nu prea ați găsit pe-aici comentariu politic. În ciuda feed-back-ului pozitiv al unor prieteni sau al propriului subconștient, în nopțile lungi de iarnă, cu privire la propria-mi intuiție și capacitate de previziune :) Pentru că, în mare măsură, cam ca vorba lui Victor Kapra, atunci cînd nu mai ești în priza culiselor de ceva timp, cînd n-ai mai stat de mult, cu vreun actor politic important, la o masă pe care se află hîrtii sau măcar, după caz, bere, riști să emiți ficțiuni care pot servi oricare alt interes decît cel public.
De asemenea, cu referire la posibile recomandări de vot. Asta ca efect al lecțiilor anilor 1990-1992 - povești pentru altă ocazie :)

Dar, de data asta, o să îndrăznesc. În această toamnă, m-am aflat mai departe de București și, deci, dacă vreți, necondiționat în interiorul vreunei posibile 'bule de idealism' - dar într-un *mediu argumentativ* extrem de similar celui din primăvara anului 1990. 

În ciuda acestui fapt și/sau din această cauză (vă rog să alegeți sintagma adecvată :>), vă rog să vă gîndiți foaaarte bine dacă, mîine, sînteți dispuși, prin votul sau non-votul vostru, să predați accesul la toate 'butoanele' din stat unui singur partid - și anume acelui partid, așa cum arată el în acest moment !

Așa mi-a ieșit mie (pe unde mă aflu acum): că argumentul de mai sus e singurul care [mai] poate funcționa în cazul celor care nu s-au convins pînă acum de pericolul unei atitudini excesiv de relaxate față de votul din 16 noiembrie.     

Nu e ca și cum nu v-ați fi putut imagina că o să votez Klaus Iohannis, nu ? Acum imaginați-vă că asta v-aș dori și vouă :) 

dimineața unui blogger

Cică azi, 14 noiembrie, e Ziua Mondială a Diabetului. Nu e ca și cum ar fi cazul să-i urăm diabetului 'la mulți ani' sau ceva similar :) Cu atît mai mult cu cît, toată copilăria și adolescența, am fost terorizat de mama care mă amenința că o să fac diabet dacă mănînc atîta dulciuri - și mîncam multe dulciuri. A fost nevoie de apariția internetului ca să mă lămuresc și eu că nu se face diabet de la consumul de dulciuri, dar și de un set de analize întîmplătoare ca să o conving pe mama că, în ciuda tonei de dulciuri consumate timp de niște zeci de ani, n-am făcut diabet, sîc ! :>

Acuma, însă, internetu' ăsta strikes back ! Cică nu de dulciuri depinde... Cică de micul dejun... Cică o zi bună se cunoaşte încă de dimineaţă, de la micul dejun... Ofofof...

De ce era posibil să fiu, iarăși, amenințat, de chestia asta ? Pentru că tot niște zeci de ani, scăpat de-acasă, am făcut sute și mii de perechi de sprîncene să se ridice explicînd cum că eu îmi iau micul dejun pe la trei după-amiaza așaaa... Pentru că lucrez noaptea (cînd e liniște, nu sparge nimeni pereți, nu sună telefoane, dar și, ca argument de dată mai recentă, conexiunea de net merge mai șnur - și alte alea) - și mă trezesc (ca moșierul?) pe la 10, cînd, oricum, trebuie să încep cu cafea [ca să nu mă ciocnesc de mobile, în drum spre orice].

Sigur că mă dădeam, un pic, și 'interesant'... La chestia de mai sus, existau (și există) excepții inevitabile. De pildă, cînd sînt 'pe teren', la o întîlnire de proiect, și stau într-un hotel: dat fiind că sînt nevoit să mă trezesc mai devreme decît de obicei și, apoi, să fiu 'pe drum' toată ziulica, de cele mai multe ori vorbind și gesticulînd și plimbîndu-mă de la un flipchart la un videoproiector și viceversa, sînt tentat, firește, să-mi exploatez, cîteodată, micul dejun inclus - de regulă, oriunde în sudul Europei. Dar și, întotdeauna, pentru că m-a fascinat 'conceptul', acolo unde există mic dejun britanic (sau irlandez), poate știți care: bomba aia cu calorii, cu cîrnați și fasole și ceapă și ciuperci prăjite - care, cică, te ajută să vîslești prin umezeala extremă a zilei, către berile alea de la ieșirea de la slujbă :)

Dar asta s-a rezolvat, oarecum... De o bucată de timp, dat fiind că mă pregătesc, aparent, pentru o slujbă de 'om normal', în vreo fabrică sau în vreo instituție unde se uită ăia chiorîș la tine dacă nu apari la prima oră (chiar dacă nu ai nici 'normă', treaba e tot project-based, și nici nu lucrezi cu publicul), reușesc să mă trezesc, singur-singurel, pe la 4.30 dimineața. Firește, reglat fiind pe alt ritm gastric, tot cam la cinci ore după trezire văd micul dejun la față - dar, măcar, acum, e chiar dimineața :) 

Brînze, legume (NU morcovi, NU eu am inventat banner-ul de mai sus! și nici pești!), fructe. Printre care, luna asta, dacă sînt cuminte, poate îmi capăt (din nou) și goji. Așa să știți ! 

Cît despre diabet: găsiți, pe http://www.complete-life.ro, sfaturi şi informaţii de încredere despre acesta. Și NU trebuie să-i urați 'la mulți ani', ok...? :)

ice comic con - fără lena headey :)

Să nu uitați: de mîine pînă duminică, în București, are loc ICE COMIC CON :)

Știți cum e la din astea: întîlniri cu actori - de la James Cosmo la Ian McElhinney (Game of Thrones, zău!); întîlniri cu graficieni, inclusiv autori de benzi desenate - de la Guillermo Ortego la Suzanne Helmigh, dar și Pisica Pătrată și Simona Simpson; întîlniri cu creatori de jocuri - de la Crytek Black Sea (Arena of Fate) la Creative Monkeyz; în mod evident, întîlniri cu alți fani ai celor de mai sus; și încă, neapărat, oportunități de fotografiere - cu voi înșivă și cu most of the above :)

Program complet: aici. 

Firește, că veni vorba de Game of Thrones, eu aș fi vrut să mă pozez, de pildă, cu Lena Headey. Sau cu Sibel Kekilli. Dar de asta există actrițe celebre - ca să vrem noi, ăștilalți, să facem filme și alte alea, ca să reușim să apărem în poze măcar cu actrițele din propriile producții. De pildă, măcar așa...:)

#TFB9Lumia930. la bistrița

Nu prea am avut voie, cînd eram mic, în tabere, căci aș fi scos din minți prea mulți adulți în același timp. Deabia în vacanța de după clasa a zecea am scăpat, cu mare greu, la Năvodari. Probabil tocmai oferisem o probă de responsabilitate (?): mă întorsesem cam mohorît de la ambele probe scrise ale examenului 'de treaptă', iar tata se consolase cu faptul că s-ar putea să continui liceul 'la seral' și se apucase să-mi caute un fotograf cu care să fac un curs și care să mă ia, apoi, ucenic (nu mă întrebați de ce 'fotograf', probabil în virtutea faptului că era o profesiune artistică, din care se putea și trăi, chiar dacă nu te dădea talentul afară din casă); dar povestea asta a durat doar vreo două zile, pînă s-au afișat rezultatele și m-am găsit al șaptelea pe listă. 
După care au trebuit să treacă exact douăzeci de ani ca să ajung în a doua 'tabără', primul meu proiect de tineret (în Ungaria) și, imediat după el, al doilea (în Cehia).
În nici-una din taberele astea n-am făcut poze - și era să zic io acuma cîți ani exact au mai trecut pînă cînd am pus mîna pe prima mea cameră foto profesionistă (pe care am făcut-o cadou) și, apoi, pe a doua (cu care nu vreți să știți ce s-a întîmplat fix acum două luni). Ceea ce nici n-ar conta, pentru că fac poze, mai degrabă, tot cu telefonul: pentru că mă văd greu, în ochii altora, în postura de turist (ceea ce s-ar întîmpla, inevitabil, dacă m-aș preumbla cu un aparat de gît) și pentru că îmi vine să fotografiez, mai degrabă, oameni decît clădiri și copaci (iar prezența unui aparat foto șmecher, în raza de vizibilitate a omului, ar intimida).

Drept care, dacă așa s-a potrivit, n-am mai făcut niciodată cursul acela de fotografie, n-am buchisit niciodată chestii tehnice, n-am învățat să fotografiez (pur și simplu am văzut o scenă, m-am chinuit s-o încadrez ca lumea și am apăsat pe un buton) - și chiar în acest moment, în timp ce scriu, mă uit fix la două truse de developare, vechi de niște zeci de ani, pe care se așează praful în apartamentul meu din Piatra Neamț. Sigur, aș putea face asta peste o săptămînă - dacă aș cîștiga un loc în tabăra de fotografie dedicată bloggerilor (Cetatea Bistriţei, 20–23 noiembrie 2014). Powered by Lumia 930. Și fueled by #TFB9Lumia930 :)

Ceea ce ar fi cool, pentru că aș ajunge într-un oraș în care nu am călcat decît o dată în viață, dar foarte repede; și în care am și un văr pe care nu l-am întîlnit niciodată (și care are o soție pe care n-am întîlnit-o, de asemenea, niciodată, dar care îmi colorează tot wall-ul atunci cînd își bea cafeaua, dimineața); și în care aș poza, mai puțin, Cetatea Bistriței, cît alți bloggeri.  

Sau nu. Că o fi și altă lună din an mai bună pentru o pălinciadă la Bistrița decît noiembrie...

pe foarte scurt despre dezbaterea iohannis - ponta de la realitatea tv

În primul rînd: mulțumesc, Denise Rifai :) Căci, fără tine, nu apucam să zîmbesc măcar o dată în alea două ore... 'Să zîmbesc' am zis, nu 'să rîd' - hai că e de bine...:)

Și asta pentru că a fost limpede din prima secundă de ce a insistat atîta timp staff-ul lui Iohannis ca dezbaterea să nu fie găzduită de o televiziune de știri, fie ea și una presupus mai prietenoasă cu candidatul liberal. Căci s-au întîmplat, acolo, toate relele posibile, începînd cu moderatorul care a uitat să enunțe, de la bun început, regulile și agenda dezbaterii (prea ocupat fiind cu anunțarea 'momentului istoric' și promovarea postului), continuînd cu lipsa oricărui control efectiv al duratei intervențiilor celor doi, non-administrarea replicilor acestora, intervențiile din off ale unei realizatoare celebre, precum și surpriza din final referitoare la reținerea suplimentară a candidatului Ponta, deoarece "fetele au întrebări"...

Din punctul de vedere al unui observator, io zic că premierul a ieșit în avantaj. Dezbaterea i-a lăsat pe toți votanții pe aceleași poziții: pentru 'pontiști', candidatul lor pare un cîștigător clar - informat, dezghețat și sigur pe sine; pentru 'iohanniști', propriul candidat a avut o prestație dezamăgitoare, dar continuă să impresioneze prin calm, politețe, seriozitate și 'chibzuială'; iar nehotărîții nu s-au ales cu absolut nici-o bomboană decisivă. Ceea ce îl avantajează pe cel care conduce în sondaje. 
Premierul a stăpînit începutul și finalul, a debutat agresiv, deturnînd dezbaterea din primele minute, mitraliindu-l pe candidatul Iohannis cu o rafală de etichete care să-i consolideze acestuia poziționarea ca 'băsist', 'moșier', tăietor de pensii și salarii și alte alea, precum și întrerupîndu-l frecvent și îngropîndu-l pe oponentul său în cifre. Dar nu și-a atins obiectivul de a-l enerva, pe acesta, încă din debutul dezbaterii, drept care a continuat cu inexplicabile ruperi de ritm și chiar absențe îndelungate din peisaj.
Klaus Iohannis a reușit să-și păstreze calmul primele zece minute și a ținut sub control fondul dezbaterii, chiar sufocat cu cifre - dar a ratat cîteva contre facile, ne-cifrice, precum și, integral, finalul foarte important (sloganul și întrebarea adresată oponentului său), în care, teoretic, ar fi trebuit să fie în avantaj. Și (părerea mea, de votant, de regulă, 'liberal'), a insistat puțin prea mult pe apartenența sa de partid, în condițiile în care publicul său, în acest tur doi, NU este electoratul liberal.  

Cea mai mare gafă a lui Victor Ponta: "[Fiecare cetăţean are dreptul la vot] e o lozincă".
Cea mai mare ratare a lui Klaus Iohannis: "Acele localităţi [Cernăuţi şi Chişinău] nu se află încă pe teritoriul României." 

Înregistrarea dezbaterii - deocamdată doar aici. Niște text - aici.
Un reușit 'jurnal vizual' - aici.

Cît despre mine...? Votez tot Iohannis, desigur. Dar de revăzut, o să revăd, mai degrabă, chestia asta, de acum zece ani.

electric marching band. by byron

Au cîntat în salina Turda. 

Și în cetatea Târgu Mureș... Și cum, pe 2 decembrie, byron serbează 8 ani de activitate, au pus-o de o operațiune specială, pe nume Electric Marching Band: vor cînta, la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, alături de Fanfara Militară Bistriţa. Dar și de corul de elevi Excelsior, Luiza Zan și Alexander Bălănescu! 

Așa să știți că

Biletele la concert s-au pus în vînzare prin www.biletmaster.ro și www.iabilet.ro, acestea fiind disponibile și în rețeaua magazinelor UMAN, Senia și agențiile Perfect Tour.